17,773 matches
-
sau unii dintre noi, chiar pictau din nou. Una din întâmplările mai tari din tabără, a fost episodul cu Camelia și culorile pentru Iugoslavi. Pictorii din Iugoslavia nu aveau culori, deoarece în drum spre tabără, într-o parcare, cineva le furase bagajele, în care erau și culorile. Camelia avea o problemă la Reșița, și trebuia să se ducă până acolo într-o zi, iar cu ocazia asta să aducă niște culori pentru ei. I-au dat niște bani, și peste două
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
unde am vrut fiindcă era loc suficient. Soarele ardea cu putere deasupra capului, era amiază. Căldura era greu de suportat, mai ales în mașină. După o noapte pe tren în care nu m-am odihnit prea bine, începuse să mă fure somnul. În plus, simțeam și un gol în stomac, îmi era foame. Ultima oară mâncasem la expresul cu autoservire din Gara de Nord în București, dar de atunci trecuse ceva timp. Așteptam cu nerăbdare să plecăm, dar șoferul intrase într-un birou
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
diferite banalități ca să treacă timpul. Toți aveam lucrările terminate, pregătite pentru a le preda. Plăcerea de a fi împreună și liniștea ce era așternută în jur a fost deodată tulburată de vocea lui Vintilă ce ne acuza că i-am furat culorile. Fără a ne vorbi unul cu altul, atât eu cât și Gusti i-am oferit pe loc tuburile din trusele noastre personale aduse de fiecare de acasă. Nici unul din noi doi nu folosise pentru a realiza tablourile nimic de
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
nimic de acolo în afară de pânza pe care ne-o pusese la dispoziție la începutul taberei. Discuția se aprinsese din nou, de data aceasta fiind pe un alt subiect, mai sensibil, jignindu-ne cu acuzația adusă, cum că i-am fi furat culorile. Discuția a fost întreruptă de vocea bucătăresei care ne invita la masa. Cina se servise într-o liniște deplină, fiecare arunca priviri de jur împrejur încercând să deslușească misterul ce apăruse din senin în tabără în legătură cu cele două tuburi
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
obișnuită a operei profesorului Zamfir. Numele lui se înscrie printre ale celor mai mari igieniști români; și în această categorie de medici nu au lipsit oameni mari, cum au fost doctorii Ciucă, Slătineanu, Cantacuzino, Cornelson, Ungureanu și Teodorovici. M-a furat stiloul, firesc, explicabil când subiectul este minunea de om care a fost profesorul Zamfir, care, discret cum a trăit, a plecat tot discret, parcă jenat că va deranja pe cei din jurul său în lunecarea lentă de dincolo de lume. MIHAI DUCA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
fi, să-i restituie. Reușește până la urmă, după un șir de peripeții care imprimă narațiunii, în unele zone, o turnură polițistă. Cea mai interesantă parte din roman privește însă relatarea frământărilor escrocului de nevoie, ale mincinosului obligat, ale hoțului care furase în scopuri nobile, ale individului terorizat de gândul că o greșeală cât de mică îl va da de gol, că nu va putea minți convingător pe toată lumea. Excepțională este înfățișarea amestecului de stări contradictorii care-l bântuie pe erou, a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Cronos, dilatând pupila lui săpată-n ora smulgerii celui care sunt. Cândva pe irisul albastru dintre odată și nicicând va trece discul unei inimi, zenitul bolții eclipsând. Atunci, strigat voi fi de plante. Și din nostalgicul oval mă va privi, furându-mi chipul, doamna surâsului final. Închipuiască-și cititorul român de azi, dacă poate cumva, ce ecouri au stârnit aceste incantații lirice în sufletele cititorilor de acum treizeci de ani, când poezia noastră reînvăța să respire, abia desfăcută, cu greu, din strânsoarea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Acum avea. Cititul a fost mân gâierea ultimilor ani ai acestui om dintr-o bucată, unul dintre neștiuții devotați truditori pentru binele culturii române. Copilărie furată? Un loc comun al criticii din anii ’60 era acela privitor la copi lăria furată de război (variante: frustrată, ultragiată), ca una dintre temele distinctive ale literaturii generației mele. Având un posibil punct de pornire în vestita poezie a lui Labiș Moartea căprioarei („Mănânc și plâng, mănânc...“), tema se impusese într-adevăr masiv și puțini
