15,602 matches
-
Azimioară raportă: ― A telefonat locotenentul Ciobanu. Cristescu deveni atent. ― Și? ― Raportează că azi-dimineață sculptorul a scos în curte o statuie de ghips. ― Ce fel de statuie? Locotenentul ridică din umeri. ― După părerea lui Ciobanii ar putea fi un aruncător de disc. ― Interesant... Am să trec să-l văd și eu. * Prin oblonul de lemn se strecura o lumină murdară. În fotoliul unde stătea de obicei Grigore Popa dormea motanul. "Van der Hoph se ține totdeauna de cuvânt, gândi Melania Lupu. Dacă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Am uitat foarte multe lucruri..." Se lăsă moale pe divan. Cristescu apăsă a doua oară pe sonerie, continuând să privească statuia. Bănuia că locotenentul Ciobanu își pusese toată fantezia la încercare pentru a desluși în silueta ciudată un aruncător de disc. Ceea ce ținea în mână părea o pălărie, iar poziția nu sugera nimic. " Oricum, reflectă amintindu-și de obiectele ovoidale din atelierul sculptorului, e un progres. Seamănă cu ceva." ― Scuzați-mă că v-am lăsat să așteptați. Melania Lupu, proaspătă, zveltă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și amidon, vezi, tu care te credeai altceva, la asta poate fi redusă atât de trâmbițata demnitate a ființei umane, în cele din urmă e la fel ca o hârtie umezită. Acuma, poligraful nu e un aparat dotat cu un disc care să meargă înapoi și înainte și să ne spună, conform situației, Individul a mințit, Individul nu a mințit, dacă era așa, nu era nimic mai ușor decât să fii judecător ca să condamni sau să achiți, comisariatele de poliție ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cel mai important în scrisoare, că episodul asasinatului, comparat cu situația din țară, era cel mai puțin important, dar nu, nu avea s-o facă, prudența îi impunea să danseze precum i se cânta, mai târziu, cu siguranță, vor schimba discul, Știu că ea a omorât un om, Ați văzut, erați acolo, întrebă comisarul, Nu, domnule comisar, dar ea însăși a mărturisit-o, Va mărturisit dumneavoastră, Mie și altor persoane, Presupun că cunoașteți semnificația tehnică a cuvântului mărturisire, Mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Atunci a început să emită așa-numitele Edicte de Duminică. Mai întâi, toată lumea trebuia să arunce televizoarele. Apoi aparatele de radio. Apoi cărțile - absolut toate cărțile din casă, mai puțin Biblia. Apoi telefoanele. Apoi computerele. Apoi CD-urile, casetele și discurile de vinil. Poți să-ți imaginezi? Fără nici un fel de muzică, unchiule Nat, fără romane, fără poezii. Pe urmă a trebuit să anulăm abonamentele la reviste. Apoi la ziare. Apoi nu ni s-a mai dat voie să mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și asta se întâmpla destul de des, scoteau la iveală uriașul gramofon tocit de vreme și decolorat ca atare, cu o coarbă metalică și o goarnă de alamă de aproape un metru. Acesta reda scârțâind disonant melodii culese în perioada interbelică, discuri cu romanțe, ce stârneau vârstnicilor lacrimi, izvorâte din fericiri trecute și uitate. Acest sistem de distracție, cu muzică imprimată, avea un inconvenient, care pentru Bidaru prezenta un avantaj. După fiecare placă trebuia să schimbe acul, iar ace pentru gramofon nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
e îngrijorat. În asemenea momente, Liza nu putea rămâne singură. Cine o poate ajuta mai bine decât mama ei? Era spre sfârșitul unei minunate zile senine de aprilie. Soarele deja coborâse spre asfințit, gata-gata să se ascundă după orizont. Un disc portocaliu-roșcat, parcă mai mare ca întotdeauna, își revărsa în compartiment, prin sticla transparentă a geamului, paralel cu orizontul, fantele sale de lumină. Acestea, ultimele pentru ziua respectivă, încălzeau parcă mai puternic obiectele pe care le întâlneau în cale. În partea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
geamului, paralel cu orizontul, fantele sale de lumină. Acestea, ultimele pentru ziua respectivă, încălzeau parcă mai puternic obiectele pe care le întâlneau în cale. În partea opusă, se perindau prin fereastra dinspre răsărit, luminate pentru câteva secunde de razele aceluiași disc portocaliu, niște forme înalte, cilindrice, din beton. Nu erau altceva decât siluetele zvelte ale coșurilor din cadrul centralei termice din apropiere; semn că ei sunt abia la începutul călătoriei, în timp ce ziua își anunța sfârșitul. Probabil, la jumătatea drumului îi vor prinde
