148,721 matches
-
care 8 sunt fără portofoliu și 18 cu portofoliu. Curtea Constituțională ia naștere în 1956 și are rolul de a verifica constituționalitatea legilor din statul italian. Rolul său este reglementat prin lege, în articolele 134-137 din Constituție. Mai exact, Curtea Constituțională judeca : „controversele legate de legitimitatea constituțională a legilor și a actelor ce au forță de lege ale statului și regiunilor, conflictele de atribuire a puterilor în stat și a celor dintre stat și regiuni și a celor între regiuni, acuzațiile
Constituția Republicii Italiene () [Corola-website/Science/307451_a_308780]
-
18 cu portofoliu. Curtea Constituțională ia naștere în 1956 și are rolul de a verifica constituționalitatea legilor din statul italian. Rolul său este reglementat prin lege, în articolele 134-137 din Constituție. Mai exact, Curtea Constituțională judeca : „controversele legate de legitimitatea constituțională a legilor și a actelor ce au forță de lege ale statului și regiunilor, conflictele de atribuire a puterilor în stat și a celor dintre stat și regiuni și a celor între regiuni, acuzațiile aduse împotriva Președintelui Republicii, în baza
Constituția Republicii Italiene () [Corola-website/Science/307451_a_308780]
-
baza Constituției”, precum și actele de înaltă trădare și de atentare la Constituție. Prima ședință publică a Curții a avut loc la 23 aprilie 1956, fiind prezidată de primul președinte al Curții, Enrico de Nicola. Conform articolului 135 din Constituție, Curtea Constituțională este formată din 15 judecători, numiți astfel : o treime de către Șeful de Stat, o treime de către Parlamentul în ședință comună și o alta treime de către supremă magistratură, nominalizați pe 9 ani. Aceștia aleg dintre ei un Președinte, care rămâne în
Constituția Republicii Italiene () [Corola-website/Science/307451_a_308780]
-
Șeful de Stat, o treime de către Parlamentul în ședință comună și o alta treime de către supremă magistratură, nominalizați pe 9 ani. Aceștia aleg dintre ei un Președinte, care rămâne în funcție pentru 3 ani, cu posibilitatea de realegere. Președinția Curții Constituționale este considerată a patra funcție în stat, iar membri Curții beneficiază de imunitate politică și penală. Cel mai important rol al Curții este să judece controversele legate de legitimitatea constituțională a legilor și a actelor ce au forță de lege
Constituția Republicii Italiene () [Corola-website/Science/307451_a_308780]
-
funcție pentru 3 ani, cu posibilitatea de realegere. Președinția Curții Constituționale este considerată a patra funcție în stat, iar membri Curții beneficiază de imunitate politică și penală. Cel mai important rol al Curții este să judece controversele legate de legitimitatea constituțională a legilor și a actelor ce au forță de lege ale statului și regiunilor. Nu intră în sfera de activitate a Curții judecarea regulamentelor. Mai exact, curtea Constituțională trebuie să stabilească dacă „actele legislative au fost realizate respectând cerințele din
Constituția Republicii Italiene () [Corola-website/Science/307451_a_308780]
-
mai important rol al Curții este să judece controversele legate de legitimitatea constituțională a legilor și a actelor ce au forță de lege ale statului și regiunilor. Nu intră în sfera de activitate a Curții judecarea regulamentelor. Mai exact, curtea Constituțională trebuie să stabilească dacă „actele legislative au fost realizate respectând cerințele din Constituție (așa numita constituționalitate formală a legilor) și dacă conținutul lor este în conformitate cu principiile constituționale (așa numita constituționalitate substanțială a legilor)”.
Constituția Republicii Italiene () [Corola-website/Science/307451_a_308780]
-
Nu intră în sfera de activitate a Curții judecarea regulamentelor. Mai exact, curtea Constituțională trebuie să stabilească dacă „actele legislative au fost realizate respectând cerințele din Constituție (așa numita constituționalitate formală a legilor) și dacă conținutul lor este în conformitate cu principiile constituționale (așa numita constituționalitate substanțială a legilor)”.
