16,589 matches
-
fixau moștenirile drepturile asupra pământului. Primele cercetări genelogice cu caracter științific apar în opera lui Dimitrie Cantemir care încearcă să schițeze un istoric al familiilor boierilor moldoveni. În 1787 banul Mihail Cantacuzino concepe "Ghenealoghia Cantacuzinilor", lucrarea însă va rămâne în manuscris până la publicarea ei abia un secol mai târziu, în 1884. O lucrare deosebit de importantă pentru dezvoltarea genealogiei în Țările Române o constituie "Arhondologia Moldovei. Amintiri și note contemporane" elaborată între 1844 și 1856 de paharnicul Constantin Sion și publicată la
Genealogie () [Corola-website/Science/301011_a_302340]
-
a fost împușcat în închisoarea Butîrka. Soția lui, Antonina Pirojkova, nu a știut nimic de soarta soțului ei timp de 15 ani. Conform unei versiuni oficiale timpurii, a murit într-un lagăr de muncă din Siberia pe 7 martie 1941. Manuscrisele și arhiva personală ale scriitorului au fost confiscate de NKVD și s-au pierdut. Pe 23 decembrie 1954, la un an și jumătate după moartea lui Stalin, Isaac Babel a fost reabilitat în mod public oficial, iar acuzațiile aduse împotriva
Isaac Babel () [Corola-website/Science/301025_a_302354]
-
sfărșitul sec.XVIII-lea”,în ”Studii de istorie a Banatului”,va publica o conscripție a Marseiului din Bologna,în care sunt înscrise 390 de localități bănățene în perioada 1690-1700,printre care și Belobreșca. I.D.Suciu și Radu Constantinescu reproduc un manuscris în care în anul 1660 satul se numea "Biller".
Belobreșca, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301070_a_302399]
-
Se pare că aici ar fi fost tipărită prima carte în limba română, ""Liturghierul"" (conform unui hrisov al lui Mihnea Vodă, aceasta a apărut la 10 noiembrie 1508). Încă din secolul XVII aici funcționează o școală, atestată documentar pe un manuscris a lui "Constantin grămatic" din satul Corbeasa-Vâlcea: ""să se știe că am șezut la mănăstirea Bistrița ca să învățăm carte"". Aici de-alungul timpului s-au transcris numeroase cărți și hrisoave, iar unul din cele mai vechi acte "românești" datând din 1573
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
acte "românești" datând din 1573, de fapt al doilea după scrisoarea lui "Neacșu din Câmpulung", a fost redactat tot la acest lăcaș. Mai târziu, în 1620 Mihail Moxa scrie aici ""prima istorie universală"" de pe meleagurile noastre intitulată ""Cronograful Țării Românești"". Manuscrisul este descoperit la această mănăstire în 1845 de un filolog rus, V Grigorovici, care-l publică la Cazan în anul 1859. În prezent manuscrisul se află Moscova.Importanța lui constă în aceea că după ce autorul tratează la început probleme generale
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
în 1620 Mihail Moxa scrie aici ""prima istorie universală"" de pe meleagurile noastre intitulată ""Cronograful Țării Românești"". Manuscrisul este descoperit la această mănăstire în 1845 de un filolog rus, V Grigorovici, care-l publică la Cazan în anul 1859. În prezent manuscrisul se află Moscova.Importanța lui constă în aceea că după ce autorul tratează la început probleme generale ale istoriei "universale", ajunge ca la final să vorbească despre ""când s-a început a se descăleca Țara Moldovei"". Pentru realizarea lucrării sale Mihail
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
