15,415 matches
-
vreun spital din Moldova. Cineva și-a adus aminte că, în Sâmbăta Paștelui, te-a zărit la gară, dar nu știe în ce tren te-ai urcat; omul se grăbea să ajungă acasă... - Bănuiesc cam cine m-a zărit la gară, șopti. - Ca să poată aduna cărțile pe care le-ai notat, poliția a înscenat o descindere. Au pretextat că, aflând de dispariția dumitale, unul din legionarii urmăriți s-ar fi ascuns în bibliotecă... Rămase pe gânduri câtva timp, parcă ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
totodată nerăbdător, soluția crizei. Prima oară primi un mandat de 1.000 de franci de la o persoană de care nu auzise niciodată. Scrisoarea de mulțumire se întoarse cu indicația: "Necunoscut la această adresă." Altă dată se întîlni întîmplător, în restaurantul gării, cu o colegă. Aflând că pleacă pentru o săptămână la Monte Carlo, o rugă să intre, a treia zi, în Cazino, la ora 7 seara (dar insistase, exact la ora 7), și, la prima masă din primul salon de ruletă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a martorilor a devenit imposibilă." În 12 octombrie: "Linda a obținut premiul" Pulitzer " pentru noua ei carte: O biografie. A cui o fi?" Apoi, la 12 iunie 1968: "Veronica. Din fericire, nu m-a văzut." După câteva clipe, adăugă: "în gară la Montreux, cu doi copii frumoși lângă ea, explicîndu-le un afiș turistic. Arată vârsta ei, poate chiar ceva mai tânără. Important e un singur lucru: că e fericită." La 8 ianuarie 1968 își sărbătorise centenarul într-un restaurant somptuos din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe marginea fotoliului, și-și opri privirile asupra primei fotografii. Era palidă, decolorată, aburită, dar recunoscu fără greutate casa părintească din Piatra Neamț. V Începuse să ningă câteva ceasuri înainte, apoi, după Bacău, se dezlănțuise viforul; dar când trenul intră în gară ninsoarea încetase, și pe cerul spălat răsăreau, sticloase, cele dintâi stele. Recunoscu piața, imaculată sub zăpada proaspătă, deși de o parte și de alta se înălțau blocurile de curând construite. I se păru totuși curios că acum, în preajma Crăciunului, erau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spectacolului, așa cum le știam de copil... Ar fi vrut să continue, dar auzi deodată Corul: Acestea nu sunt informații de toate zilele, asemenea celor pe care le ceri și le afli la orice ghișeu de poștă, de bancă sau de gară. Acesta este adevărul, Ieronim. Adevărul!" Și, totuși, foarte curând după aceea, a încercat să-i explice. Intrând pe neașteptate în salon, îl găsise pa Antim cu violoncelul rezemat de genunchiul stâng, privind absent în fața lui. Stătea așa, probabil, de mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se mai auzeau decât sunetele scurte ale unei trompete. - Melania! exclamă și voi să se oprească. Zâmbind, fata se întoarse spre el: - Non sono Melania, Maestro, șopti. În acea clipă o recunoscu și își aminti tot, de la întîlnirea lor în fața gării, când a ajutat-o să-și urce valizele în vaporetto, până în seara când, strîngîndu-i mâna în mâinile lui, îi spusese: Ti voglio bene, Laetitia. E adesso, je dirai le reste en roumain: Vrei să ne logodim? Acum? Chiar acum, în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și tot mai mare. M-am Îndepărtat de șine și m-am uitat la lac, la cele două magazine și la adăposturile pentru bărci, la docurile lungi care Înaintau mult În apă și la pietrișul din jurul fîntînii arteziene de lîngă gară, fîntînĂ care avea o țeavă maronie din care apa țîșnea direct În sus, În lumina soarelui. Apoi jetul de apă cădea În bazin și În spate se vedea lacul vălurit de briză; mai erau malurile Împădurite și, legată de stîlpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scară, apoi sări și el În tren din mers. Fred rămase pe peron și mă uitai un timp la el, cum stătea acolo, apoi cum se Îndepărta, vedeam apa zvîrlită prin țeavă În lumina soarelui și pe urmă mlaștina și gara, tot mai mică, lacul care arăta altfel din unghiul Ăsta și după aia toate dispărură, iar noi traversam rîul Bear și erau doar nodurile de cale ferată, șinele alergînd În spate, bălĂrii care creșteau pe lîngă ele și nimic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Detectivul intră și ieși de cîteva ori din pădure. Prizonierul luase pistolul sergentului și nimeni nu părea dornic să se afunde prea mult În pădurea aia căutîndu-l. În