14,810 matches
-
rezolvat în viață obligația practică corespunzătoare. Firește, poetul nu a avut nevoie să trăiască personal contradicțiile pe care le zugrăvește. Dar el trebuie să le fi văzut ca posibilități. În caracterele și destinele pe care le-a observat, în stările sufletești și în imboldurile simțite în sine însuși, în loviturile sorții pe care le-a îndurat, trebuie să i se fi conturat unele indicii, linii de ruptură și posibilități și, în fața lor, a trebuit să aibă loc o muncă serioasă, pentru ca să
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cel ce glumește poate foarte bine să-și includă propria persoană și propriul comportament printre obiectele sale. Limbajul uzual permite totuși să se vorbească despre humor și ca de o capacitate de a stîrni rîsul, cu totul indiferent de starea sufletească ce-i stă la bază. Acesta este humorul cel mai mic. Micul humor poate avea o formă pură, pe care o întrebuințăm din motive extrem de diferite. El nu are baza profundă a marelui humor, care este o concepție despre viață
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de poziția ta, în cea mai mare măsură posibilă. Tema cercetării de față e să cerceteze posibilitatea psihologică a unei concepții de viață întemeiată pe marele humor. Cînd psihologia se ocupă de stări mai concrete și mai complicate ale vieții sufletești, trebuie să știe bine că are de-a face cu tipuri avînd forme individuale, în special cu formațiuni psihice totale. Toate punctele de vedere generale sau ipotezele de care dispune pot fi aplicate pentru ca, prin colaborarea lo, să lumineze asemenea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în orice caz, cu surîsul. Vom începe cercetarea despre humor luînd în considerare relația sa cu rîsul. Rîsul poate fi cercetat dinspre două laturi. Ne putem întreba despre natura trăirilor exterioare ce provoacă rîsul și ne putem referi la starea sufletească interioară exprimată prin rîs. Cel mai mare accent s-a pus, de regulă, pe prima întrebare și teoriile ridicolului încearcă să răspundă în special la ea. Pentru cercetarea noastră însă, cealaltă întrebare este de mai mare importanță. Pentru introducere, trebuie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mod hotărît. În una și aceeași trăire poate fi conținut un contrast care se afirmă brusc pentru noi, fără să putem observa o succesiune. Am discutat mai sus un exemplu de acest gen dintr-un alt domeniu, și anume starea sufletească pe care o provoacă imaginile piticilor lui Velasquez. Cînd ca să folosim un exemplu des utilizat vederea unui copil mic purtînd o pălărie de bărbat are un efect comic, contrastul nu are loc între capul copilului și pălăria bărbătească, ci între
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu se rupe pentru faptul că obiectul este văzut în micimea sau în autocontradicția sa. O asemenea legătură există între părinți și copii, între frați, între prieteni, și pretutindeni unde stăruie o iubire de oameni și un simț pentru viața sufletească umană. Superioritatea este aici aceea a iubirii, iar iubirea este cea generoasă (cf. Etica mea, IX, 1; XII, 2), care e înrudită cu dreptatea. În țelegerea este, în acest caz, cea a simpatiei (pe cînd forma precedentă de humor poate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în sensul respingerii vorba de spirit și simțul pentru comic vor depune mărturie aici despre trăinicia legăturii și o vor strînge, poate, și mai tare. Toate aceste forme ale humorului pot apărea ca stări de moment (emoții sau doar cute sufletești), ca stări de durată (stări sufletești) sau ca expresii ale eului real (mentalitate). Această ultimă formă o numesc, în lucrarea defață, marele humor. În Psihologia mea (VI E, 9), am luat în considerație doar formele humorului care pot fi caracterizate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și simțul pentru comic vor depune mărturie aici despre trăinicia legăturii și o vor strînge, poate, și mai tare. Toate aceste forme ale humorului pot apărea ca stări de moment (emoții sau doar cute sufletești), ca stări de durată (stări sufletești) sau ca expresii ale eului real (mentalitate). Această ultimă formă o numesc, în lucrarea defață, marele humor. În Psihologia mea (VI E, 9), am luat în considerație doar formele humorului care pot fi caracterizate ca unitate între vorba de spirit
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
caracterul unui sentiment total. Mai mult decît celelalte forme ale experienței de viață și ale reflecției, el presupune un purgatoriu în care contradicțiile vieții și asprele bătălii ale existenței și-au exercitat înrîurirea asupra miezului celui mai intim al vieții sufletești. Ceea ce este mare și ceea ce e mic, sublimul și josnicul, tot ce-i luminos și ce-i întunecat toate și-au lăsat urmele și gîndirea a chibzuit asupra legilor generale ale vieții. Fie că baza humorului este acea superioritate ce
