15,139 matches
-
luat apărarea unor principii democratice și revoluționare, militând totodată pentru a se acorda și românilor din Imperiul Austriac drepturi politice. Este semnificativă campania condusă de el pentru înființarea unei Catedre de limba și literatura română la Universitatea din Cernăuți. Aceleași idealuri l-au călăuzit și în activitatea de deputat în Dieta Bucovinei. Când, în 1865, la propunerea lui Alexandru Hurmuzachi, Reuniunea română de leptură din Cernăuți s-a transformat în Societatea pentru cultura și literatura română în Bucovina, H. a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287469_a_288798]
-
sunt vrednici să o citească.<footnote id="20">Ibidem, p. 7<footnote> 2.1. Educația religioasă în opera Sfinților Părinți ai Bisericii Educația este una dintre cele mai nobile și mai complexe activități umane. Ea se relizează în perspectiva unui ideal de personalitate umană, acordat la repere culturale și istorice bine determinate. Educația este absolut necesară omului, existând în acesta dorința, înclinația, dar, și capacitatea de a răspândi zestrea înțelepciunii și învățăturii sale, de a se perpetua spiritualicește, dincolo de timpul și
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
În domeniul moralei, Sfântul Clement Alexandrinul opune caracterului practic al comportamentelor etice, promovat de filosofii greci, principiul universalității moralei creștine. Identificând în bună măsură credința cu înțelepciunea, el a ajuns să considere că aceasta de pe urmă este necesară pentru atingerea idealului perfecțiunii umane în lumea pământeană. El recomandă purificarea ființei umane, prin suprimarea pasiunilor și pacticarea consecventă a virtuții. Această concepție a stat la baza viziunii pe care Sf. Clement Aleandrinul a avut-o asupra educației. În scrierea Pedagogul, prima lucrare
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
virtuții. Această concepție a stat la baza viziunii pe care Sf. Clement Aleandrinul a avut-o asupra educației. În scrierea Pedagogul, prima lucrare sistematică de pedagogie creștină, din care s-a alimentat o întreagă tradiție, Sfântul Clement Alexandrinul consideră că idealul educativ rezidă în punerea de acord a voinței umane cu cea divină, dobândirea virtuții inspirate de modelul suprem reprezentat de Hristos, mântuirea sufletului prin credință și educație. Realizarea lui nu poate fi posibilă decât prin parcurgerea a trei etape: convertirea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
utilă, căci scrierile lor pot conține precepte și exemple capabile să inspire iubirea binelui, a virtuții. Desigur, este necesară o selecție, căci nu tot ce au scris autorii clasici este bun, în lucrările lor întâlnindu-se și lucruri necuviincioase, imorale. Idealul creștin ultim, desăvârșirea, nu interzice asimilarea valorilor culturii păgâne astfel triate, dimpotrivă, un suflet îmbogățit cu astfel de comori, care nu contrazic adevărurile religiei, va fi mai aproape de Dumnezeu. În lucrarea sa Etica, Sfântul Vasile îi îndeamnă pe copii să
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
educare. În acest fel, el a făcut din monahism un important factor social, deoarece, dincolo de cultivarea spirituală, l-a fundamentat și în scop filantropic, de educare a tinerilor, de formare moral a acestora. Pentru Sfântul Vasile cel Mare calea spre idealul educației creștine este luminoasă și lipsită de unilateralitatea pe care o va cunoaște Occidentul creștin. Ea este împodobită cu toate bucuriile creației, între care cultura profană nu este de disprețuit. Orice altă învățătură este pentru el pregătire pentru „cea mai
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
în credință și în disprețul bunurilor terestre înșelătoare. Educația este o problemă fundamentală a omului, pentru că în lipsa ei apar toate relele posibile. Un copil lipsit de educație poate ajunge chiar un vrăjmaș a lui Dumnezeu, al naturii și al omului. Idealul educațional al Sfântului Ioan Hrisostomul este unul de factură pur religioasă: desăvârșirea sufletului prin cultivarea credinței. Așadar, nu un om priceput în artă, știință și vorbire frumoasă trebuie să tindem a face din copil, scrie el în Despre trufie și
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
creștin fondat pe credința în unitatea întregului adevăr pentru că întregul adevăr are o origine divină. Artele liberale sunt utile cu condiția să se dezică de erorile morale, prejudecățile filosofice și, mai mult, să primească o semnificație pedagogică pozitivă inspirată de idealul creștin. Puternic marcat de cultura antică, Augustin nu putea respinge cu desăvârșire studiile clasice. El recunoaște valoarea formativă, la fel ca și alți părinți bisericești, dar pentru a le face apte pentru o autentică formare a creștinului le punea înainte
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
ci trăit în conștiință, această trăire fiind rezultatul întregii noastre atitudini, nu numai al inteligenței. Toate adevărurile sunt de origine divină și nu pot fi aflate decât prin cunoaștere mistică, după ce mintea noastră a fost purificată prin rugăciune și contemplare. Idealul său era opus oricărei alte valorificări a omului, decât numai întru Dumnezeu, de care el se simte atât de îndepărtat, încât nu-i rămâne decât posibilitatea unei adânci și complete umilințe, bazată pe conștiința mărginirii ființei sale în fața perfecțiunii divine
