15,564 matches
-
guvernul Ariel Sharon a armatei israeliene din Gaza și evacuarea tuturor așezărilor evreiești din această regiune (împreună cu cele din nordul Samariei), în 2006 alegerile generale au fost câștigate aici de către organizația islamistă Hamas, apropiată de cercurile Fraților musulmani din lumea arabă, și care a jucat un rol însemnat în valurile de teroare din prima și a doua Intifada. Organizația Hamas nu admite recunoașterea legitimității de nici un fel a Statului Israel, se consideră angajată într-o luptă fără compromis contra acestuia, și
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
și se termină în secolul 12, când lucrările lui Aristotel și Platon erau păstrate și cultivate, și 'epoca de aur', a secolelor 12, 13 și 14, în occidentul latin, care a fost martora culmii recuperării filosofiei antice, alături de recepționarea comentatorilor arabi și progresele semnificative în domeniul filosofiei religiei, logicii și metafizicii. Deși de multe ori când se face referire la filosofia medievală, se vorbește doar de gândirea Occidentului acelui timp, Evul Mediu a dat și filosofia bizantină, apărută și dezvoltată în
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
clasice ale lui Donatus, Priscian, Boethius și Martianus Capella. Perioada carolingiană a fost urmată de o mică perioadă întunecată care a fost urmată de o renaștere a studiului în secolul 11, ce a datorat mult redescoperirii gândirii grecești prin traducerile arabe și contribuțiile musulmane precum "Despre suflet" de Avicenna. Perioada dintre începutul secolului 11 și mijlocul secolului 14 este cunoscută ca 'medievală mijlocie' sau perioada 'scolastică'. În general, există un acord că aceasta a început cu Sfântul Anselm de Canterbury (1033-1109
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
scolasticii. Începutul secolului 13 a fost martorul culmii recuperării filosofiei grecești. În Italia și Sicilia și, în cele din urmă, în restul Europei, s-au răspândit școli de traducere. Cărturari precum Adelard de Bath au călătorit în Sicilia și lumea arabă, traducând lucrări de astronomie și matematică, inclusiv prima traducere completă a Elementelor lui Euclid. Puternicii regi normanzi au adunat cărturari din Italia și alte teritorii în curțile lor ca semn al prestigiului lor. Traducerile lui William de Moerbeke și edițiile
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
al prestigiului lor. Traducerile lui William de Moerbeke și edițiile acestuia de texte filosofice grecești de la mijlocul secolului 13, au ajutat la formarea unei imagini mai clare a filosofiei grecești, și în particular a lui Aristotel, mai bine decât versiunile arabe pe care occidentalii s-au bazat în prealabil, care au denaturat sau ascuns relația dintre sistemele filosofice platonic și aristotelic. Lucrarea lui William de Moerbeke a stat la baza comentariilor de mare importanță care au urmat. Universitățile dezvoltate în marile
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
imagine, întrucât, atât în Coran, cât și în Hadith, „făcătorii de imagini” care reproduc ființe însuflețite, oameni sau animale , sunt sortiți chinurilor iadului. Prin acest fapt, ei „concurează” pe Allah, „Creatorul” și „Făcătorul” prin excelență, cele două atribute din limba arabă, "Al-Khaliq" și "Al-Mușawwir", numărându-se printre cele 99 de nume ale lui Allah. Având în vedere faptul că interdicția privește sculptura tridimensională, se poate observa o înclinare a artelor islamului către decoruri florale, peisagistice sau geometrice și caligrafie. Pentru artistul
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
ce asigură menținerea conceptului de unicitate și unitate a divinității ("tawhīd"). În prezent, conceptul de aniconism în islam coexistă cu o viață încărcată de imagini, în funcție de interesele politice sau orientările religioase. Un exemplu în acest sens sunt canalele de televiziune arabe, cel mai faimos fiind Al-Jazeera, care este transmis la nivel global. O altă dovadă sunt chipurile conducătorilor (Hosni Mubarak, Gamal Abdel Nasser sau Bashar al-Assad) prezente pe bancnote, monede, străzi, afișe, birouri sau chiar statuile, cum a fost în cazul
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
Contrar tradiției sunnite, la mormântul decedaților se poate așeza o fotografie, iar Ayatollahul Ali Al-Sistani a dat o fatwa prin care a permis portretele lui Muhammad sau ale altor profeți. Monoteismul intransigent predicat de Muhammad viza combaterea cultelor idolatre ale arabilor din epoca ignoranței preislamică. În Coran se regăsesc patru termeni care denumesc idolii: "așnăm" (idolii în sensul strict al termenului de imagini ale divinității), "anșăb" (statui ridicate sau așezate pe socluri), "awthăn" (imagini gravate) și "tamăthīl" (portrete), care este pluralul
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
