15,245 matches
-
început de plîns) El 1: Ca de obicei, melodramatizezi. Ea 2: Da? Dar în ce fel ești tu aici? Cu mine? Că de cum intri în casă, te așezi la masa aia, pe care încep s-o urăsc, și-ți înfunzi nasul și mintea și sufletul în poeziile tale. (după o pauză) Crezi că nu știu ce scrii? Crezi că nu știu că în poeziile tale o cînți pe ea și mă denigrezi pe mine? El 1: (bănuind răspunsul, un început de indignare) Da
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
așa cum ar vrea să fie, nu cum îi arătăm noi că sînt... Gh. P. doi: Ascultă, Gh. Popescu numărul zero zero zero, după atîția ani am aflat și eu că teatrul nu e un cabinet de operații estetice... fă-mi nasul mai mic..., sau țîța mai mare..., ci o clinică de mare chirurgie... și se operează pe suflet... și doare... Cine rezistă, bine..., cine nu, nu... Foarte bine!" Să-și cumpere o oglinjoară, să se uite în ea... și să trăiască
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
va recurge pentru a doua oară la același procedeu în Nevestele vesele din Windsor. Aroganței demnitarului politic Malvolio îi corespunde aici lăudăroșenia erotică a lui Falstaff, prins și el în plasa adversarilor săi, care, pentru a-i mai da peste nas, se folosesc de un dispozitiv de supraveghere astfel conceput încât să ducă negreșit la umilirea tomnaticului cavaler. „Vindecat” de obișnuita-i fanfaronadă, Falstaff va fi el însuși neplăcut surprins de revelația spre care l-a condus stratagema „nevestelor”. De acum
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
lungul reprezentației la toate aceste operațiuni ce furnizează informații al căror cel mai bun analist rămâne tot el, el însuși, spectatorul. Oare o „supraveghere aranjată” nu ne spune chiar nimic despre inițiatorul unei asemenea manipulări? Othello se lasă dus de nas în privința infidelității Desdemonei, dar noi, cei din sală, noi ne dăm seama și evaluăm lucid „lucrăturile” lui Iago sau ale lui Edmund. Un dispozitiv de supraveghere nu produce informații întotdeauna sigure, garantate, dar dă uneori la iveală, pe căi ocolite
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a fost impusă, iar el s-a resemnat să intre în joc fără voia lui, și asta cu atât mai mult cu cât acest aristocrat de vază se vede dintr-odată în postura acelor nenorocite de iscoade care-și vâră nasul peste tot - îndeletnicire de servitor! - și care ascultă pe la uși. Dorina, care are acum ocazia „să i-o plătească”, îl obligă să se ghemuiască sub masă și să stea acolo ca un caraghios, poziție total contrară statutului său, căci un
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Faptul este posibil dacă percepem trăsăturile feței ca forme dinamice. Ochii se identifică cu razele direcționale puternice ale privirii care adesea controlează ori entarea spațială a întregii figuri. Buzele sunt o floare nedesfăcută, dar orientată spre exterior, partea avansată a nasului are dublu sens, în sus și în jos. Constelația exactă a acestor vectori variază odată cu fiecare reprezentare. Dispunerea sa simetrică poate crea o oază de seninătate clasică, adesea în contrast cu o structură complexă a corpului și îmbrăcămintei. Dar un chip poate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a corpului și îmbrăcămintei. Dar un chip poate fi încercat de tensiune, gâtuit de emoție, micșorat sau înclinat de perspectivă. Într-un stil nerealist, simetria trăsăturilor poate fi deformată și tensiunea poate fi astfel sporită (figura 102). În desenele animate, nasurile foarte mari, ochii bulbucați sau brațele foarte cărnoase, bărbiile prea mici și așa mai departe dezvăluie prin exagerare funcția expresivă a vectorilor spațiali. În ciuda săgeților și a răsucirilor sale vectoriale, chipul este totuși destul de limitat în ceea ce privește mobilitatea musculară. În acest
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
imagini care ne trimit la tehnica cinematografului, cu precizarea spațiului și a timpului: Seara ea îmi spuse astăzi mi-a ghicit în cafea/ tocmai Suzana, și-mi povestea cum fuge un bărbat cu ochelari? (eu îmi scot/ repede lentilele de pe nas și suflu în ele/ s-alung ispitele) dar mai pe urmă/ spunea Suzana (povestește ea mai departe), se face o cotitură și scapi." O suită de versuri aduc obsesiv ideea alegerii vorbelor, cuvântul devine substanța universului, lumea este palpabilă, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu cu bogăția interpretărilor deschise de simbol, cunoscută la Arghezi, ci sugerându-ne fantastica neputință de a ieși la lumină: "Și-așa de bine m-am mascat,/ și haina-mi deveni natură,/ și