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în ambele imagini. Oaza se află în pustiul însuși; același vînt care stîrnește indispoziția provocată și sunetul mîngîietor. Așadar, valoarea este atît ceva ce contrastează cu realitatea cît și o parte dintr-însa. Prin această duplicitate devine posibilă o stare sufletească vitală cum este humorul o mentalitate ce nu pierde simțul pentru valoros și credința în valabilitatea lui doar fiindcă nu se poate deduce și explica totul prin el, ori fiindcă tot restul pare să se comporte în lume, față de el
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că în unele locuri ale lumii s-a produs totul și răzbaterea a ceva mare și bun, chiar dacă-i o pură fantezie ideea că totul trebuia să fie orînduit în așa chip încît să facă posibile asemenea breșe. O stare sufletească humoristică poate apărea în fața reprezentării forței covîrșitoare a unor mase uriașe, care nu sînt capabile să împiedice totuși percepția sunetului valorilor. Pentru că în asemenea mase ale lumii apare numai ceea ce este material sau cantitativ; în lumea gîndirii și mai ales
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
valorile sînt înjosite, cînd sînt realizate prin mobiluri elementare, ci invers, acestea sînt înnobilate datorită faptului că legile conform cărora acționează comportă posibilitatea apariției unor ansambluri valoroase. Este loc aici atît pentru rîs cît și pentru plîns și amîndouă stările sufletești se pot întruni în humor cu o tonalitate diferită, în funcție de raportul dintre cele două sentimente individuale. Poate fi citată și cu această ocazie o mică însemnare de jurnal, în parte, ca exemplu, în parte, ca simbol. Ea s-a născut
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
solare. Și brusc a trebuit să-mi îndrept gîndul spre ceea ce provoca întreaga splendoare; instinctul de nutrire, pofta de mîncare, lupta pentru hrană!" Pe cît mi-aduc aminte, spectacolul nu și-a pierdut din strălucire în urma acestei reflecții, dar starea sufletească a devenit ceva mai complexă. Poate că prima bucurie a fost îndepărtată pentru o clipă, dar a revenit după aceea întărită. În toate valorile ideale, alunecările valorice joacă un rol important. Referindu-se la artă, Yrjo Hirn a arătat, într-
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
totalitate. Este meritul nepieritor al lui Kant mai mare decît cel pe care-l accentua cel mai mult el însuși că a scos în evidență tendința și capacitatea de acțiune coerentă ca fiind proprietatea cea mai intimă a oricărei vieți sufletești. El a găsit această tendință și capacitate în intuiția senzorială și în asociația de reprezentare și mai ales în formele speciale pe care le presupune cercetarea științifică. A aflat totodată în ele explicația înclinării constante a spiritului uman de a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sentiment total, pericolele care îl amenință și condițiile cărora le este supus vor fi cercetate în capitolele următoare ale prezentei lucrări. Să detaliem deocamdată cîteva forme principale, deja discutate (vezi § 13), sub care poate apărea humorul. 20. Superioritatea și noblețea sufletească Fenomenele de graniță apar în cazurile în care superioritatea și înălțimea sufletească alcătuiesc baza. Chiar și niște trăiri foarte puternice și insistente pot ricoșa în fața unei asemenea baze, fără vreun efect durabil. Ele nu zdruncină centrul solid al vieții psihice
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vor fi cercetate în capitolele următoare ale prezentei lucrări. Să detaliem deocamdată cîteva forme principale, deja discutate (vezi § 13), sub care poate apărea humorul. 20. Superioritatea și noblețea sufletească Fenomenele de graniță apar în cazurile în care superioritatea și înălțimea sufletească alcătuiesc baza. Chiar și niște trăiri foarte puternice și insistente pot ricoșa în fața unei asemenea baze, fără vreun efect durabil. Ele nu zdruncină centrul solid al vieții psihice și nu dezlănțuie nici un dispreț nici teamă. Or, tocmai pe baza acestei
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pierdut. Cel mai simplu mod de a scăpa de această tensiune ar fi îndepărtarea unuia din termenii fie să uiți ce s-a pierdut, fie să-ți închipui că era lipsit de valoare. E nevoie de superioritate șe de noblețe sufletească pentru a nu recurge la nici unul dintre aceste expediente. Sau lucrurile se petrec mai curînd invers: calea spre superioritate și noblețe sufletească trece prin eroismul care nu recurge la nici unul din aceste expediente. Noblețea sufletească stoică nu a parcurs această