în Creație, iar cel care știe să privească va ști să înțeleagă, la fel ca și cel care știe să asculte Coranul. Pictura în islam nu este menită să transmită un mesaj religios, căci această funcție este îndeplinită de limba arabă, considerată sacră și suficientă pentru a reda atât expresii spirituale, cât și fizice. În fazele incipiente ale islamului, în timpul convertirilor la islam, imaginile jucau un rol pedagogic, fapt dovedit de picturile miniaturale de natură religioasă ce se înmulțeau în rândul
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
Dumnezeu și adevărul religios. O operă realistă reproduce fidel modul în care omul gândește realitatea. În schimb, arta islamului destramă orice țesătură realistă și atrage atenția că vizează altceva, prin sugestii și indicii. Artiștii musulmani s-au remarcat în rândul arabilor, mongolilor, indienilor și turcilor prin evitarea abordării naturalismului, mai exact, prin folosirea viziunii tridimensionale și prin modelarea chipului uman în lumini și umbre. Prin aceste stilizări, ei au reușit să își urmeze instinctul creativ și totodată să-și respecte convingerile
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
se repetă la un interval regulat de timp. Aceste forme sunt de natură vegetală (frunze de copac, flori) sau geometrică (cercuri, pătrate, triunghiuri). Arabescul se folosește pentru decorarea spațiilor goale, într-o manieră repetitivă ce simbolizează infinitatea lui Dumnezeu. Caligrafia (Arabă: "al-khatt", الخط), considerată vehicul al cuvântului divin în artă și decorație , dar și o compensație pentru interzicerea reprezentării umane și divine, întruchipează viziunea Dumnezeului invizibil din tradiția islamică, unde limba arabă este minunea Coranului. Primele exemple apar pe monedele din
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
o manieră repetitivă ce simbolizează infinitatea lui Dumnezeu. Caligrafia (Arabă: "al-khatt", الخط), considerată vehicul al cuvântului divin în artă și decorație , dar și o compensație pentru interzicerea reprezentării umane și divine, întruchipează viziunea Dumnezeului invizibil din tradiția islamică, unde limba arabă este minunea Coranului. Primele exemple apar pe monedele din secolul al VII-lea și pe inscripțiile din Cupola Stâncii. Există mai multe tipuri de caligrafie, cum ar fi: "kufic", "thuluth", "naskhi", "maghribi", "andalusi", "riq`a", "diwani" sau "ta`liq".Toate
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
Curentele de gândire asociate filosofiei arabo-islamice au la bază problematica raporturilor dintre dogma revelată și demersul rațional rezultat în urma asimilării în cultura arabă a tradiției științifice și filosofice de origine greacă. Un amplu proces de traduceri susținut în perioada califatului abbasid (750-1258) a contribuit la răspândirea neoplatonismului și gândirii aristotelice, ulterior adaptate conform modelului de înțelegere oferit de religia musulmană. Astfel, organizarea sistemului
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
lor. Ei susțin că adevărata cunoaștere este condiționată de reflecție. Prin reflecție se poate extrage esența obiectului percepției în același fel în care lumina dezvăluie natura lucrurilor asupra cărora se revarsă, astfel că în absența luminii realitatea rămâne necunoscută. Termenul arab ce corespunde noțiunii de teosofie -"išrăq"- este întâlnit și în scrierile lui Ibn Sina, făcând referire la iradiația luminii divine prin care oamenii pot intra în contact cu ierarhia inteligibilelor. Într-o altă interpretare, acest termen este asociat înțelepciunii ezoterice
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
și deasupra sunt norii: întunecimi peste întunecimi. Dacă cineva își întinde mâna, abia mai poate s-o vadă. Celui ce Dumnezeu nu-i dă lumină, acela nu are lumină.(24:40)" Cele mai influente lucrări de teosofie îi aparțin lui Ibn ‘Arabi (n.1165-m.1240). Doctrina sa cu privire la unitatea existenței ("waḥdat al-wuğūd") descrie lumea asemenea unui flux neîntrerupt dinspre și înapoi către divinitate, proces văzut în același timp ca o revărsare a iubirii lui Dumnezeu. Creatorul însuși se identifică cu lumea
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
mai vechi. Prima mențiune scrisă despre Vicina este consemnată în Alexiada Annei Comnea, unde orașul este menționat ca fiind în stăpânirea conducătorilor pecenegi Sestav și Saccea, către sfârșitul secolului al XI-lea.. Prima mențiune cartografică i-ar aparține unui geograf arab - Idrisi și ar fi fost consemnată într-un portulan din anul 1154. Atestarea cartografică în cauză este controversată. În preajma invaziei tătare din secolul al XIII-lea și mai ales după aceasta nordul Dobrogei a evoluat semnificativ, având ca centru Vicina
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