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dorință arzătoare să-l privească în ochi. Zici că e vorba de un accident de tren?... De fată?... De soție?... De mine personal?... Cu vocea gâtuită de emoții abia reuși să-l întrebe. Nu mai era necesar nici un răspuns. Un disc ca o foaie de metal topit, subțire și fierbinte, desprins de undeva de sub stomac și învârtindu-se amețitor de repede, se ridica spre inimă, în timp ce privea fix caroseria unui munte de camion acoperită cu o prelată plină de praf ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de sub stomac și învârtindu-se amețitor de repede, se ridica spre inimă, în timp ce privea fix caroseria unui munte de camion acoperită cu o prelată plină de praf ce trecuse peste el. Voia să fugă după primul colț de stradă când... discul fierbinte a ajuns undeva sus, în dreptul inimii. Duse mâna ca să-l oprească, dar nu reuși. In fața lui o râpă colțuroasă adâncă și înspăimântătoare, deasupra căreia pășea, fără să observe, îmbrăcată în alb, Gladiola cu cei doi îngerași în brațe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să se scurgă în timp ce soarele cobora la orizont, iar inima - dupa vorba venerabilului sau maestru Hiro Tavaeárii - „să i se umple de seninătate“. Două pirogi apărură dinspre Punta Rofau, îndreptându-se către Punta Matira, iar profilurile lor se conturară pe discul luminos al soarelui, care atingea linia orizontului și înroșea norii, si, cu toate că cei opt bărbați vâsleau din greu, o făceau într-o liniște absolută, ca și cum ceea ce urmăreau n-ar fi fost să învingă în această cursă improvizată, ci s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
căreia anii îndelungi de rezistență în fața tiraniei puternicei Rairatea i-au permis să-și câștige respectul vecinilor. Făcu o scurtă pauză, fiindcă era foarte bătrân și avea nevoie de timp ca sa-si tragă răsuflarea. După ce-și fixă privirea pe discul soarelui, care era pe punctul de a dispărea la orizont, continuă: — Acuma, însă, niște barbari au reușit să ne răpească întreaga noastră mândrie: l-au atacat și l-au ucis pe înțeleptul rege Pamáu, ne-au furat centura de pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
până în ziua fericitei voastre întoarceri, nici carnea și nici ouăle de honú nu vor mai fi interzise pentru voi. Făcu un semn pentru că bărbații de pe uscat să împingă navă câțiva metri, marinării începură să vâslească, iar Marara se îndrepta către discul soarelui, care deja atingea orizontul, în timp ce mulțimea de pe mal începea să cânte imnul sfânt al despărțirii: Apară, o, mărite zeu Taaroa, pe fiii noștri! Călăuzește, o, mărite zeu Tané, pe șotii noștri! Adu victoria, o, mărite zeu Oró, taților noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ceaiului, doctorul Forester pomenise de „bietul Stone“. „de ce bietul?“ Întrebase Johns, pe un ton agresiv, aproape acuzator. „Suferă cumplit... are o tumoare... Moartea ar fi pentru el o binefacere!“ Spre seară, Johns se dusese În grădină, ca să se mai liniștească. Discul soarelui În amurg semăna cu un cap de mort atîrnat la intrarea aleii cu trandafiri... Deodată, auzise strigătele lui Stone... Începînd de-aici, amintirile lui Johns erau foarte confuze. Alergase, pare-se de-a dreptul În odaia lui, și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
când schiță gestul, el se trase Înapoi cu un metru. Crescând, Michel Începea să semene izbitor cu tatăl lui: același păr blond și fin, același obraz ascuțit, cu pomeții proeminenți. Janine Îi adusese În dar un pickup și mai multe discuri cu Rolling Stones. El luă totul fără o vorbă (a păstrat aparatul, dar avea să distrugă discurile câteva zile mai târziu). Camera lui era sobră, fără nici un afiș pe pereți. O carte de matematică era deschisă pe birou. „Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tatăl lui: același păr blond și fin, același obraz ascuțit, cu pomeții proeminenți. Janine Îi adusese În dar un pickup și mai multe discuri cu Rolling Stones. El luă totul fără o vorbă (a păstrat aparatul, dar avea să distrugă discurile câteva zile mai târziu). Camera lui era sobră, fără nici un afiș pe pereți. O carte de matematică era deschisă pe birou. „Ce-i asta? Întrebă ea. — Ecuații diferențiale”, răspunse el cu răceală. Janine Își pusese În gând să discute despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că se intra Într-o lume cu totul nouă și că activități considerate mult timp elitiste sau marginale aveau să capete o pondere economică enormă. În timp ce tatăl lui Bruno investea În chirurgia estetică, di Meola se lansase În producția de discuri; sigur, alții câștigaseră bani și mai mulți, dar nici el nu se putea plânge. Trecând de patruzeci de ani, avu la fel ca mulți californieni, intuiția că un nou val, mult mai profund decât o simplă modă, avea să măture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