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
începând cu perioada copilăriei, sub influența unor factori diferiți, precum: familia, școala, exemplele morale, anturajul, sistemul de valori al societății etc. Părinții au un mare rol în cultivarea însușirilor morale ale copiilor; ei le imprimă prin modelul oferit, fie înalte idealuri umane, fie abisul viciilor. Înainte de 6-7 ani, copilul este sub directa ascultare a lor, în căminul părintesc. Pentru el binele și răul reprezintă ceea ce spun părinții săi că este bun ori rău. În aceeași ambianță familială copiii își formează gustul
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
unei conștiințe drepte, pe când lipsa educației și un mediu nesănătos vor falsifica conștiința. Elevilor noștri aflați la vârsta împlinirii caracterului și a desăvârșirii personalității trebuie să li se vorbească tot mai mult despre Dumnezeu, despre conștiință morală, despre suflet, despre idealuri, despre responsabilitate și nu în ultimul rând, despre sfințenie. 3.2. Etapele formării sentimentului religios la copil Dezvoltarea funcțiilor sufletești se află în strânsă legătură cu dezvoltarea fizică a copilului și a adolescentului. Percepțiile, sentimentele și trăirile religioase se conturează
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
și umane. Schema funcțională, după cum s-a văzut, nu cuprinde în ea ca elemente fundamentale nici o formă subiectivă. Subiectivitatea este pusă complet între paranteze. Categoriile „obiective” ale schemei funcționale (cerințe funcționale, finalități) sunt însă dublate de categorii „subiective” (scopuri, aspirații, idealuri). Mai pe larg, relația dintre structurile obiective și cele subiective ale modelului funcțional este analizată în altă parte (Zamfir, 1972). În cadrul schemei funcționale sepresupune că subiectivitatea reprezintă un mediator al mecanismelor obiective, ea exprimându-le pe acestea suficient de adecvat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
din posibilul acțional mijlocul adecvat de realizare a cerințelor funcționale. În acest caz, raționalitatea actorilor, presupusă de modelul funcțional, implică două componente majore: a) Raționalitatea scopurilor. Sistemele sociale sunt caracterizate prin finalități obiective care regizează efectiv comportamentul lor. Scopurile, aspirațiile, idealurile colectivității reflectă în mod adecvat aceste finalități reale. Oamenii nu-și propun scopuri absurde. Și nici măcar irealizabile, adaugă Marx. Comportamentul claselor și grupurilor sociale este regizat de ceea ce Marx numea „interesele lor obiective”. Interesele obiective reprezintă, în limbajul modelului funcțional
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și grupurilor sociale este regizat de ceea ce Marx numea „interesele lor obiective”. Interesele obiective reprezintă, în limbajul modelului funcțional, cerințele funcționale asociate cu poziția obiectivă a claselor și grupurilor sociale în sistemul social. Interesele obiective se exprimă în scopuri, aspirații, idealuri. În acest sens este interesantă o afirmație polemică făcută de Marx, care exprimă cu claritate presupoziția raționalității scopurilor, înțeleasă ca adecvare a lor cu cerințele obiective ale sistemului: pe mine, afirma el, nu mă interesează ce dorește, ce aspiră, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în legătură cu angajarea sociologiei industriale occidentale. Aceasta este adesea acuzată că exprimă punctul de vedere al patronatului. Pentru a ilustra aceste controverse, să recurgem la un exemplu recent: discuțiile care au loc în Suedia în legătură cu sociologia industrială și utilizarea ei socială. Idealul neutralității și al colaborării sociologului cu toate părțile interesate (patronat și muncitori) s-a dovedit a nu fi, în acest caz, atât de neproblematic, pe cât părea (Ehn și Sandberg, 1979). De cele mai multe ori, proiectele sociologice din sfera industrială, remarcă specialiștii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
colectivitate. Într-o societate diferențiată,sociologia nu poate face abstracție de această diferențiere. Asupra sa se exercită continuu presiunile claselor și grupurilor sociale. Și acest lucru, așa cum a argumentat Marx, este normal. Chiar și în aceste condiții, este posibilă promovarea idealului obiectivității științifice. Poziția echidistantă, cât și angajarea deschisă reprezintă mai mult un ideal. Ele nu sunt însă o aspirație abstractă, inoperantă, ci un obiectiv realizabil printr-un efort procesual, limitat mereu de presiunea intereselor reale. O societate diferențiată, dacă vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Asupra sa se exercită continuu presiunile claselor și grupurilor sociale. Și acest lucru, așa cum a argumentat Marx, este normal. Chiar și în aceste condiții, este posibilă promovarea idealului obiectivității științifice. Poziția echidistantă, cât și angajarea deschisă reprezintă mai mult un ideal. Ele nu sunt însă o aspirație abstractă, inoperantă, ci un obiectiv realizabil