19,182 matches
-
utilitatea. Altfel spus, Locke consideră că legea naturală ne obligă, iar această obligație rămâne în armonie cu scopurile noastre 50. În Al doilea tratat se va afirma că toți oamenii sunt "opera unui omnipotent și infinit creator înțelept, servitorii unui stăpân suveran, trimiși în lume din voința și din interesul său, [și că ei] pot trăi atâta cât Îi face Lui plăcere, nu altora, pentru că-i aparțin, fiind creația Lui"51. Aceasta înseamnă că, la fel ca la Hobbes, oamenii sunt
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în lipsa unei declarații explicite a lui Dumnezeu în acest sens, putem vorbi cel mult de o suveranitate de facto. Dar, spune Locke, de facto nu existau supuși pe care Adam să-i guverneze, în afară de animalele peste care omul este întra-adevăr stăpân, în conformitate cu declarația lui Dumnezeu de la Facerea 1.28. Numai că suveranitatea asupra animalelor nu este dată lui Adam singur, ci întregului gen omenesc, pentru că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, dar "bărbat și femeie i-a făcut
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
vieții sale, nu poate încredința altuia o asemenea putere"80. O astfel de putere, numită despotică, nu apare decât o dată cu uzurparea drepturilor naturale; ea presupune starea de război și instituirea unei relații de dominație bazată pe forță - cum este puterea stăpânului asupra sclavului sau a cuceritorului asupra celui cucerit. Dar această relație nu este echivalentă cu o convenție, cum era cazul la Hobbes. "Prizonierii (...) sunt supuși unei puteri despotice care nu se naște dintr-un contract și nici nu este capabilă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
o convenție, cum era cazul la Hobbes. "Prizonierii (...) sunt supuși unei puteri despotice care nu se naște dintr-un contract și nici nu este capabilă de așa ceva, nefiind decât starea de război continuată. [...] de îndată ce contractul are loc, sclavia încetează; astfel încât stăpânul părăsește puterea sa absolută și pune capăt stării de război atunci când stabilește condiții cu prizonierul său"81. Prin urmare, puterea politică este diferită atât de puterea paternă, cât și de cea despotică. Puterea paternă se bazează pe autoritatea tatălui și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
posesia sa, decât dacă un scop mai înalt decât simpla sa conservare o cere"111. Fără îndoială, Dumnezeu a dat oamenilor lumea în comun, dar în același timp fiecare individ "are în el însuși marele fundament al proprietății"112, fiind stăpânul propriei persoane ca și al acțiunilor și muncii sale. Noțiunea de persoană este inseparabilă de aceea de drept. Conceptul de persoană este unul ce aparține sferei dreptului întrucât vizează acțiunile, recompensele și sancțiunile legate de acestea, angajând, prin urmare, responsabilitatea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
am pornit în definirea individului, este dată prin drept. Ea este expresia legii naturale care este legea rațiunii și în virtutea căreia este definită natura umană. Dreptul la libertatea naturală, care constituie pentru individ principiul în virtutea căruia își este propriul său stăpân, este un drept egal al tuturor oamenilor. Fiecare om se naște cu un dublu drept: acela de a avea libertate absolută asupra propriei persoane și acela de a fi stăpân al posesiunilor sale. Aceste drepturi naturale care, potrivit lui Locke, definesc
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
constituie pentru individ principiul în virtutea căruia își este propriul său stăpân, este un drept egal al tuturor oamenilor. Fiecare om se naște cu un dublu drept: acela de a avea libertate absolută asupra propriei persoane și acela de a fi stăpân al posesiunilor sale. Aceste drepturi naturale care, potrivit lui Locke, definesc individul vor fi recunoscute ulterior drept criterii ale individualismului. Chiar dacă nu regăsim în limbajul filosofului englez termenul de "inalienabil", putem deduce că el le considera astfel, din moment ce nici un om "nu
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
omul îndepărtează lucrurile de starea naturală și le transformă în proprietatea sa. În starea naturală, toți oamenii fiind liberi și egali, fiecare individ ia din proprietatea colectivă, în funcție de nevoile sale, fără consimțământul celorlalți. Totodată, întrucât fiecare om este propriul său stăpân, munca și rezultatele acesteia îi aparțin (deci proprietatea este a individului care o muncește și beneficiază de roadele sale). Astfel, Locke reușește să conceapă individul ca având anumite drepturi încă înainte de întemeierea societății. Garanția libertății sale în societate nu va
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