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fi putut găsi (am pomenit de Labiș), și ei îndatorați acestui inventar tematic, de la Nichita Stănescu la aproape oricare dintre confrații săi șaizeciști. Își descoperiseră drama: fiind copii în vreme de război, nu se bucuraseră de copilărie, aceasta le fusese furată, nu se jucaseră, candoarea și zburdălniciile vârstei le fuseseră interzise. Poate că era de văzut, în cultivarea insistentă a acestei viziuni, și o reacție la idilismul de panouri trandafirii, impus literaturii care răsfrângea - vorba vine! - realitățile prezentului. Despre război, cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
care răsfrângea - vorba vine! - realitățile prezentului. Despre război, cu vastul său repertoriu de suferințe, se putea măcar scrie cu gravitate, cu accente dramatice. Oricum ar fi fost, reflectând mai târziu la această vogă din anii ’60 a literaturii despre copilăria furată de război, am ajuns la concluzia că ea se constituia pe un fals psihologic. Falsul constă în aceea că i se atribuia copilului felul de-a reacționa față de război al omului matur, sentimentul acestuia că războiul era o nenorocire cumplită
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fală. — Văd lada, dar ce-aveți în ea, ce e în ea? — Nu e nimic în ea, ce să fie, am adus-o pentru iepuri. Consternare, dispreț, compătimire. — Vai de capul vostru. Dar noi eram fericiți: izbutiserăm, aduseserăm lada. Copilărie furată de război? Da’ de unde! Copilărie feerică. Fotografii vechi Voi însemna câteva gânduri despre două fotografii vechi, care m-au tulburat. Prima fotografie este din 1959, făcută la Gazeta literară, în imobilul somptuos din Ana Ipătescu 15, unde funcționau pe atunci
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
contagiuni de lectură și nimic personal. Mai păstram și niște caiete cu însemnări „critice“, tot din peri oada liceului, când luasem obiceiul să fac un fel de recenzii despre cărțile citite, înșirând opinii de lectură naive, pe care le intitulasem, furând titlul lui Ibrăileanu, Note și impresii. Și pe acestea le-am distrus, pentru a nu mă compromite dacă ar fi căzut sub privirile cuiva. Accesul de vanitate m-a decis, așadar, să fac ordine într-un chip atât de radical
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
notează Gheorghe Penciu „În surghiun cu Vasile Voiculescu”, în vol. „Articole, comunicări, documente V. Voiculescu”, IV, Biblioteca județeană „V. Voiculescu - Buzău”, Buzău, 1994. Apoi, tot de Gheorghe Penciu, redă un episod de interior: Într-o zi deosebit de friguroasă, cineva îi furase lui Voiculescu obielele. Gestul ne-a indignat pe toți pentru că nu exista unul să nu sufere de frig. La o percheziție făcută asupra fiecărui deținut, au fost descoperite la un fost plutonier major de jandarmi, Andrei...Poetul însă i le-
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
revistă... Înseamnă, din cele explicate, că V. Voiculescu care fusese printre primii mari intelectuali români arestații fără vină, tot el se număra printre cei dintâi care se încerca să fie reabilitat, repus pas cu pas în drepturile care îi fuseseră furate prin sentințe judecătorești nedrepte. Se voia prin aceasta a se da străinătății un semnal că în R.P.R. începuse „recuperarea” intelectualilor. Și într-adevăr, reabilitarea în forță continua. Cum a murit poetul, Ionică, cel care are marele merit în acțiunea de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în scopul de a dispărea orice urmă! Perfidul Adrian Adrian N~stase, de 14 ani, este înalt demnitar neocomunist al PSD-ului actual; în același timp, a făcut tot ce i-a fost cu putință spre a renationaliza proprietățile imobiliare furate de PMR/PCR. Perfidia lui Nastase întrece orice limite; întotdeauna a atacat, la fiecare întâlnire publică, Legea privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv după 6 martie 1945. Politică partidului său, pe care il și conduce, întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
foștilor chiriași în propriile case. Concomitent, el, care se opune restituirilor (fapt pentru care poporul român cheltuiește milioane de euro, condamnat să achite acele amenzi hotărâte de Tribunalul de la Haga), tocmai el se împroprietărește cu o vilă fosta naționalizata ilegal, furând dreptul celorlalți 4 moștenitori, egali în drepturi că și mama sa. Intrând în proprietatea casei, Adrian Nastase, șmecherește, declară pios: "Am facut o reparație morală unchiului nostru, M.Ciolan"! De ce nu a făcut aceeași reparație morală și celor peste 100
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
o înaltă carieră, plus că era convins că lumea se învârtește în jurul lui, el fiind soarele Universului, predestinat să fie conducătorul unor ființe mai proaste că el, cărora el le va tolera tot, toate jafurile și furturile, deoarece ei vor fură și pentru el, iar prostimea manipulata îl va accepta. De atunci, a început să fie arogant și îngâmfat. |n dorința lui de grandoare și agoniseală, își dă seama că pentru a ajunge cât mai sus pe scara socială nu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
