16,567 matches
-
Înfigând-o În ea ca un glonte curat În carnea flască, și punând-o acolo la adăpost, printre viețile contrafăcute. Mi-aș fi dorit să fi păstrat toată corespondența noastră În felul acesta. Scrisorile Tamarei erau o evocare plastică a peisajului rural pe care noi Îl cunoșteam atât de bine. Ele erau Într-un sens o replică antifonică extrem de clară la poeziile mult mai puțin expresive pe care i le dedicasem odinioară. Prin cuvinte deloc pretențioase, al căror secret nu reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
va descoperi acea simplă mutare-cheie (nebun la c2) la fel cum o persoană care umblă după potcoave de cai morți ar parcurge drumul de la Albany la New York, prin Vancouver, Eurasia și insulele Azore. Experiența plăcută furnizată de această rută ocolitoare (peisaje ciudate, gonguri, tigri, obiceiuri exotice, ocolirea de trei ori a unui vas din lemn, În care arde focul sacru, de câte o pereche de proaspăt căsătoriți) Îl vor recompensa din belșug pentru neplăcerea de a fi fost Înșelat și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
încheiat pantalonii. Poala din față a balonzaidului păstra amintirea lățită a unei bune părți din întâmplarea ce abia se consumase. L-am urmărit duios cum, rotindu-se încet, cât era de înalt, cu o mână sprijinită în șold, privea circular peisajul din jur. Era parcă pe puntea unei corăbii în plin tangaj și scruta, în plin balans, orizontul înspre care avea să îndrepte nava spre a o salva de iminenta scufundare. Când s-a decis s-o ia, bărbătește, direct prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vrut să o mai conduc. Aproape că am repezit-o, deși, știam, puștoaica nu avea absolut nici o vină. Decât că era nepăsătoare, îi plăcea muntele, mai ales Omul cu vârful lui, și prea puțin îi păsa cine o scotea la peisaj. Nu a înțeles atunci și nici n-a aflat vreodată ce se întâmplase, de-am expediat-o chiar de pe peronul gării. Am întârziat cât mai mult înapoierea. Aș fi putut să mă duc întâi acasă la mine și de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
urlat o săptămână? O lună? Habar nu am. Mai mult ca sigur că urletul a fost totuși ieri-noapte. Ningea, parcă. Ninge și acum. De aici, de la fereastra rezervei mele, nu văd decât un pustiu de alb. Nu știu cum au aranjat decorul, peisajul, cum le-au potrivit în așa fel că nu se vede nici un copac, nici o casă, nici un desen de munte. Un cât de firav contur, să dea profunzime spațiului nesfârșit în care m-au aruncat. Doar alb, monoton alb, alb revărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
problemă „depășită“... Romanul lui Ioan Lăcustă lasă un gust amar: asiști la derularea unui Text real, care te văduvește de iluzii. Extrem de bine scris, susținîndu-și „tezele“ prin anecdotic percutant, sfîșietor și nu rareori ironic, uman până-n măduva oaselor, pare, în peisajul actual, o vioară într-un cor de schelălăieli.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În jur cu neîndoioasă curiozitate, ascultînd În vremea asta discursul cavalerului, care părea că Încearcă să le explice cu lux de amănunte particularitățile insulei, vorbindu-le și despre ciudații ei locuitori. Era evident că femeile se simțeau atrase de sălbăticia peisajului, de frumusețea lui naturală și insolitul faunei, și mai cu seamă le atrăgea foarte tare atenția prezența unei fregate care, la mai puțin de zece metri distanță și făcînd cu totul abstracție de ele, Își umfla, ca pe un imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui Îl părăsise probabil pe neașteptate sau că un nou sentiment de vinovăție, chiar mai puternic decît cel dinainte, Îi făcuse viața de nesuportat. Își plimbă privirea asupra insulei frumoase, solitare și pașnice În calda după-amiază ecuatorială, zîmbi satisfăcut În fața peisajului și se cufundă din nou În lectură. Progresase mult și abia dacă mai simțea nevoia să silabisească. Doi supuși erau puțini chiar și pentru un regat minuscul ca acela al Insulei Hood, iar monarhul păru să priceapă asta curînd. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