printr-un efort procesual, limitat mereu de presiunea intereselor reale. O societate diferențiată, dacă vrea să fie în același timp și democratică, trebuie să se sprijine pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acțiune practică. Din acest punct de vedere, asistăm în prezent la o modificare profundă a modelului schimbării sociale. Dezvoltarea științelor sociale introduce o modificare structurală, de natură să lichideze decalajul tradițional care avantaja mereu statu-quo-ul, transformând alternativele posibile din „utopii”, idealuri difuze și nepractice, în proiecte de organizare socială din ce în ce mai înalt elaborate cognitiv. Sociologia, științele sociale în general sunt pe cale să devină instrumentele explorării continue a alternativelor posibile și a alegerii celei mai bune dintre ele. Este bine de înțeles că
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
are dreptul, ca oricare altă persoană, să aibă aspirații care depășesc granițele cunoștințelor sale efective. El are dreptul să greșească și să fie pasional în greșeala sa. El nu încetează să fie om de știință nici atunci când se angajează în idealuri ce depășesc limitele cunoștințelor efective, în acest sens utopice. Ceea ce îl menține însă în limitele profesiei sale esteconștiința critică a limitării cunoștințelor de care dispune la un moment dat, atitudinea deschisă față de opțiunile pe care le face, disponibilitatea la corectare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ce depășesc limitele cunoștințelor efective, în acest sens utopice. Ceea ce îl menține însă în limitele profesiei sale esteconștiința critică a limitării cunoștințelor de care dispune la un moment dat, atitudinea deschisă față de opțiunile pe care le face, disponibilitatea la corectare. Idealurile la care aderă sau pe care și le formulează singur sunt, prin natura lor, revizuibile în perspectiva acumulării de cunoștințe. Mai mult, el se dedică dezvoltării de cunoștințe și tehnici de tip științific în jurul opțiunilor „utopice”. Spiritul științific critic îl
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sau pe care și le formulează singur sunt, prin natura lor, revizuibile în perspectiva acumulării de cunoștințe. Mai mult, el se dedică dezvoltării de cunoștințe și tehnici de tip științific în jurul opțiunilor „utopice”. Spiritul științific critic îl împiedică să transforme idealul într-o schemă rigidă, dogmatică, imună la infirmare. Știința aduce activității practice nu numai cunoștințe și instrumente, ci și spirit critic, oferindu-i prin aceasta mobilitate, flexibilitate, deschidere spre dezvoltare. Tipuri și grade de integraretc "Tipuri și grade de integrare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Toate sferele realității sunt acoperite de asemenea științe teoretice. Formularea de caracteristici generale ale lucrurilor și ale relațiilor dintre ele reprezintă o sarcină fundamentală a cunoașterii. Întrebarea care se poate pune este însă, dacă o asemenea cunoaștere e realmente suficientă. Idealul clasic de știință este modelat de acest tip de știință. El consideră că toate problemele cunoașterii pot fi soluționate cu instrumentele oferite de științele teoretice, inclusiv cunoașterea individului și a istoricului. Orice individ poate fi determinat cu rigurozitate pornind de la
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
artă; c) fenomene sociale colective în care există o anumită stare de spirit organizată, mai ales orientată spre realizarea unui anume obiectiv. De exemplu, Revoluția de la 1848 poate fi eventual „înțeleasă”, în calitatea sa de stare de spirit, considerându-se idealurile, atitudinile sale critice, în general ideologia sa. La fel și Răscoala de la 1907. În acest din urmă caz, se poate încerca să se „înțeleagă” starea generală de spirit a țărănimii, zvonul răspândit rapid că Vodă însuși o permite, lucru care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cel puțin în condițiile actuale ale cunoașterii de sine a omenirii, o putem considera mai mult excepțională, până la a fi complet neadecvată, „mistificată”. Subiectivitatea însăși este diferențiată. Există un nivel profund, la care au loc procesele constructive. Aici sunt elaborate idealurile, valorile, aprecierile, planurile de acțiune. Acest nivel nu se petrece decât parțial, adesea deloc, la „lumina” conștiinței. Marxismul utilizează pentru a desemna acest proces termenul de „spontan”. Spontanul este opus în teoria socială marxistă conștientului. În acest sens, mulți comentatori
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aspect extrem de important din punct de vedere practic și teoretic: în ce grad un fenomen social oarecare poate fi modificat în condițiile unei structuri date? Proiectele utopice de schimbare socială care nu țin seama de aceste constrângeri structurale sunt eliminate. Idealurile imposibile sunt identificate. Un exemplu de acest gen îl reprezintă analiza marxistă a fenomenelor politice. Pornind de la modelul abstract al unei formațiuni sociale de tip capitalist, nu putem face predicții foarte concrete în ceea ce privește organizarea sistemului politic. Unele predicții pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]