cele din urmă, se hotărÎră să pornească trenul, ca să ajungă la o gară cu o secție de poliție, de unde să trimită semnalmentele micuțului. Tata i-a ajutat să vadă de sergent. I-a curățat rana, care era undeva Între claviculă și gît, și pe mine m-a trimis la toaletă să aduc niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sergentului. L-au Întins, ca să stea cît mai bine, și tata l-a spălat pe față. Se lovise cu capul de podea și nu era conștient Încă, dar tata zicea că nu-i o rană gravă. CÎnd am ajuns În gară l-au dat jos și detectivul l-a coborît și pe prizonier. Acesta din urmă era alb la față și avea o umflătură vineție pe tîmplă. CÎnd l-au coborît, avea un aer caraghios și părea foarte dispus să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
toate manuscrisele Într-o valiză pe care o lăsase cu celelalte bagaje În compartimentul de clasa I din expresul Paris-Lausanne-Milano - asta cît a coborît la Lyon să cumpere o sticlă de Evian și un ziar londonez. Știi cum e În gara din Lyon - au mese de alea pliante pe care vînd ziare și reviste, apă minerală, sticle mici de coniac și franzele cu șuncă Învelite În hîrtie, și mai sînt cărucioare cu perne și pături de Închiriat. În fine, cînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să-mi spui de când șade acolo, nebăgat de nimeni în seamă, acel monument? În 1936, au avut loc Serbările Iașului. Cu această ocazie, primarul orașului, Osvald Racoviță, a rezidit Arcul Academiei, demolat în 1890 din axul străzii ce ducea la gară. Astăzi strada Arcu. Când a fost făcut acest arc și unde era amplasat? Arcul a fost zidit în 1839, la propunerea lui Gheorghe Asachi, și făcea legătura între Academia Mihăileană, aflată pe locul Agenției TAROM de astăzi, și internatul cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Vă rog frumos - se adresează un șofer amețit de băutură unui pieton - unde mă aflu? La intersecția dintre strada Crizantemelor și bulevardul Eroilor. Nu mă interesează amănuntele, domnule, în ce oraș mă aflu?...” (Ion Arcaș). „Du-mă, te rog, la gară, spune un chefliu șoferului de taxi. Dar sântem la gară, îi răspunde acesta mirat. Chefliul îi întinde o bancnotă și-i spune: -Bine, bine, dar pe viitor să nu mai conduci așa de repede. (Costache Plăcintă) „Cum ai putut să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
unui pieton - unde mă aflu? La intersecția dintre strada Crizantemelor și bulevardul Eroilor. Nu mă interesează amănuntele, domnule, în ce oraș mă aflu?...” (Ion Arcaș). „Du-mă, te rog, la gară, spune un chefliu șoferului de taxi. Dar sântem la gară, îi răspunde acesta mirat. Chefliul îi întinde o bancnotă și-i spune: -Bine, bine, dar pe viitor să nu mai conduci așa de repede. (Costache Plăcintă) „Cum ai putut să te urci la volan în halul ăsta de beție? - întreabă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vița Românească> din strada Sf. Andrei, <La Zalis> de lângă Templul Evreiesc, <Sakmari> din Păcurari, bodega <Pogor> și restaurantele <Luther> și <Bragadiru> din Piața Unirii, <Bolta Rece>, bodega <Sindicatul Viticol> vizavi de Liceul Național, barul <Coroana> și <Calul Bălan> din drumul Gării, etc. etc. Ah! Era să uit micuța cârciumioară <Maria Kanter> situată în drumul Băii Comunale...” -Fiindcă - vrei-nu vrei - a venit și sfârșitul neprețuitului Păstorel, iată cum descrie L. Kalustian acest capăt de drum: „...Și în 1964, la capătul unei chinuitoare
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
am pornit la drum. Păi suntem atâția jupâne și mâinile aiestea îs învățate cu munca. Nu sunt mâini de conțopist - a vorbit cu oleacă de îndârjire moș Dumitru. Dacă așteptai o zi-două ardea ceva? Nu. Nici trenul nu pleacă din gară. Cum să plece? Să rămână în drum fără lemne și să-i înghețe apa în cazan? Jupâne, dacă tot am venit, fă bine și pune oamenii să descarce, că ne apucă miezul nopții pe aici - l-a oprit Pâcu din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la gospodăria noastră. Mama îi pregăti o legătură din pânză de casă, cu două rânduri de schimburi, mâncare și 150 de lei de cheltuială. Cu noaptea-n cap, într-o zi a lui septembrie 1928, însoțit de mama merse la gară, cumpără biletul de tren de la Mateuți la Iași cu 350 lei. Îngrijorată în ultimul moment, gata să cedeze impulsurilor greu de controlat ale inimii, mama l-ar fi oprit acasă, însă dorința pentru binele lui se dovedi mai puternică. Îl