cenușiul mi-a intrat/ în ochi, în nas, în piept, în gură". M. Banuș pune problema cuvintelor în poemul numit semnificativ "Incendiul" și cuvântul este floare: "Fă ce poți, din cuvinte,/ acum și iute -/ nu ai alegere, nu ai timp,/ fă-ți din ele inel, prinde-l de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-le poeme întregi. Ochiul, de exemplu, este deschiderea trupului spre lumină "Toți oamenii sunt făcuți din carne/ Carnea omenească e noaptea cu mii de lumini ale ochilor/ Gazda lumilor". Urechea vibrează la focul sferei, fruntea devine dealul unui mod cosmic, nasul cu nările sunt semnele grotești ale spaimei și scara de incendiu a inspirației. Tot ciclul "Asediul condiției umane" pulsează obsesiv în senzualitatea izvorâtă dintr-o aglomerare de organe ale simțurilor, fără să circumscrie o reverie fundamental erotică. Poetul traversează prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
imposibil, singura firmă care livra mâncare la noi în cartier ne trecuse pe lista neagră după ce refuzaserăm plata a două porții de pui cu muguri de bambus reci ca gheața; cei cu mâncarea chinezească ne-ar fi trântit telefonul în nas în secunda în care le-am fi dat adresa. Îi păcăliserăm noi de câteva ori comandând pe numele vecinilor, dar se prinseseră și trecuseră tot blocul la index. Vremea era nașpa rău de tot: ploua mocănește, bătea un vânt înghețat
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
restaurante de tot mai multe stele; în vacanțe, când mai treceam și eu pe acasă, nimic nu mă lăsa să fac; încercam să intru în bucătărie ca să-mi gătesc o banală limonadă, să zicem, dar îmi trântea imediat ușa-n nas; mi-o prepara, mi-o servea pe tavă cu un șervețel sub pahar și-mi spunea să învăț, că de gospodărie vede ea... Un număr de ani tot asta am făcut, dar parcă te poți feri din calea destinului... Când
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
modalități neobișnuite și care reflectă urmele articolelor folosite; vânătăi, mai ales ale feței; arsuri pe față, picioare, gât sau trunchi; urme de mușcături sau pierderea părului; escoriații sau rupturi ale gurii, buzelor, gingiilor, ochilor sau aparatului genital extern; fracturarea craniului, nasului, coastelor sau structurii faciale în diverse stadii de vindecare; fracturi multiple sau în spirală; hematoame, hemoragii de retină, vătămări interne; foame persistentă, igienă precară, îmbrăcăminte neadecvată; lipsa constantă a supravegherii; tulburări de vorbire, întârzieri în dezvoltarea fizică; dificultăți de mers
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
nici frumos, nici urît, fără gînduri, atent la indicațiile fotografului. La rîndul său, acesta nu știe ce e clientul, căci dacă ar fi știut, i-ar fi scos un profil de ins frămîntat. Așa l-a „luat” din față. La nas și la ochi seamănă cu tatăl, băcanul, dar prin comparație cu acesta e firav și-i îmbrăcat de un croitor priceput. De altminteri frapează costumul nou, cu revere tari, călcate ferm. După felul în care-i compusă, fotografia e „cuminte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
y a plus de plaisir...” 14) Igiena ridicată la gradul de superstiție și obsesie! Sau, alteori, - nu numai comic, ci și absurd -, interpretată ca ofensă: un chestor băcăuan a pedepsit un sergent de stradă pentru că (versiunea sergentului) și-a șters nasul cu batista în fața sa. (Versiunea chestorului: pentru că a rîs.) Incidentul a fost comentat astfel în ziar: „Dacă agentul și-a șters nasul cu batista, nu numai că nu trebuia pedepsit, dar trebuia încurajat. Este unul din puținii oameni civilizați ai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
interpretată ca ofensă: un chestor băcăuan a pedepsit un sergent de stradă pentru că (versiunea sergentului) și-a șters nasul cu batista în fața sa. (Versiunea chestorului: pentru că a rîs.) Incidentul a fost comentat astfel în ziar: „Dacă agentul și-a șters nasul cu batista, nu numai că nu trebuia pedepsit, dar trebuia încurajat. Este unul din puținii oameni civilizați ai poliției, care ține la hygienă și la buna creștere. Dacă a rîs, tot nu trebuia pedepsit, căci vina o poartă d. Chestor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
porcii de prin cotețe, pun perii de porc în vatra focului și multe de acestea fac.” 13) în Istoria romînilor din Dacia - Traiană, A. D. Xenopol scrie că în timpul domniei lui Ștefan VII Rareș „oamenilor celor mai nevinovați li se tăiau nasurile și urechile, li se scoteau ochii, li se tăia limba; membrele lor erau hăcuite, sau li se turna plumb topit prin deschizăturile corpului”14). însă nu în ultimul rînd, „plumb” evoca senzații resimțite din ce în ce mai acut de autorii citați, cît și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