va fi un monstru, conchise ea, sigură de sine. Va fi un băiat sănătos și frumos. Începuse să plouă pe insulă și se vedea cum vîntul tîra spre ei o perdea de apă ce Împărțea În două nuanțte foarte diferite peisajul sălbatic de pe stînca golașă. — Mai bine ai coborî În peșteră, Îi spuse el În cele din urmă. Nu-i bine să te uzi. Odată cu primii zori, În timp ce umbrele molatice refuzau Încă să se dezlipească de contururile lucrurilor, iar orizontul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din nou să vîslească, fără să se mai oprească din treabă decît pentru a mînca ceva la căderea verii și a continua, nepăsător și tăcut, tot restul nopții. CÎnd soarele răsări din spatele munților Înalți, lumină cu primele raze oblice un peisaj auriu de nisip alb, un mare deșert de pe țărm, care se Întindea, monoton, de la un capăt la altul al orizontului, pe toată suprafața pe care o puteai cuprinde cu privirea. Se uitară Într-acolo. - O să ajungem pe pămînt la căderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
este fără îndoială băiatul acela cu obrazul pistruiat. Scoase plicul de sub aparatul de fotografiat, muie din nou tocul în călimară și caligrafie apăsat: "Domnului inspector Bernard Stanley ― Londra-Anglia". Pendula bătu de unsprezece ori. Clinchetul delicat broda o melodie pastelată cu peisaje vechi. ... Străzi pustii de provincie, grădini sleite sub soarele greu al amiezii, scaune de răchită și o păpușă de cârpă uitată într-un tufiș, un flașnetar șchiop abia cărîndu-și cutia. Pe trotuare, frunzele strivite își îngropau în praf sigiliul galben
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și poate pierde cineva timpul, Dumnezeule! Și totuși era o femeie superbă... De obicei, astea bine făcute țin acul în mână de parcă ar fi un pește viu." Le avea de la prima nevastă. O căsătorie care durase exact patru luni. Și peisajul în peniță de la Capri, tot de la ea îi rămăsese. O femeie frumoasă și ciudată... Îi plăceau cerceii lungi, parfumurile grele, rochiile decoltate, se fotografia totdeauna cu umerii goi. Își închipuiau că sânt îndrăgostiți până peste cap unul de celălalt. Poate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adulmecând porțile. Ușa scârțâi. Intrară unul după altul, conduși de lanterna cârnului. Ionescu șopti: ― Domnilor, am pășit în ilegalitate! Se aflau într-un fel de sufragerie-salon cu mobilă multă, amestecată. Pereții erau înțesați de tablouri, în cea mai mare parte peisaje cu flori. Dascălu se opri în mijlocul încăperii și spuse tare: ― Bună seara! Râdea tot timpul. Un râs tâmp, nemotivat. Din când în când se bătea cu palmele peste coapse. Ceilalți tresăriră. ― Ești totdeauna așa bine dispus? se interesă sumbru Scarlat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu lopeți. ― Eu nu mă simt deloc obosit. Atât că mă plictisesc. ― Nu prea am conversație, rânji Ionescu. Cârnul dădu din cap. ― Mă enervează să fac ceasuri întregi același lucru. E monoton. ― Lasă că scăpăm repede! După ce ajungem la canal, peisajul începe să varieze. Continuară să sape un timp în tăcere. Inginerul se oprea din când în când și trăgea o țigară. O lăsa apoi pe treapta de ciment și fumul subțire se ridica singur, ca de pe un mosorel. Dascălu îngîna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aproape ceva monstruos pentru că nu i se vedea trupul și deși decapitat continua să răsufle, să audă poate să și vorbească, toate îl indispuneau. Îngînă: ― Ca într-o mascaradă! ― Ce-ai spus? întrebă Nucu Scarlat. Raul Ionescu se scutură. ― Sinistru peisaj! Hai să ne cărăm! Cârnule, măștile! Dascălu trase cu o mișcare iute fermoarul sacului. În dreapta ținea automatul. Melania Lupu îl urmărea cu un zâmbet șters strângând geanta sub braț. Mustățile motanului îi gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga mea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dură, așa că nu ne mai rămâne să zicem decât: „Dacă reușesc să ni-l ia pe Hristos, atunci creștinismul va triumfa.“ * Domină convingerea că prin efort spiritual ajungem „undeva“, că urcăm spre un punct de orizont care și-ar dezvălui peisajul transfigurat, plaja lunară cu pagini pe care vântul le răsfoiește pentru inițiați... Nu evoluezi, de fapt, nici nu te „dumirești“. Încet-încet, înveți să îți exprimi despărțirea de viață, de trup - și ți se pare că ai devenit mai înțelept, că
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