Constituția Republicii Italiene () [Corola-website/Science/307451_a_308780]
-
evoluție continuă economică, în plin progres. Dar nu a fost totdeauna așa. Dimpotrivă. Dezastruosul Război Civil din anii 1936-1939, a dus la o periodă de 125 de ani de tulburări, insurecții, lovituri de Stat, având ca rezultate alternante între monarhii constituționale și monarhii absolute și între regimuri mai mult sau mai puțin liberale. Relativa stabilitate a Regatului Spaniol din secolul al XVIII-lea a fost zdruncinata la 5 mai 1808 de Napoleon I, care a detronat pe regele spaniol Fernando VII
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
serie de lovituri de Stat, în 1843 venind la conducere generalul Ramon Maria Nervaez, care printr-o nouă Constituție restabilește Statutul Regal din 1834. La 30 iunie 1876 se adoptă o nouă constituție, prin care Spania este proclamată monarhie ereditară constituțională. După adoptarea ultimei noi constituții, care avea să dureze 47 de ani, se părea că Spania si-a gasit în sfarșit stabilitatea. Însă la 13 septembrie 1923 vine la putere alt general și restabilește Constituția din 1876. La 31 martie
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
Cortesurilor elaborarea unei constituții democrate, care, dupa adoptarea ei, este supusă unui referendum în 1978, obținând 87.8% din voturi în favoarea sa. Se promulgă Constituția. Deși regimul totalitar durase 39 de ani, Constituția Spaniolă nu a apărut într-un vid constituțional absolut, ci a fost precedată de acte legislative cu caracter liberal. Constituția spaniolă are 169 de articole cu caracter juridic material; mai are ca anexe, numerotate separat, Dispoziții adiționale (Paragrafe I - IV), Dispoziții tranzitorii (Paragrafele I - X), o Dispoziție derogatorie
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
Spaniei, pot avea în alegerile municipale dreptul de sufragiu activ (de a alege) a fost revizuit in 1992, conferindu-li-se acestora și dreptul la sufragiu activ ( de a fi aleși). Forma de guvernământ adoptată de Constituția Spaniolă este monarhia constituțională ereditară. Regele este capul Statului, simbolul unitații și permanenței statale. El nu poate avea alte tribute afară de cele conferite în mod expres prin Constituție (art. 56). Constituția Spaniolă, deși nu enunță în mod expres principiul separației puterilor în Stat, îl
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
multe entități naționale, între care cele mai importante sunt Catalonia și Țara Bascilor. Acestea dispun de largi prerogative legislative și executive, amplu reglementate în art. 147-148, dar sunt și domenii în care Statul își rezervă competența(art. 149). În privința revizuirii constituționale, există o importanță deosebire între și constituțiile celorlalte patru țări latine, deoarece este singura care nu a impus limite materiale revizuirii sale. În timp ce Constituția Portugaliei și “Constituția din 1991” a României au impus mai multe limite materiale, iar Constituția Franceză
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
progres a acestui Stat, căci în ultimă instanța stabilitatea și bunăstarea unui popor depind în primul rând de legea sa fundamentală. Tratând cu multă seriozitate și competență eventualitatea apariției unor conflicte între legile preconstituționale și noul pact fundamental, în sistemul constituțional spaniol se face o distincție netă între: - Constituționalitatea legilor ordinare sau organice posterioare intrării în vigoare a Constituției, se judecă de către Tribunalul Constituțional, ceea ce este firesc, de vreme ce acesta e o instituție nouă, instituită ad hoc. - Constituționalitatea legilor preconstituționale se pune
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
multă seriozitate și competență eventualitatea apariției unor conflicte între legile preconstituționale și noul pact fundamental, în sistemul constituțional spaniol se face o distincție netă între: - Constituționalitatea legilor ordinare sau organice posterioare intrării în vigoare a Constituției, se judecă de către Tribunalul Constituțional, ceea ce este firesc, de vreme ce acesta e o instituție nouă, instituită ad hoc. - Constituționalitatea legilor preconstituționale se pune într-o formulă dublă: Dacă un tribunal ordinar constată ca o lege preconstituționala este contrară constituției sau are dubii asupra conformitații ei cu
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
e o instituție nouă, instituită ad hoc. - Constituționalitatea legilor preconstituționale se pune într-o formulă dublă: Dacă un tribunal ordinar constată ca o lege preconstituționala este contrară constituției sau are dubii asupra conformitații ei cu Constituția, atunci el sesizează Tribunalul Constituțional spre a se pronunța. Daca se pune problema numai a conformitații unei norme juridice cu Constituția, tribunalul ordinar are competența deplină să o aplice sau nu, dupa cum o consideră constituțională sau nu. Reglementarea este atotcuprinzătoare, spre deosebire de “Constituția din 1991
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
asupra conformitații ei cu Constituția, atunci el sesizează Tribunalul Constituțional spre a se pronunța. Daca se pune problema numai a conformitații unei norme juridice cu Constituția, tribunalul ordinar are competența deplină să o aplice sau nu, dupa cum o consideră constituțională sau nu. Reglementarea este atotcuprinzătoare, spre deosebire de “Constituția din 1991”, care dă în competența Curții Constituționale pronunțarea numai asupra legilor postconstituționale, dar refuză tribunalelor sa se pronunțe asupra constituționalității legilor preconstituționale, ceea ce a provocat o jurisprudență anarhică și chiar conflictele sociale
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
se pune problema numai a conformitații unei norme juridice cu Constituția, tribunalul ordinar are competența deplină să o aplice sau nu, dupa cum o consideră constituțională sau nu. Reglementarea este atotcuprinzătoare, spre deosebire de “Constituția din 1991”, care dă în competența Curții Constituționale pronunțarea numai asupra legilor postconstituționale, dar refuză tribunalelor sa se pronunțe asupra constituționalității legilor preconstituționale, ceea ce a provocat o jurisprudență anarhică și chiar conflictele sociale. Conform Constituției din 1978, Spania este o monarhie parlamentară, compusă din 17 comunitați autonome și
Constituția Spaniei () [Corola-website/Science/307474_a_308803]
-
sunt de natură complexă: economică, politică, socială, culturală. Aprofundarea presupune adâncirea integrării economice, iar acest proces nu se poate realiza fără o adâncire a integrării politice, însă aceasta din urmă nu poate fi posibilă fără contribuția cetățenilor europeni. Respingerea Tratatului Constituțional, precum și dificultățile întâmpinate înaintea ratificării Tratatului de Reformă, au arătat că nu este posibilă aprofundarea Uniunii Europene fără aportul cetățenilor, fără democratizarea procesului de construcție europeană.
