14,667 matches
-
bolșevicilor La est și vest se aflau diviziile cehoslovace I cu garnizoana la Irkutsk și respectiv III cu garnizoana în Krasnoiarsk. Trupe rusești albe în regiune se găseu la Ceremhovo - conduse de colonelul Bogatnau (român basarabean), la Nijne-Udinsk - conduse de colonelului rus Hofman și la Kansk - conduse de atamanul Pentru a fi asigurată față de partizani securitatea căii ferate în zona ocupată de români, pe o întindere de 10 km de o parte și de alta a acesteia a fost proclamată neutralitatea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
bâta) s-au aplicat după codul justiției militare ruse, sentințele fiind semnate în principal de către ofițeri ruși detașați în serviciul Legiunii Române. Sfârșitul lunii mai 1919 a adus și primele confruntări dintre români și bolșevici. Prima expediție - condusă chiar de colonelul Kadlec, a avut loc în cadrul unei largi operațiuni contra partizanilor coordonată de către Armata Albă. Românii au fost printre primii care au început operațiunea și au avansat în jurul , iar acțiunea s-a soldat cu o victorie consemnată asupra trupelor lui Grișa
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
francezii care coordonau pe moment preparativele repatrierii în cursul lunii iulie (numele și capacitățile vaselor atribuite respectivei acțiuni fuseseră deja comunicate de către englezi la 10 aprilie 1920). La Harbin, maiorul Cădere pe data de 16 aprilie 1920 a preluat de la colonelul ceh Eduard Kadlec prin hotărârea generalului Janin, comanda "Legiunii de Vânători Ardeleni și Bucovineni" (redenumită astfel între timp). A preluat astfel întreaga răspundere a contingentului de voluntari români precum și a celorlalți prizonieri supuși români, a obținut aprobarea înființării unei baze
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
unităților și subunităților existente la pace aparținând de "Regimentul IV Ilfov No. 21". Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 8 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana București. La intrarea în război, Regimentul 21 Infanterie a fost comandat de colonelul Grigore Berindei. Regimentul 21 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 21 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336095_a_337424]
-
mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de "Regimentul Tulcea No. 33". Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 20 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Tulcea. La intrarea în război, Regimentul 33 Infanterie a fost comandat de colonelul Atanase Mihăescu. Regimentul 33 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 33 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336097_a_337426]
-
unităților și subunităților existente la pace aparținând de "Regimentul Petru Rareș No. 39". Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 19 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Cernavodă. La intrarea în război, Regimentul 39 Infanterie a fost comandat de colonelul Marin E. Ionescu. Regimentul 39 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 39 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336098_a_337427]
-
susținut de Regimentul 15 Infanterie împreună cu rezervele Brigăzii 13 Infanterie și cu susținere de artilerie. În urma raportului comandantului trupelor din Transilvania - generalul Traian Moșoiu, din 4 martie 1919, privitor la acest eveniment, generalul Anton Gherescu - comandantul Brigazii 13 Infanterie și colonelul Alexandru Calmuschi - comandantul Regimentului 15 Infanterie, au fost acuzați de incapacitate de acțiune și destituiți din funcție. La începutul ofensivei din aprilie, trupe ale regimentului au fost angajate la nord-est de Zalău, cucerind odată cu coloana centrală a diviziei a 7
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
ofițeri și de 10 coroane pentru soldați, numai acelora care stând în serviciul Senatului și-au îndeplinit obligațiile. Ca efect al unei la solicitări a Consiliului Național Ceh, o parte din trupe (anume fostul Regiment 2 de la Brașov, sub comanda colonelului Alexandru Simion) au fost trimise la Praga , pentru a ajuta la calmarea manifestările naționaliste ale celor care erau încă adepții ideii de imperiu și a asigura liniștea. Pe 27 noiembrie, succesiv eșecului ultimelor tentative de resuscitare a monarhiei austro-ungare și
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare București, din cadrul Comandamentului V Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 29 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 80 Infanterie a fost comandat de colonelul Gheorghe Vlădescu. Regimentul 80 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 80 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336154_a_337483]
-
14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare Găești, din cadrul Comandamentului II Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 23 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 68 Infanterie a fost comandat de colonelul Gheorghe Meleca. Regimentul 68 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 68 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336152_a_337481]
-
14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare Fălticeni, din cadrul Comandamentului IV Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 28 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 56 Infanterie a fost comandat de colonelul Constantin Neculcea. Regimentul 56 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 56 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336150_a_337479]
-
al-Ferjani. A studiat la Academia Militară Regală din Benghazi, unde l-a întâlnit pe Muammar al-Gaddafi. Și-a continuat studiile în Egiptul din anii președintelui Gamal Abdel Nasser și în Uniunea Sovietică. Generalul a fost unul dintre ofițerii conduși de colonelul Muammar al-Gaddafi în organizarea loviturii de stat care a dus la îndepărtarea regelui Idris de la conducerea Libiei în anul 1969. În acești ani, Haftar a rămas un partizan al lui al-Gaddafi care l-a numit comandantul forțelor armate ale regimului
Khalifa Haftar () [Corola-website/Science/336212_a_337541]
-
pe jos) doamna Kupka a întâlnit coloana în rondul din La Défense, aproape de locul unde locuiau. Ea a defilat împreună cu ei, cărând geanta și pușca soțului ei. Ea ar fi mărșăluit tot drumul către front, dar la sfârșitul primei zile colonelul a arestat-o și a trimis-o înapoi la Paris. Mai târziu, ea a plecat pe front pentru a-și petrece timpul cu soțul ei. Kupka a plecat de pe front din cauza degerăturilor de la picioare, cauzate de nopțile petrecute în tranșee