norocul În Europa. Găsi ușor un contract la un club pe Coasta de Azur, asta nu era o problemă; felurite fufe Îl așteptau În fiecare seară În cabină, nici asta nu era o problemă. Dar nimeni, de la nici o casă de discuri, n-a dat nici cea mai mică atenție mostrelor pe care le trimitea. Când o Întâlni pe Annabelle, David posedase deja peste cinci sute de femei; totuși, un corp atât de perfect Încă nu Întâlnise. Annabelle fu la rându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trecu brațul pe după mijlocul Christianei; adormiră. 8 Bruno se trezi primul. Sus, În arbori, cânta o pasăre. Christiane se dezvelise În timpul nopții. Avea fese frumoase, Încă rotunde, foarte excitante. Bruno Își aminti o frază din Mica sirenă, avea acasă un disc vechi cu Cântecul mateloților interpretat de Frații Jacques. După ce, din dragoste pentru prinț, Îndurase toate Încercările, renunțase la voce, la ținutul natal, la frumoasa-i coadă de sirenă, totul În speranța de a deveni o femeie adevărată, furtuna o aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și chicotelile lor. Ziua le vedeam la lecții, la prânz le vedeam la Penalty, barul de lângă liceu, vorbeau cu băieții; eu mă duceam acasă ca să mănânc cu nevasta. Sâmbăta după-amiază le revedeam pe străzile cu magazine, Își cumpărau cârpe și discuri. Eu eram cu Anne, ea se uita după trusouri de nou-născut; sarcina Înainta fără probleme, era incredibil de fericită. Dormea mult, mânca de toate; nu mai făceam dragoste, dar cred că ea nici nu observa. La ședințele de pregătire pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
crimă, David era convins; și el era gata, la acel sfârșit al lui 1976, să Îmbrâncească oricâți inși În oricâte piscine va fi necesar; dar tot ce izbuti, În anii următori, fu să participe ca basist suplimentar la Înregistrarea câtorva discuri (niciunul n-a avut nici un succes). În schimb, continua să placă mult femeilor. Exigențele sale erotice crescură, Își făcu obiceiul să se culce cu două fete deodată - de preferință o blondă și o brunetă. Cele mai multe acceptau, căci David era Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de ani reali, douăzeci și nouă declarați oficial; Încă erau prea mulți. Înainte de a se prezenta În fața producătorilor americani, hotărî să se „Întinerească” iar cu trei ani. Fizic, putea foarte bine să pară de douăzeci și șase de ani. Producerea discului se tot lungi, din pușcărie Manson pretindea sume exorbitante. David se apucă de jogging și Începu să frecventeze cercurile sataniste. California a fost dintotdeauna un loc de predilecție pentru sectele Închinate cultului lui Satan, Începând cu primele: First Church of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
subțiri! Cât de feciorelnic, dar și cât de impudic Își dezvelea Alfina faldurile carosate, tivite cu o bandă subțire de inox, pentru a-și arăta trei sferturi din roțile cărnoase, pe care se distingea filigranul delicat al striațiilor! Cum sclipea discul de frână În interiorul jantelor de aliaj, ca un sens giratoriu din care nu mai putea ieși, o promisiune mereu amânată de renunțare, tras pe dreapta și abandon. În săptămânile care-au urmat, eroul nostru a patrulat fără odihnă, vânând apariția
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
colț al ecranului -, Însă auzeam cum frazele abil ticluite Împingeau auditoriul Încet spre punctul de fierbere. Liderul făcea pauze de efect, oferind publicului acel bâzâit liniștitor al mașinii care rula cu viteză constantă pe autostradă, Își dregea discret glasul din discul de ambreiaj, după care mârâia vreo douăzeci de secunde la circa 1200 rpm, lăsând ușor discursul la ralenti, Încât aveai impresia că motorul i se va Îneca, și o dată Îl auzeai, În liniștea generală, după detunătura abil potrivită a unui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de pe tavan se zbăteau fâșii de lumină muribundă. Un frigider ale cărui bale se scurseseră până În prag sforăia alene. Dintr-un raft, o combină audio vorbea În somn, scoțând din când În când limba găurită. Gheara pick-upului tresărea Încetișor peste discul așezat pe platan. Discul era spart. Am trecut prin fața liftului care Îmbrățișa cu ușile-i culisante automatul de cafea prăbușit În prag. Din grupul sanitar alăturat se auzea un bâzâit familiar. Uitat pe o policioară, În fața oglinzii, pulsa un aparat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]