spune într-o zi Madame de Staël. Sătul de insultele brutale ale genovezilor, Byron închiriază celebra pe atunci vilă Diodati, situată pe malul lacului Léman, loc de pelerinaj pentru turiștii englezi în amintirea poetului Milton, cândva fermecat de fru musețea peisajului. „Fantoma albă e câinele meu“, îi răspunde cu aroganță poetul preavorbăreței scriitoare. Omul care traversase Dardanelele înot la douăzeci și unu de ani, celebru cum nimeni altul în vremea aceea, notează în registrul unui hotel de lângă Geneva: „Byron. Vârsta: o sută de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și trei sau patru începuturi de fraze pe care n-a reușit să le termine. Când puse receptorul în furcă se uită către colegii de prezidiu, dar, de fapt, nu-i vedea, era ca și cum ar fi avut în fața lui un peisaj alcătuit în întregime din săli goale, din caiete de recensământ imaculate, cu președinți și secretari în așteptare, delegați de partide privind neîncrezători unii spre alții, făcând socoteli în legătură cu cine ar putea câștiga și cine ar putea pierde din această situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și se uită afară. Piața avea aspectul obișnuit, oameni care treceau, trei persoane așezate pe o bancă la umbra unui pom, terasele bodegilor cu clienții lor, vânzătoarele de flori, o femeie urmată de un câine, chioșcurile de ziare, autobuze, automobile, peisajul de totdeauna. Plec, se hotărî. Se întoarse la masă și-l sună pe șeful de cabinet, Trebuie să dau o raită pe aici, spuse el, comunicați consilierilor care se află în clădire, dar numai în cazul în care ar întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
asta le-ar folosi la ceva. Apoi, reflectând, La prima vedere, publicarea fotografiei, fără a fi însoțită de alte măsuri, pare să nu aibă nici un sens, de vreme ce toți, așa cum eu însumi i-am sfătuit, ar putea profita ca să dispară din peisaj, dar ministrul adoră spectacolul, o vânătoare de oameni încununată de succes i-ar da o mai mare greutate politică, mai multă influență în guvern și în partid, iar în ce privește celelalte măsuri, cel mai probabil este că locuințele acestor oameni sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cât sunt de fericită acum. —Marci, Încetează, i-o reteză Lauren. Va trebui să o ducem pe Sylvie la un hotel. Nu ar trebui să vorbești cu Hunter sau să-l vezi cel puțin o săptămână. Plănuiește-ți ieșirea din peisaj. Întâlnește-te cu el numai când nu vei mai fii atât de tulburată de sentimente. Atunci poți Începe să te gândești la divorț. Tot ce-am mai putut să fac a fost să bălmăjesc o Încuviințare, cu ochii plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sau excentrice. Dacă le aduni laolaltă, obții un sistem perfect închegat al aspirațiilor umane. — N-am citit niciodată bucățile astea. Nici nu cred că am auzit de ele. — Ele fac o descriere a încăperii ideale, a casei ideale și a peisajului ideal. După aia, sar la Thoreau și examinez încăperea, casa și peisajul, așa cum sunt ele prezentate în Walden. — Ceea ce se cheamă un studiu comparativ. — Nimeni nu-i menționează vreodată pe Poe și pe Thoreau în același context. Sunt plasați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aspirațiilor umane. — N-am citit niciodată bucățile astea. Nici nu cred că am auzit de ele. — Ele fac o descriere a încăperii ideale, a casei ideale și a peisajului ideal. După aia, sar la Thoreau și examinez încăperea, casa și peisajul, așa cum sunt ele prezentate în Walden. — Ceea ce se cheamă un studiu comparativ. — Nimeni nu-i menționează vreodată pe Poe și pe Thoreau în același context. Sunt plasați la capetele opuse ale gândirii americane. Dar tocmai aici e frumusețea. Un bețiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tot, așa-i? N-am ce-i face. — Și-atunci, care e pasul următor? Căsătoria sau o banală aventură? — Dacă nu mă înșel, cred că e deja căsătorită cu altcineva. — Un detaliu mărunt. Dacă vrei ca individul să dispară din peisaj, nu trebuie decât să spui. Am relații suspuse, băiete. Dar, pentru tine, probabil că m-aș ocupa personal. Parcă văd titlurile: FOST AGENT DE ASIGURĂRI ÎL ASASINEAZĂ PE JAMES JOYCE. — Ha, ha. Un lucru însă trebuie să-i recunosc lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
A urmat o oarecare îmbrânceală, dar, oricât ar fi fost Gonzalez de puternic și de musculos, Dimitrios era mai masiv decât el și, în cele din urmă, după un nou val de amenințări și contraamenințări, bărbatul Marinei a dispărut din peisaj. Prostul își lăsase soția fără slujbă. Dar, mai rău decât atât - mult mai rău decât atât -, am înțeles că probabil nu aveam să o mai văd niciodată. Odată ce calmul s-a restabilit în local, Dimitrios s-a îndreptat spre masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]