I se atribuie lucrările: "Otocenic" sau "Patetic", "Cheia înțelesului, O odă pentru cititori și "gogiomanii" Bisericii Sf. Nicolae din Scheii Brașovului". Cei care au contribuit substanțial la îmbogățirea culturii românești strâns legați de Bistrița prin numeroasele copii și traduceri după manuscrise, sunt numeroși. Menționăm pe Teofil ("Evanghelie învățătoare" - 1644), Teofan ("Psaltire slavonă" - 1619), Ilarion ("Psaltire cu tâlc"), Ștefan ieromonahul ("Cazania"" - 1724), Ioachim din Bărbătești - gramatic ( "Istoria Troadei - 1766). De remarcat că Ștefan ieromonahul, cel care mai tâziu ajunge mitropolitul Țării Românești
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
întâmplat dacă tatăl fetei i-ar fi ucis pe atacatorii săi. A avut nevoie de 3 ani pentru a scrie "...Și vreme e ca să ucizi" (A Time to Kill), reușind să o termine în 1987. Inițial respins de către mulți editori, manuscrisul a fost în sfârșit cumpărat de Wynwood Press, care l-a publicat în iunie 1988 într-un modest tiraj de 5.000 de copii. În ziua următoare celei în care a încheiat cartea ...Și vreme e ca să ucizi, a început
John Grisham () [Corola-website/Science/300079_a_301408]
-
retrage din avocatură; a reprezentat familia unui frânar de la căile ferate ucis între 2 mașini. Avocatul a susținut cu succes cazul clientului său, obținând un verdict de 683.500 dolari din partea juriului - cel mai mare verdict din cariera sa. Zona manuscriselor de la Mississippi State University Library(Biblioteca Universității de stat Mississippi) păstrează „Camera John Grisham”, o arhivă conținând materiale generate în legătură cu scrierile sale sau de-a lungul exercitării funcției sale de reprezentant al statului Mississippi. Pasiunea de-o viață a autorului
John Grisham () [Corola-website/Science/300079_a_301408]
-
plecat de la colegiu, a decis că cea mai bună modalitate de a absolvi un colegiu ar fi prin publicarea unui român, fapt care l-a determinat că următorii 15 ani să lucreze în diverse domenii, în paralel scriind mai multe manuscrise ce speră că vor fi publicate. indiferent dacă ar fi fost vorba despre probeme industriale sau eforturile unei dactilografe, John este în măsură să redacteze un material captivant și interesant. Anii aceștia au generat o colecție interesantă de manuscrise nepublicate
John Saul () [Corola-website/Science/300080_a_301409]
-
multe manuscrise ce speră că vor fi publicate. indiferent dacă ar fi fost vorba despre probeme industriale sau eforturile unei dactilografe, John este în măsură să redacteze un material captivant și interesant. Anii aceștia au generat o colecție interesantă de manuscrise nepublicate, si in mod firesc fără realizări materiale. La un moment dat a găsit un agent în New York, căruia ia trimis pe parcursul a mai multor ani diverse manuscrise, încercând să obțină răspunsuri favorabile, în vederea publicării acestora. în 1976 a primit
John Saul () [Corola-website/Science/300080_a_301409]
-
material captivant și interesant. Anii aceștia au generat o colecție interesantă de manuscrise nepublicate, si in mod firesc fără realizări materiale. La un moment dat a găsit un agent în New York, căruia ia trimis pe parcursul a mai multor ani diverse manuscrise, încercând să obțină răspunsuri favorabile, în vederea publicării acestora. în 1976 a primit propunerea să scrie un triller psihologic, idee care i-a surâs lui John. Din acest moment lucrurile au luat o întorsătură bizară. Agentul a decis că materialul se
John Saul () [Corola-website/Science/300080_a_301409]
-
de muzica lui Johann Sebastian Bach. Stră-mătușa sa Sarah Levy (născută Itzig) a fost eleva fiului lui Bach, Wilhelm Friedemann Bach și a sprijinit-o pe văduva altuia din fiii săi, Carl Philipp Emmanuel Bach. A colecționat o serie de manuscrise ale lui Bach. Muzica lui Bach, care la începutul secolului al XIX -lea căzuse într-o relativă uitare, se bucura de un profund respect din partea lui Zelter, profesorul lui Felix. În anul 1829, cu sprijinul lui Zelter și cu ajutorul actorului