se apropie mai mult de natură în calitatea sa de copil, dar este mult mai obligat social în calitatea de soț. O altă formă de societate căreia Hobbes îi atașa o importanță majoră în formarea societății civile este aceea dintre stăpân și sclav. Locke refuză să admită că sclavul și stăpânul, în sensul strict al termenilor, pot forma vreodată o astfel de societate, "căci un om, neavând putere asupra vieții sale, nu poate deveni printr-un pact sau prin propriul consimțământ
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
copil, dar este mult mai obligat social în calitatea de soț. O altă formă de societate căreia Hobbes îi atașa o importanță majoră în formarea societății civile este aceea dintre stăpân și sclav. Locke refuză să admită că sclavul și stăpânul, în sensul strict al termenilor, pot forma vreodată o astfel de societate, "căci un om, neavând putere asupra vieții sale, nu poate deveni printr-un pact sau prin propriul consimțământ sclavul nimănui"53. Perfecta condiție de sclavie nu e nimic
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
un om, neavând putere asupra vieții sale, nu poate deveni printr-un pact sau prin propriul consimțământ sclavul nimănui"53. Perfecta condiție de sclavie nu e nimic altceva decât o prelungire a stării de război, căci, pe de o parte, stăpânul dispune de o putere absolută asupra vieții sclavului, ceea ce este în contradicție cu orice caracteristică a vieții sociale, iar pe de altă parte sclavul are suficientă forță încât, dacă consideră insuportabile condițiile existenței sale, să se poată opune stăpânului, fie
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
parte, stăpânul dispune de o putere absolută asupra vieții sclavului, ceea ce este în contradicție cu orice caracteristică a vieții sociale, iar pe de altă parte sclavul are suficientă forță încât, dacă consideră insuportabile condițiile existenței sale, să se poată opune stăpânului, fie și cu prețul vieții. Acest gen de relație care nu se bazează pe contract nici nu poate da naștere unui contract. Societatea apare în cadrul unui sistem de obligații între persoane capabile să le îndeplinească, și nu poate apărea între
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
se bazează pe contract nici nu poate da naștere unui contract. Societatea apare în cadrul unui sistem de obligații între persoane capabile să le îndeplinească, și nu poate apărea între ființe aflate în raporturi de forță. În momentul în care între stăpân și sclav intervine "un contract, o înțelegere pentru limitarea puterii, de o parte, și pentru supunere, de alta, starea de război și sclavia încetează atâta timp cât durează contractul"54. Anumite tipuri de guvernare precum monarhia absolută sunt considerate de Locke drept
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Teoria proprietății ar fi cea dintâi care ar conține presupozițiile de ordin social ale gândirii lui Locke. Intenția sa principală ar fi, pe de o parte, de a deduce dreptul la proprietate din legea naturală (conform căreia individul este singurul stăpân al vieții și al muncii sale), iar pe de altă parte de a elibera teoria proprietății de limitele dreptului natural. Așa cum am arătat mai sus, restricțiile dreptului natural asupra proprietății privesc mai multe aspecte. În primul rând omul nu are
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
spune că individul, deși are dreptul de a se apăra, nu deține forța necesară pentru a-și face dreptate. Altfel spus, în comunitatea politică, individul izolat nu este capabil de acțiune politică. Deși în cadrul comunității politice individul este, în principiu, stăpân al propriei sale persoane, al vieții și al bunurilor sale (conform legii naturale) și are dreptul și libertatea de a-și folosi și apăra proprietatea (conform legilor pozitive), în fapt, el se află în imposibilitatea de a se apăra singur
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
atât, o societate fondată pe egalitate civilă nu poate funcționa decât dacă există ființe care, la un moment dat, scapă acestei egalități, pentru că au dreptul de a emite judecăți asupra societății. Aceasta înseamnă că "oamenii au dreptul să acționeze ca stăpâni supremi"26. Indivizii care au optat la un moment dat pentru viața socială nu se mai pot întoarce într-o stare de dezordine în care fiecare face ce dorește. Comunitatea nu poate exista decât dacă indivizii nu au dreptul individual
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
puterea arbitrară absolută de a-și nimici propria viață sau de a lua viața sau proprietatea altora"65. În consecință, a deține puterea absolută asupra cuiva înseamnă nu numai o nedreptate, ci și o decădere din condiția umană. Condiția de stăpân absolut o implică pe aceea de sclav, care nu poate fi asimilată condiției umane, căci omul este o creație a naturii. Aceasta l-a înzestrat cu puterea de a-și conserva viața, nu în mod instinctiv, ci prin exercitarea în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