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
avânt fără chef, parcă. El, privind pe geam casele, drumurile, pădurile și oamenii, constată că păreau altfel din goana trenului. Altfel, dar timpul trecea și, băiatul uită cu greu strângerea de inimă pe care-o simțise când lăsase în urmă gara mică, și satul vecin în care se ducea deseori. Doar când trenul se puse din nou în mișcare, realiză ce se întâmpla de fapt. Nu, nu putea coborî, locul lui nu mai avea să fie acolo niciodată, pornise pe un
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ajuns la Iași, privea uimit peroanele lungi, forfota oamenilor grăbiți s-ajungă pe la casele lor, sau pe la cine-i aștepta. Numai el se simțea mai singur decât oricine. Derutat, speriat chiar, se așeză pe o bancă din fier forjat în fața gării, gândind intens, încercând să-și domolească bătăile grăbite ale inimii. “Trebuie să merg la Școala Normală, trebuie să aflu cum ajung acolo ș- apoi, voi mai vedea!“ se încuraja, privind oamenii care treceau atât de nepăsători pe lângă el. Cum, chiar
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
picioare, îl privi lung și într-un târziu îl sfătui să ia tramvaiul pe care scria Copou, apoi să mai întrebe, că va avea pe cine. Oarecum lămurit, o luă pe jos, pe lângă linia tramvaiului. Merse pe strada îngustă din fața gării tot înainte, o luă la dreapta urcând o pantă abruptă, până-n dreptul unei clădiri cu adevărat frumoase, pe fațada căreia remarcă înscrisul cu litere aurii: ,,Hotel Traian”. Doi bărbați înalți, eleganți, discutau privind porumbeii care ciuguleau fărmăturile de pâine aruncate
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
se va culca la școală, doar pentru asta ajunsese acolo. Mereu își închipuise că odată sosit în Iași, toate se vor așeza în matca firească, numai că în realitate, Școala Normală era departe. Dezamăgit așa deodată, făcu calea întoarsă spre gară. Acolo, asemeni altor călători ocazionali, se așeză pe un scaun, unde adormi, toropit de oboseala drumului, de noianul de noutăți, de grija a ceea ce va fi a doua zi. Dimineața, după ce mâncă din ce-i pregătise mama, urcă-n tramvaiul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
adică ,,a doua zi"? Ce va face până atunci? Păi, el crezuse că va da examenul și, gata... Fără a ști cum își va petrece ziua, fără cineva apropiat care să-l sfătuiască, merse iar spre sala de așteptare a gării care, se pare, avea să-i fie domiciliul pentru un termen nedeterminat. Urmând linia tramvaiului în sens invers, își aminti că după ce plătise taxa de 100 de lei, îi mai rămăseseră încă 50. De la gară, linia tramvaiului trecea prin Piața
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
spre sala de așteptare a gării care, se pare, avea să-i fie domiciliul pentru un termen nedeterminat. Urmând linia tramvaiului în sens invers, își aminti că după ce plătise taxa de 100 de lei, îi mai rămăseseră încă 50. De la gară, linia tramvaiului trecea prin Piața Unirii, se ridica spre nord-est spre strada I. C. Brătianu, prin fața Spitalului Sf. Spiridon, apoi prin dreptul Palatului Tufli spre Copou, până la Grădina Restaurant Vidrașcu, de unde se întorcea. Neștiind de scurtătura pe la Râpa Galbenă, merse pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
și evident, unde mergea. Odată lămurit, auzind că după ce plătise taxa de înscriere la examen, nu-i rămăseseră bani pentru o eventuală gazdă, deveni sincer îngândurat. Avea în față un băiat cuminte, și nu voia să-l știe dormind în gară, sau mai rău, pe străzi. Îl invită să rămână la dânsul, fiindcă era maistru pe șantier și avea o cameră locuibilă, în clădirea care tocmai se ridica. Practic, îi propuse să mănânce ce mai avea el în bagaj, urmând ca
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
le considerase indispensabile unui elev intern, schimburi curate, cearșafuri, șervete, ciorapi și mâncare. Auzind de bursă, bărbatul oftă ușurat. Încercă, de mai multe, ori să-i spună ceva. Neîndrăznind până la urmă, mohorât de sfiiciunea care-l încurca, plecă la gară, după ce văzu școala și ferma. Ioan îl însoțise, ghicind că tata îl voia întors la Mateuți, dar n-o putuse spune, fiindcă sclipirea din ochii lui, pe când îi arăta sălile de clasă, îi anulase înainte de a-l începe, discursul pregătit
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]