Felix Mendelssohn Bartholdy () [Corola-website/Science/300090_a_301419]
-
a oratorului elocvent, având vioara ca atribut, precum în scena unui capitel din catedrala din Geneva, sau lira, ca în ilustrația „Armoniei sferelor” de pe prima pagină a lucrării istorice „Liber pontificalis”, Ms. 672 a Bibliotecii Municipale din Reims. În acest manuscris din Reims, Orfeu este văzut ca un bărbat înaintat în vârstă, conform rolului său de precursor al tuturor muzicienilor. Ca instrument al elocinței lui Orfeu poate figura uneori și flautul, care fermeca natura bucolică din Eclogele" lui Calpurnius . În reprezentările
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
uneori și flautul, care fermeca natura bucolică din Eclogele" lui Calpurnius . În reprezentările gotice se găsesc și interpretări curioase ale mitului, datorate poate tematicii neobișnuite la acea vreme. Jean Miélot înscenează astfel un fel de „Happy End” în miniatura unui manuscris din Bruxelles al „Epitre d‘Othéa à Hector” de Christine de Pisan, de la jumătatea sec. al XV-lea. Autoarea condamnă de fapt coborârea lui Orfeu în infern, dar ilustratorul îi arată pe Orfeu și Euridice scăpând de gura iadului, reprezentată
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
de Pisan, de la jumătatea sec. al XV-lea. Autoarea condamnă de fapt coborârea lui Orfeu în infern, dar ilustratorul îi arată pe Orfeu și Euridice scăpând de gura iadului, reprezentată drept gura dragonului împietrit de Apollo în „Metamorfoze”. Textul acestui manuscris se bazează dealtfel parțial pe opera lui Ovidiu, asemeni mult mai răspânditelor comentarii „moralizatoare” ale sec. XIV, care interpretează unele din „Metamorfoze” într-un sens tipologic, ca prefigurări în cadrul escatologiei creștine. Acest tip de manuscrise permite reprezentarea miturilor "păgâne" într-
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Apollo în „Metamorfoze”. Textul acestui manuscris se bazează dealtfel parțial pe opera lui Ovidiu, asemeni mult mai răspânditelor comentarii „moralizatoare” ale sec. XIV, care interpretează unele din „Metamorfoze” într-un sens tipologic, ca prefigurări în cadrul escatologiei creștine. Acest tip de manuscrise permite reprezentarea miturilor "păgâne" într-o măsură necunoscută până atunci. În perioada umanismului tema devine o dată cu primele ediții ilustrate ale “Metamorfozelor” lui Ovidiu de sine stătătoare, își pierde toate conotațiile impuse de exegeza creștină. Deja din sec. al XV-lea
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
rational. Cu alte cuvinte, Sfânta Treime este o taină dumnezeiască și nu poate fi înțeleasă de mintea omului. Singurele versete biblice care fac referire directă la Sfânta Treime sunt . Aceste versete sunt numite Comma Johanneum, ele fiind o falsificare a manuscriselor grecești ale Bibliei, falsificare care a apărut (se zice) pentru prima oară într-un manuscris grecesc menit să-l facă pe Erasmus din Rotterdam să includă dogma Treimii în ediția tipărită a Noului Testament în greaca veche. Unii cercetători sunt
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
de mintea omului. Singurele versete biblice care fac referire directă la Sfânta Treime sunt . Aceste versete sunt numite Comma Johanneum, ele fiind o falsificare a manuscriselor grecești ale Bibliei, falsificare care a apărut (se zice) pentru prima oară într-un manuscris grecesc menit să-l facă pe Erasmus din Rotterdam să includă dogma Treimii în ediția tipărită a Noului Testament în greaca veche. Unii cercetători sunt de părere că ea nu apare în manuscrise grecești dinaintea lui Erasmus, Erasmus incluzând-o