faza inițială de o episcopie. În secolul al XII-lea, deja despre marea bogăție a Vicinei (post avansat al imperiului bizantin pe cursul inferior al Dunării și important antrepozit genovez) precum și despre comerțul său înfloritor există o relatare de origină arabă. Succesiv scăderii treptate în cursul acestui secol a importanței Dristrei (Silistra de astăzi), al cărui loc în ceea ce privește evenimentele politice și istoria bisericească a fost luat de Târnovo după 1185, a adus după sine în secolul următor mutarea centrului de greutate
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
bizantină, chiar și în contextul în care în prevederile consemnate în tratatele dintre genovezi și Țaratul Bulgar sau Bizanț, a fost consemnat dreptul italienilor de a înălța monumente ca „logge” sau lăcașuri de cult. În secolul al XIV-lea, călătorul arab "Ibn Batutah" a descris astfel orașul ca fiind „mic, dar frumos și foarte bine întărit”, spunând că „bisericile și casele sunt foarte frumoase” și că acolo se găsea în 1331 un palat (care aparținea probabil împăratului bizantin). Particularitățile sale economice
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
însumează compozițiile scrise caracteristice peninsulei Iberice în timpul ocupației arabe. Zona, cunoscută și ca Andaluzia sau al-Andalus, a luat contact cu islamul încă din anul 711, prin intermediul maurilor și a rămas sub dominație arabă până în 1492, anul Reconquistei. Apogeul literar (și nu numai) al acestui spațiu s-a înregistrat în
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
însumează compozițiile scrise caracteristice peninsulei Iberice în timpul ocupației arabe. Zona, cunoscută și ca Andaluzia sau al-Andalus, a luat contact cu islamul încă din anul 711, prin intermediul maurilor și a rămas sub dominație arabă până în 1492, anul Reconquistei. Apogeul literar (și nu numai) al acestui spațiu s-a înregistrat în perioada califatului ommeyad de la Cordoba. Primele poeme arabe au pătruns în al-Andalus odată cu negustorii de caravane. Promotorul a fost Ibn al-Șimma, care, la sosirea
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
a luat contact cu islamul încă din anul 711, prin intermediul maurilor și a rămas sub dominație arabă până în 1492, anul Reconquistei. Apogeul literar (și nu numai) al acestui spațiu s-a înregistrat în perioada califatului ommeyad de la Cordoba. Primele poeme arabe au pătruns în al-Andalus odată cu negustorii de caravane. Promotorul a fost Ibn al-Șimma, care, la sosirea sa în peninsula Iberică, în secolul VIII, a introdus "qașīdele", implicit tematica beduină. Aceasta a fost îndrăgită de însuși ‘Abd al-Raḥmăn I, poetul imigrant
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
I, poetul imigrant întemeietor al califatului de la Cordoba, însă descrierile deșertului, cămilelor și caravanelor au supraviețuit până în secolul IX, când așa-numita poezie modernă a început să capete contur. Pe fondul avansului civilizației, secolul IX a surprins nevoia întregii lumi arabe de modernizare a limbajului poetic, deci de renunțare la influențele beduine. Primele schimbări au survenit în cazul poeziei de dragoste, numită "ġazal" și s-au manifestat printr-o extindere tematică spre subiecte precum iubirea pentru o persoană care aparține alteia
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
qașīda" a reapărut în secolul X în contextul neoclasicismului dominant. Deși păstra monorima, pasajul introductiv, numit "nasīb", era mai restrâns și făcea vagă referire la iubita absentă, iar "madḥ"-ul sau elegia se caracteriza, în general, prin hiperbolă. Ecourile neoclasicilor arabi precum al-Mutanabbī s-au propagat până în al-Andalus, unde poeți precum Ibn Hănī al-Andalusī (-970) sau Ibn Darrăğ al-Qașțallī le-au călcat pe urme. În zorii secolului XI, căderea califatului de la Cordoba și, totodată, distrugerea orașului au produs o descentralizare a
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
al-Andalus, unde poeți precum Ibn Hănī al-Andalusī (-970) sau Ibn Darrăğ al-Qașțallī le-au călcat pe urme. În zorii secolului XI, căderea califatului de la Cordoba și, totodată, distrugerea orașului au produs o descentralizare a culturii, astfel că poezia de inspirație arabă a depășit cadrul curtenesc preponderent și s-a dispersat odată cu emigrațiile poeților. Cu toate acestea, sfârșitul aceluiași secolul a fost considerat epoca de aur a poeziei andaluze, cu atât mai mult cu cât s-au remarcat inovații la nivel formal
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
alcătui "qașīde" pentru suverani. Un poet-funcționar remarcabil a fost Ibn al-Ğayyăb (1261-1348) din Granada, ale cărui volume s-au păstrat. O altă formă de poezie, creată din dorința de a compensa monotonia tematică, era cea epigrafică, ce menținea tradiția literară arabă prin intermediul caligramelor. Creațiile unor astfel de autori, precum Ibn Zamrak, erau expuse pe pereții palatelor, tocmai pentru a-i elogia pe cei care au dispus construirea lor. Un edificiu care a beneficiat din plin de poezia ornamentală a fost Alhambra
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]