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
permanentă. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 7 Infanterie și Regimentul 32 Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 5 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Ploiești. La intrarea în război, Brigada 9 Infanterie a fost comandată de colonelul Dumitru Popovici. Brigada 9 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Brigada 9 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336321_a_337650]
-
permanentă. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 14 Infanterie și Regimentul 16 Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 7 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Fălticeni. La intrarea în război, Brigada 14 Infanterie a fost comandată de colonelul Octav Boian. Brigada 14 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Brigada 14 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336322_a_337651]
-
permanentă. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 3 Infanterie și Regimentul 19 Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 2 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Slatina. La intrarea în război, Brigada 4 Infanterie a fost comandată de colonelul Ilie Antonescu. Brigada 4 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Brigada 4 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336320_a_337649]
-
permanentă. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 33 Infanterie și Regimentul 38 Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 10 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Tulcea. La intrarea în război, Brigada 20 Infanterie a fost comandată de colonelul Petre Popovăț. Brigada 20 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Brigada 20 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336323_a_337652]
-
dorit a semnaliza continuitatea juridică, a rămas un timp și comandamentul militar ungar. Între timp, ungurii mobilizaseră aproximativ 3.000 de oameni pentru a opri avansul trupelor române, dar după înțelegerea din 31 decembrie de la Cluj dintre Bethelot și Apáthy, Colonelul Kratochwil - care fusese însărcinat de la sfârșitul lunii noiembrie cu apărarea Transilvaniei, și-a transferat comandamentul la Oradea începând cu jumătatea lunii ianuarie. La nord-vest de Cluj - pe valea Crișului Repede și mai la nord - în regiunea Jibou - Zalău, au început
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
o opoziție de clasă. Membrii celor două universuri se solidarizează unii cu alții: tinerii ofițerii se împrietenesc cu soldații țărani, cărora le ascultă necazurile, iar cei rămași acasă sunt uniți de interese comune. Prezența pe front transformă toate personajele: un colonel de operetă ca Pol Vardaru (ce plecase de acasă cu provizii de cafea și de coniac franțuzesc) se comportă vitejește, în timp ce adolescentul alintat Mihai Vardaru își descoperă o tărie de caracter nebănuită și pleacă voluntar la luptă, jertfindu-și viața
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
fost încetat. La 16 martie, Armata Maghiară a pornit atacul împotriva orașului Hust, care a devenit bătălia cea mai sângeroasă a conflictului, însâ trupele maghiare au reușit să obține controlul asupra localității. În acest timp batalionul 14 biciclist, sub comanda colonelului Károly Ungár a ocupat orașul Teceu Mare ("Técső"), iar după 114 de mile marș forțat, lângă Frasin a ajuns la granița Poloniei (colonelul Ungár în același an a fost decorat pentru faptul aceasta). În paralel, grupul din Ungvár, obținând întăriri
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
trupele maghiare au reușit să obține controlul asupra localității. În acest timp batalionul 14 biciclist, sub comanda colonelului Károly Ungár a ocupat orașul Teceu Mare ("Técső"), iar după 114 de mile marș forțat, lângă Frasin a ajuns la granița Poloniei (colonelul Ungár în același an a fost decorat pentru faptul aceasta). În paralel, grupul din Ungvár, obținând întăriri seminificative, a forțat pe unitățiile cehoslovace să se retrage din teritoriul Transcarpatiei, iar la 17 martie a ajuns la Pasul Ujok. La 18
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
întregime un regiment italian de 512 militari conduși de maiorul Boretti care venise pentru a întări forțele italiene la Dogali. În luptă italienii au avut pierderi grele, pierzându-și viața 400-500 soldați , 22 ofițeri de elită și coordonatorul forțelor italiene, colonelul Tommaso de Cristoforis. Au supraviețuit, fugind, numai 80 dintre militarii italieni. Alula a continuat apoi spre nord către Sahati, unde etiopienii au avut și ei mari pierderi. Între timp a sosit în zonă și o mare oaste etiopiană sun comanda
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
o mare oaste etiopiană sun comanda împăratului, care a nimicit unitățile italiene si au ocupat Sahati. Generalul Gené a oferit lui Alula o cantitate de puști in schimbul eliberării contelui Salimbeni, fapt pentru care a fost înlocuit cu predecesorul său, colonelul Saletta, devenit general. Oamenii lui Alula au săvârșit în 1886-1887 măceluri în masă în rândurile populației nilotice locale kunama. Italia a trimis în regiune o forță militară importantă condusă de generalul San Marzano și a obținut colaborarea regelui Menelik din
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
din Brno. În 1851 a fost avansat locotenent-colonel și a revenit la statul-major general din Viena, unde la comandamentul armatei s-a ocupat de reforma instituțiilor de învățământ militar, în anii 1851-1852 elaborând un plan de reformă valabil până în 1868. Colonel din 1854, în 1859 a fost mutat la statul-major general al Corpului 4 de armată de la Liov, iar apoi, ca general-maior, la Corpul 8 de armată, iar în final la statul-major general al Armatei a 2-a din Italia. În
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
aliați au întâlnit o rezistență germană mai puternică decât așteptaseră planificatorii operațiunii. Printre trupele germane aflate în defensivă s-au aflat inclusiv unități de elită precum Corpul II Panzer SS. Doar un grup restrâns de militari aliați sub conducerea locotenent colonelului John Dutton Frost a reușit să ajungă la podul rutier de la Arnhem (pod numit în zilele noastre „John Frost”), să cucerească unul dintre capete și să păstreze controlul asupra acestuia. Deși au fost copleșiți numeric și din punct de vedere
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]