străine; e) abandonarea poporului 85. Fiecare dintre aceste acțiuni constituie un act al regelui împotriva contractului (trusteeship) și atrage disoluția cârmuirii. Poporul își regăsește suveranitatea inițială și poate institui o nouă cârmuire: "Oricând legislativul [...] va încerca să devină el însuși stăpânul vieților, libertăților și averilor oamenilor [...] aceștia au dreptul de a-și recupera libertatea originară și [...] pot să își asigure propria siguranță și adăpostul, acesta fiind scopul pentru care ei sunt în societate"86. Rebeliunea nu aparține poporului, așa cum am putea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
corpul oamenilor trebuie să considere că "prin greșelile acelora ce au autoritatea, dreptul la autoritate este pierdut după pierderea dreptului conducătorilor lor sau la încheierea timpului stabilit, [și că] ea se întoarce societății, iar oamenii au dreptul să acționeze ca stăpâni supremi și să continue legislativul în ei înșiși sau să aleagă o nouă formă sau să păstreze vechea formă și să o acorde altor persoane, după cum găsesc potrivit"114. Legitimarea acestei perspective presupune un raport între politică și morală cu
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Violența. Aspecte psihosociale, Gilles Ferréol și Adrian Neculau (eds.), Polirom, Iași, 2003, p. 33. 55 În De cive și în Elements of Law, suveranitatea patrimonială nu era considerată ca fiind fondată pe convenție, pe când în Leviathan orice supunere față de un stăpân care asigură pacea și securitatea este o convenție. Scopul lui Hobbes în această controversă este de a demonstra, împotriva patriarhalismului, că o femeie poate fi monarh și că "în starea de natură dominația asupra copiilor este în mod natural a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
garante, ignorând totalmente hotărârea Conferinței de la Paris și călcând în picioare voința maselor populare. Aceste forțe au aplicat o variantă monstruoasă a unirii, discriminatorie și păgubitoare pentru moldoveni. În urma acestei manevre, moldovenii au fost aduși în casă nouă nu ca stăpâni de rând cu românii, dar în calitate de chiriași anonimi lipsiți de orice drepturi. Datorită poziției trădătoare a unioniștilor din Principatul Moldovei, moldovenii au fost lipsiți chiar și de dreptul de a purta în continuare numele lor de neam tradițional istoric - moldoveni
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
stat, drept, politică etc. Iar interpretările și raționamentele autorului au un singur scop: de a adânci și mai mult minciuna și falsul. Acestea, la rândul lor, stau la baza unei anumite idei și unei anumite alcătuiri politice, care servesc intereselor stăpânilor săi”. Astfel caracteriza Iftene Pop lucrarea semnată Petre P. Moldovan într-o carte ce se constituia într-o replică la adresa respectivului fals grosolan. A fost apreciată și continuitatea politicii de deznaționalizare, care continuă și după prăbușirea statului sovietic: „un individ
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Bisericii Ortodoxe Române. Patriarhia Moscovei a reacționat prin acuza adusă Patriarhiei Române de „ingerință anticanonică în problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova, care este parte a Patriarhiei Moscovei”. Ce este mai grav, unele dintre tezele dragi moldoveniștilor, dar și stăpânilor lor de la Moscova, se regăsesc și în scrisorile pe care patriarhul Alexei al II-lea le trimitea Prea Fericitului Patriarh Teoctist: „Războaiele ruso-turce, începute în 1768, au dus la eliberarea de sub stăpânirea otomană a unor părți din Moldova și Valahia
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Decretul președintelui Voronin dădea astfel tonul unei serii de activități propagandistice menite să „dea vechime” și legitimitate Statului Moldovenesc. Discursul președintelui comunist al Republicii Moldova era, deopotrivă, unul antiromânesc și unul prosovietic: „Anii în care Moldova a fost divizată de către stăpânii de atunci ai Europei, mai târziu, apariția României nu au putut determina poporul moldovenesc să renunțe la proiectul statalității sale, la atașamentul său față de acel program îndrăzneț de dezvoltare, a cărui bază a fost pusă de eminenții lui înaintași. Moldovenii
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
la reflecție. Tînărul de 18 ani aduna în sine încet-încet un protest robust împotriva "maeștrilor" gîndirii. Neinițiatul Cioran refuza cu impertinență discretă aproape orice călăuză. Singurul magister pe care îl acceptă acest adolescent revoltat pe tot și pe toate un stăpîn față de care este cum nu se poate de obedient este răzvrătirea, permanentul mers împotriva curentului. Cioran începe de acum un exercițiu de nesupunere divină în fața vreunei instanțe supreme, o aventură ale cărei avataruri în egală măsură trăite și teoretizate, mai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]