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
se zice) pentru prima oară într-un manuscris grecesc menit să-l facă pe Erasmus din Rotterdam să includă dogma Treimii în ediția tipărită a Noului Testament în greaca veche. Unii cercetători sunt de părere că ea nu apare în manuscrise grecești dinaintea lui Erasmus, Erasmus incluzând-o în textul Noului Testament pentru a nu fi trecut la index, deși știa că adăugirea nu face parte din Noul Testament, în timp ce alții afirmă că Erasmus nu și-ar fi dat seama că a
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
știa că adăugirea nu face parte din Noul Testament, în timp ce alții afirmă că Erasmus nu și-ar fi dat seama că a fost păcălit. Mai concret, prima apariție care conține Comma în greacă în text este minusculul 629 (în numerotarea Gregory-Alland), manuscrisul fiind bilingv (greco-latin). El a fost datat paleografic ca fiind scris în secolul al XIV-lea. Există manuscrise anterioare care cuprind Comma (88, 221, 429 și 636), dar nu în text, ci ca nota laterală, notele fiind adăugate în secolele
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
seama că a fost păcălit. Mai concret, prima apariție care conține Comma în greacă în text este minusculul 629 (în numerotarea Gregory-Alland), manuscrisul fiind bilingv (greco-latin). El a fost datat paleografic ca fiind scris în secolul al XIV-lea. Există manuscrise anterioare care cuprind Comma (88, 221, 429 și 636), dar nu în text, ci ca nota laterală, notele fiind adăugate în secolele XV-XVI. Noua Traducere în Limba Română (Biblica, Inc. 2006) nu conține referirea la Sfânta Treime. Unii teologi creștini
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
2001. p. 20-22, Dumitru Andrașoni, Ecoul, nr. 1705, 12 august 1986, C. Pricop, Convorbiri literare, 1986, Traian Ț. Coșovei, SLAST, 1986, Gabriel Rusu, Tomis, 1986, Radu G. Țeposu, Flacăra, 28 iunie 1986, p. 11, Eugeniu Nistor, Orizont, 1986, Constantin Zărnescu, manuscris, Serafim Duicu, Steaua roșie, 14 iunie 1986, p. 3, Gellu Dorian, Caiete botoșănene, nr. 4 / 1987, p. 4, Cornel Moraru, Vatra, 1987, Zaharia Sângeorzan, Cronică, 1987, Constantă Buzea, Amfiteatru, 1987, Bucur Demetrian, Ramuri, 1987, Cristian Livescu, Cronică, 1987, Iulian Boldea
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]
-
Draghincescu, Astra, 9/1988, p. 7, Gabriel Rusu, SLAST, 1989, Eugen Simion, România literară, 1990, Gabriel Stănescu, Albină, nr. 9/ septembrie 1990, Alină Cuceu, Echinox, nr. / 1990, p. 3, Eugeniu Nistor, Steaua, ianuarie 1990, pp. 55 - 56, Rodica Beraru Draghincescu, manuscris, Al. Cistelecan, Vatra, 1990, Cornel Munteanu, Solstițiu, 1990, Petru Scutelnicu, Ateneu, 1990, Cristian Stamatoiu, Vatra, 245/ august 199l, p. 4, Ioan Milea, Tribuna, nr.15/ 12 aprilie 1991, Al. Pintescu, Poesis, 1991, Traian Ț. Coșovei, Contemporanul nr. 42/ 18 octombrie
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]
-
2005, p. 5, Ion Ilie Mileșan, Cuvantul liber, 28 aprilie 2005, p. 5, Valeriu Russu, Adevărul, 19 mai 2005, Victor Știr, Mesagerul literar și artistic, iunie 2005, p. 2, Ion Longin Popescu, Formula Aș, 23 mai, 2005, Gabriela Măcănașu, 2005, manuscris, Maria Teodor, Pașii Profetului, (Albă Iulia) mai, 2005, p. 14, Alex. Ștefănescu, România literară nr. 15/2005, p. 4, pr. Ovidiu Vintilă, Blaj, manuscris, Victor Știr, Mesagerul literar și artistic, august, 2005, Mariana Cristescu, Cuvantul liber, 7 decembrie 2005, p.
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]