91 ASF, AD, 353, c. 48r, Dieci a FV, 7 februarie 1513/4; c. 51r, Dieci către FV, 8 februarie 1513/4; c. 80r, Dieci către FV, 11 maetie 1513/4. Ipoteza foarte puțin probabilă că scrisoarea Borromeo a fost furată și modificată pentru a semăna cu o semnătură a lui Machiavelli a fost pe deplin infirmata deoarece nu a fost separată de filza originală. 92 V. Ilardi, " Crosses and Carets: Renaissance Patronage and Coded Letteres of Recommendation", în American Historical
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ani ai? Conașule, mă rog de iertare... dar... Taci din gură, când îți zic ! Câți ai ai? Să trăiți!... 45 de ani..., da... Nu lungi vorba! Spune, ești rudă cu acuzatul? Cu cine? Cu acuzatul cel de colo, care a furat niște găini. Să mă ferească Dumnezeu. Nu-l cunosc nici din tată, nici din mamă. Pune mâna pe cruce! Bietul Ion se execută de voie, de nevoie, după ce se scarpină în cap de necaz. Zi după mine: jur! Jur! Înaintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nevoie de a se înființa un al doilea. Multă vreme aceste dosare care se răsfoiau la toate ședințele "Junimei" au făcut deliciul membrilor ei. Unul dintr-însele se păstrează și acum de V. Pogor, iar cel al doilea s-a furat, la o aniversară ce a avut loc în Otelul "Pastia". Odată isprăvită cetirea pieselor destinate pentru dosar, câțiva dintre membrii cei mai nerăbdători strigară pe nas ca dascălii din biserică: "Ușile!... Ușile!"... și în aceeași clipă ușa care dădea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ea e comună Întregii istorii a societății umane. Chiar În urmă cu două milenii și jumătate, Mahabharata Înregistra, În cartea a 18-a, cuvintele lui Indra: “În lumea zeilor nu-și au locul cei care au câini, ființe violente care fură jertfele”. “Honni soit qui mal y pense”. Sau, pentru nefrancofoni, “afurisit acela care gândește de rău”. “Radiosfera”, 31 iulie 1995, ora 12,44 42. Câte ceva despre ciuperci Deși de mai bine de zece milenii omul practică prima formă de biotehnologie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
optime, pe termen lung, pentru plantă. Scenariul pregătit astfel de plantă era Însă prea frumos pentru a fi și stabil. Evoluția și-a spus cuvântul și animalele, chiar cu tributul Încasat, au reușit să atace și rezerva tactică a plantei, furând “cheia cămării”, adică sintetizându-și amilaza, enzima care transformă amidonul În glucoză. Și astfel, granița dintre rezerva tactică și cea strategică devine, odată cu evoluția, tot mai transparentă; mai mult, ea se mută În domeniul morfologic. Exemplu: varza acumulează pentru anul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
biocenoză. Cât despre locul unde se desfășura acțiunea, suportul neviu al biocenozei, adică biotopul, unii spun că el nu e Caucazul, ci Carpații; eu cred În asta, dovadă expresia românească “a-i mânca cuiva ficații”. Cu ce a păcătuit Prometeu? Furând focul zeilor, a salvat omenirea. Ce a păcătuit planta? Furând focul Soarelui, a salvat Viața pe Terra. Dar biocenoza, mai precis segmentul ei heterotrof, mai trage și alte foloase de pe urma plantei: Îi sustrage chiar “materialul de construcție”, celuloza, și ea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
al biocenozei, adică biotopul, unii spun că el nu e Caucazul, ci Carpații; eu cred În asta, dovadă expresia românească “a-i mânca cuiva ficații”. Cu ce a păcătuit Prometeu? Furând focul zeilor, a salvat omenirea. Ce a păcătuit planta? Furând focul Soarelui, a salvat Viața pe Terra. Dar biocenoza, mai precis segmentul ei heterotrof, mai trage și alte foloase de pe urma plantei: Îi sustrage chiar “materialul de construcție”, celuloza, și ea un polimer al glucozei. Și pentru asta trebuie o “cheie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
grupului și pot fi îndeplinite. Altfel, cerințele educatorului nu vor avea nici un ecou, iar eșecul va fi sigur. Un exemplu edificator: tocmai pentru că aproape toți coloniștii se îndeletniciseră în perioada de vagabondaj cu furtul, cerința de a nu se mai fura a fost exprimată de Makarenko relativ tîrziu, după ce, mai înainte, se formaseră numeroase alte deprinderi de comportare pe baza unor exigențe mult mai accesibile grupului; cerința care interzicea furtul a venit numai atunci cînd erau sigur create premisele pentru satisfacerea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]