n-am să citesc ceva din cele ce mi-ar putea folosi în studiul despre el, va fi dies perdida. După Primul Război Mondial, în descrierile indivizilor (bărbați) pentru buletine, poliția se ținea de următorul chestionar: părul, fruntea, sprîncenele, ochii, nasul, barba, bărbia, fața, tenul, semne pariculare. De ce nu și talia? Era greu de măsurat? Lipsindu-mi datele despre ea, n-am putut niciodată să răspund sigur la întrebarea „Ce înălțime avea Bacovia?” Cei ce l-au cunoscut spun că era
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
deosebit prin fixarea privirii în vag, infinit. Parcă cerșesc milă și parcă vorbesc de o spaimă vizibilă numai lor. Fruntea e frumos construită. Gura, punînd în evidență edentarea, se desenează, de asemenea, cu multă și resemnată tristețe deasupra bărbiei pronunțate. Nasul, întrucîtva bizantin, are narine frumos dilatate, deși pare prea coborît. O barbă scurtă, acoperind numai atît cît trebuie fața, pentru ca aceasta să nu pară nebărbierită, accentuează și mai mult înfățișarea de martir a figurii uscate a lui G. Bacovia. Părul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îi avea de dus la școală, "pi zabavă tot de 11 luni", rugînd totodată "să se înscrie în acel pașaport și al cincile fiu al meu, Mihail, care iaste în vîrstă de 7 ani. Statul crescător, părul negru, ochii negri, nasul potrivit, fața smolită, avînd și acesta a urma studiile"2. Căminarul Gh. Eminovici și-a scos bilet de trecere, pe 48 ore, de la Isprăvnicia din Botoșani tot pe la Zastava Mihăileni. Dar, de data aceasta, Mihai n-a rămas la Cernăuți
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a fost o personalitate puternică: în-crezătoare în aptitudinile ei, ambițioasă în legătură cu propria sa carieră, convinsă că era importantă, înverșunat de secretoasă și dedicată artei sale. S-a comportat în public ca și când felul indiscret în care alții și-ar fi băgat nasul în secretele ei ar fi echivalat cu o violare. Cu toate acestea, viețile și operele marilor artiști nu pot fi separate unele de altele: fiecare o întreține pe cealaltă. Viața lui Yourcenar a coexistat într-o splendidă și chinuitoare apropiere
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
recentă carte a sa: Faldurile nopții (Editura Junimea, Iași, 2012). Între amurgul "topit în seară" de luna argintie și miezonopticul în care, "necruțător, întunericul inundă/ orașul/ trădează lumina", imaginația poetică naște, mai întâi, un bestiar infernal terifiant: "vipera cârnă, cu nasul în vânt,/ (ce) lunecă pe falia arcuită de galben nisip/ (ce) limba-și flutură-n aer și tinerii solzi/ ai marelui șarpe/ dansează/ în jurul undelor albe,/ mistuie în sine cruda lumină de vară" (Vipera cârnă), apoi "un șarpe vrăjit (ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tenul învinețit al tinerilor care visează la Imperiu". Cînd i s-a șters de pe obraz sudoarea agoniei, continuă Barrès evocînd cadavrul din Sfînta Elena, i-au văzut reapărînd vioiciunea tinereții, arcuirea hotărîtă a buzelor, ridicătura energică a pomeților și a nasului. Era acea expresie încordată a eroului pe care trebuia s-o lase posterității ca pe ceva esențial și explicativ. Tînărul șef de clan din ținuturile corsicane, generalul din Italia și din Egipt, primul consul, iată, într-adevăr, acel Napoleon care
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
picioare și corp aproape uman, numai capul aducea mai degrabă cu forma unui stomac bolnav, în delir. Avea niște ochi imenși cu pleoape ce-i acopereau fața de un verde crud. Pe ceafă, o creastă cu țepi scurți, iar în loc de nas și gură avea o trompă ca de tapir. La Guerre des étoiles, Presse-Pocket SF, nr. 5029, p. 121 Caracterul monstruos al capului ființei vag antropomorfe descrise de G. Lucas provine chiar din multitudinea de rețele izotopice evocate. Bineînțeles, în acest
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
splendoarea celor 75 de ani ai săi. Slabă, adusă de spate în mod iremediabil, tîrîndu-și bietele picioare în niște papuci pe care abia poți să-i numești papuci, dar cu ochi albaștri, ștrengărești, cu riduri în formă de trompetă și nasul în aceeași notă. Notă de umor. Charlotte este o femeie veselă. Dintotdeauna a fost. În ciuda greutăților, a stărilor de depresie și loviturilor sorții, Charlotte Shearer a ales mereu, în fața oricărui fel de eveniment, rîsul. De altfel, privind-o de aproape
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]