Istoria Uniunii Europene () [Corola-website/Science/303023_a_304352]
-
genere, în raport cu autoritățile publice și în special cu cele executive. Avocatul poporului ar putea deveni un antidot puternic contra birocrației. Odată cu modificarea Constituției în 2003, Avocatul Poporului a dobândit dreptul de a contesta legile și ordonanțele de guvern la Curtea Constituțională. Avocatul poporului este numit în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului pe o durată de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. Pe durata mandatului său, avocatul poporului nu poate îndeplini nici o altă funcție publică sau
Avocatul Poporului () [Corola-website/Science/303013_a_304342]
-
de intervenție specifice instituției", conform legii. În anul 2010, Avocatul Poporului a avut alocat un buget de 5,5 milioane lei. În perioada mai 2001 - mai 2011, funcția de Avocat al Poporului a deținut-o Ioan Muraru, profesor de Drept Constituțional și Instituții Politice la facultatea de Drept a Universității București. La data de 27 septembrie 2011, Gheorghe Iancu a fost numit Avocat al Poporului. Acesta a fost, timp de un an, adjunct al Avocatului Poporului, pe vremea când funcția era
Avocatul Poporului () [Corola-website/Science/303013_a_304342]
-
belgieni. In 1961, Prințul Rwagasore a fost asasinat urmând victoria în alegerile legislative a UPRONA. Independența totală a fost dobândită la 1 iulie 1962. In contextul unor instituții democratice slab dezvoltate, regele tutsi Mwambutsa IV a pus bazele unei monarhii constituționale, care cuprindea în structurile de conducere un numar egal de hutu si tutsi. In 1965 asasinarea primului ministru hutu a dus la declanșarea unor revolte din partea etnicilor hutu urmate de represiuni guvernamentale. Aceste răscoale au survenit pe fondul evenimentelor din
Istoria Burundiului () [Corola-website/Science/303115_a_304444]
-
ca protector al domniilor de drept și luptător împotriva mișcărilor revoluționare. Ofertele sale de înăbușire a revoluțiilor de pe continentul european, acceptate uneori, i-au adus supranumele de "jandarm al Europei". În 1825, Nicolae I a refuzat să fie încoronat monarh constituțional, iar în schimb a continuat să limiteze libertățile monarhiei constituționale a Poloniei. În schimb, după izbucnirea Revoltei din noiembrie în 1831, Seimul Poloniei i-a ridicat lui Nicolae I titlul de rege, ca răspuns la continua reducere a drepturilor constituționale
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
revoluționare. Ofertele sale de înăbușire a revoluțiilor de pe continentul european, acceptate uneori, i-au adus supranumele de "jandarm al Europei". În 1825, Nicolae I a refuzat să fie încoronat monarh constituțional, iar în schimb a continuat să limiteze libertățile monarhiei constituționale a Poloniei. În schimb, după izbucnirea Revoltei din noiembrie în 1831, Seimul Poloniei i-a ridicat lui Nicolae I titlul de rege, ca răspuns la continua reducere a drepturilor constituționale ale Parlamentului. Țarul a reacționat trimițând trupele imperiale în Polonia
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
constituțional, iar în schimb a continuat să limiteze libertățile monarhiei constituționale a Poloniei. În schimb, după izbucnirea Revoltei din noiembrie în 1831, Seimul Poloniei i-a ridicat lui Nicolae I titlul de rege, ca răspuns la continua reducere a drepturilor constituționale ale Parlamentului. Țarul a reacționat trimițând trupele imperiale în Polonia. Rebeliunea a fost înăbușită, Nicolae abrogând Constituția, transformând Polonia într-o provincie a Imperiului (Привислинский Край - Privislinski Krai), totodată declanșând o politică de represiune a catolicilor.. În 1848, când o
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
PCdR). Gheorghe Ungureanu, un profesor din Curtea de Argeș a cerut în 1996, constituirea unui partid denumit la început "Partidul Comuniștilor Nepeceriști". Inițial înființarea sa a fost respinsă de autorități în virtutea unei legi conform căreia sunt interzise partidele ce se opun ordinii constituționale și juridice din țară; în urma contestației lui Ungureanu, CEDO a anulat refuzul autorităților române, deoarece programul partidului nu era agresiv antidemocratic. Radiat în 2014 din registrul partidelor politice pentru că nu a reușit să se înscrie la alegerile din 2012, partidul
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]