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a pierdut, fie să-ți închipui că era lipsit de valoare. E nevoie de superioritate șe de noblețe sufletească pentru a nu recurge la nici unul dintre aceste expediente. Sau lucrurile se petrec mai curînd invers: calea spre superioritate și noblețe sufletească trece prin eroismul care nu recurge la nici unul din aceste expediente. Noblețea sufletească stoică nu a parcurs această cale pînă la capăt 44. Ea a fost plătită scump prin teama de emoțiile involuntare. Orice legătură ce ne atașează de cineva
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de superioritate șe de noblețe sufletească pentru a nu recurge la nici unul dintre aceste expediente. Sau lucrurile se petrec mai curînd invers: calea spre superioritate și noblețe sufletească trece prin eroismul care nu recurge la nici unul din aceste expediente. Noblețea sufletească stoică nu a parcurs această cale pînă la capăt 44. Ea a fost plătită scump prin teama de emoțiile involuntare. Orice legătură ce ne atașează de cineva sau de ceva conține și posibilitatea de a fi atras în bucurii și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
răului poate dezlănțui forțe ideale pentru a-l combate, poate suscita năzuințe mari și frumoase, care altminteri nu ar fi ieșit la suprafață, sentimentul în fața vieții și a existenței este și mai bine alcătuit. Împrejurarea ne poate aminti de starea sufletească ce duce, într-un vechi cîntec pascal, la izbucnirea: O, felix culpa!x Nici o formulă și nici o dogmă nu sînt suficiente acolo unde cele mai mari contradic'ii interdependente se reunesc în ceea ce am putea numi un sentiment viatl cosmic
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cosmic. Nicăieri nu se vede mai bine decît aici că experiențele noastre de viață cele mai profunde și mai cuprinzătoare pot fi exprimate numai în forma simbolică a poeziei. 21. Melancolie și nostalgie Acolo unde se află superioritate și noblețe sufletească există o bază fermă și se pune întrebarea cum sînt posibile o mare mobilitate și receptivitate, în ciuda acestei fermități. Iar acolo unde humorul s-a dezvoltat ca bază, cu melancolie și nostalgie, se naște întrebarea opusă și anume dacă, în ciuda
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
trecut trebuie să lupte, în acest caz, cu un mare pericol. Creștinismul de la începuturi a putut avea un efect atît de puternic, în prima perioadă, pentru că a trezit o mare și vie așteptare, o profundă nostalgie. Numai astfel de stări sufletești, ce pot fi deduse direct sau indirect din această mare nostalgie, au dreptul istoric să fie numite "creștinești". Nostalgia respectivă era îndreptată spre un mare țel; de aceea se arăta atît de puternică și de adîncă; dar nu era îndreptată
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mai bună despre importanța nostalgiei decît faptul că și după ce așteptarea aceea s-a ofilit și țelul său a fost amînat spre ceva nedefinit ceea ce s-a întîmplat cînd biserica s-a adaptat confortabil la prezent chiar și atunci stările sufletești și reprezentările pe care le stîrnise au continuat să acționeze ca elemente esențiale în religia totalmente nouă, care este de fapt creștinismul modern 48. În situația în care predomină amintirea sau așteptarea, multe lucruri ce ar fi putut trece altminteri
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în și pentru sine. Cînd relația cu prezentul este cu totul absentă sau doar negativă, melancolia și nostalgia nu produc deloc humor. S-a spus astfel despre Shelley, desigur în mod just, că i-a lipsit humorul 49. Viața lui sufletească debordantă se descătușa în niște fantezii puternice sau volatile, traducîndu-i mînia ori nostalgia și purtînd marca luminii sau întunericului pur, care nu permit însă nici o refracție a luminii printr-o prismă. Lumea cea mare îi apărea, în finitudinea și mărginirea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nuvelei, luîndu-i soarta în mîinile sale. Dacă nu a fost în realitate o humoristă, aceasta s-a datorat faptului că mentalitatea ei s-a transpus în primul rînd în acțiune (vezi capitolul VII) și nu s-a ramificat în stări sufletești. Melancolia și nostalgia ne pot conduce nu numai la receptarea întîmplărilor din afară și a comportării altora cu humor, ci putem trata în același fel și propriile noastre cusururi, mai ales dacă le considerăm ca niște lipsuri ale virtuților noastre
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]