148,721 matches
-
formă politică") în 1923, care au fost aprobate de autoritățile ecleziastice. În 1924 a apărut prima lucrare explicit politică a lui Carl Schmitt "Die geistesgeschichtliche Lage des heutigen Parlamentarismus" ("Starea spirituală a parlamentarismului contemporan") urmată, în 1928, de "Verfassungslehre" ("Drept constituțional") în care analizează critic prevederile constituției Republicii de la Weimar. Anul publicării celei de a doua lucrări a coincis cu transferul său la Școala Superioară de Comerț din Berlin. Deși această școală avea un statut inferior Universității din Bonn, unde predase
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
susținătorii ordoliberalismului care a condus în cele din urmă la economia de piață. De altfel, Schmitt era în contact cu principalii precursori ai acestei doctrine economice, în special cu Alexander Rüstow. El a continuat să publice lucrări din domeniul dreptului constituțional dintre care cele mai importate sunt: "Der Begriff des Politischen" ("Conceptul de politică") - 1928, "Der Hüter der Verfassung" ("Garantul constituției") - 1931 și "Legalität und Legitimität" ("Legalitate și legimitate") - 1933. Aceste lucrări au dat naștere unor aprige controverse. Ca exemplu se
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de politică") - 1928, "Der Hüter der Verfassung" ("Garantul constituției") - 1931 și "Legalität und Legitimität" ("Legalitate și legimitate") - 1933. Aceste lucrări au dat naștere unor aprige controverse. Ca exemplu se poate cita discuția generată de întrebarea dacă Președintele Republicii sau Curtea Constituțională erau garantul constituției. Deși unii critici ai săi consideră că aceste poziții erau nedemocratice, problema raportului dintre președinți, guverne și parlamente face și în prezent obiectul unor vii discuții, fără ca adversarii unor republici parlamentare să fie considerați antidemocrați. De fapt
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Schleicher, pe care Schmitt îl considera ca persoana capbilă să salveze Germania. Din acest motiv, Carl Schmitt a susținut prin publicații și conferințe publice echipa lui Schleicher. Pentre guvernanți, prezentau interes lucrările sale referitoare la legătura dintre politică și dreptul constituțional ca "Hüter der Verfassung" ("Garantul constituției") (1931) sau ediția lărgită a lucrării "Der Begriff des Politischen" ("Conceptul de politică" (1932). Cu toate că Schmitt critica pluralismul și democrația parlamentară, în perioada care a precedat numirea lui Adolf Hitler în funcția de cancelar
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
ar duce la o sinucidere politică. În acest scop, Schmitt a introdus conceptul de ""dezvoltare consecventă a constituției" ("folgerichtige Weiterentwicklung der Verfassung")". Lucrarea lui Schmitt s-a menținut la nivel de principiu, considerând că din punct de vedere al dreptului constituțional era justificată interpretarea spiritului constituției și adaptarea lui la noi condiții politice. Unii cercetători, cum sunt Heinrich Muth și Dieter Grimm , (judecător al curții constituționale a Germaniei din 1987 - 1999) consideră că prin aceasta Schmitt se gândea la principiul conservator-revoluționar
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
s-a menținut la nivel de principiu, considerând că din punct de vedere al dreptului constituțional era justificată interpretarea spiritului constituției și adaptarea lui la noi condiții politice. Unii cercetători, cum sunt Heinrich Muth și Dieter Grimm , (judecător al curții constituționale a Germaniei din 1987 - 1999) consideră că prin aceasta Schmitt se gândea la principiul conservator-revoluționar susținut de Franz von Papen, așa cum a fost descris de Heinz Otto Ziegler.. În lucrarea sa însă Schmitt nu elaborează modul de aplicare al noului
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
prevedeau că emiterea ordonanței era legală dacă exista posibilitatea de apariție a unor disturbări importante sau dacă exista un pericol fie pentru siguranța publică (Öffentliche Sicherheit), fie pentru ordinea publică (Öffentliche Ordnung). Curtea a decis că ordonanța de urgență era constituțională în măsura în care îl numea pe cancelarul Reich-ului în funcția de comisar al Reich-ului pentru Prusia și îl împuternicea fie să preia în mod provizoriu funcțiile de prim-ministru al Prusiei fie să le predea altor comisari ai Reich-ului. Ordonanța nu se
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
național (Reichsrat). În 1932 devenise evident că Republica de la Weimar nu era viabilă. Schmitt, împreună cu alți politicieni din anturajul lui Kurt von Schleicher, susțineau decretarea stării de urgență la nivel național și modificarea constituției, astfel încât Germania se devină o democrație constituțională prezidențială. În perioada august-decembrie 1932 Schmitt a colaborat în calitate de expert în drept constituțional la elaborarera propunerii lui Schleicher: Guvernul federal urma să fie autorizat, printr-o proclamație a președintelui, să ignore atât voturile de neîncredere (Mißtrauensvoten) ale parlamentului împotriva guvernului
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Schmitt, împreună cu alți politicieni din anturajul lui Kurt von Schleicher, susțineau decretarea stării de urgență la nivel național și modificarea constituției, astfel încât Germania se devină o democrație constituțională prezidențială. În perioada august-decembrie 1932 Schmitt a colaborat în calitate de expert în drept constituțional la elaborarera propunerii lui Schleicher: Guvernul federal urma să fie autorizat, printr-o proclamație a președintelui, să ignore atât voturile de neîncredere (Mißtrauensvoten) ale parlamentului împotriva guvernului cât și dreptul parlamentului de a suspenda ordonanțele de urgență (Notverordnungen), făcând astfel
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
man eine arbeitsfähige Präsidialregierung vor der Obstruktion eines arbeitsunwilligen Reichstages mit dem Ziel die Verfassung zu wahren" ("Cum se poate menține un guvern prezidențial viabil împotriva obstrucției unui parlament ineficient în scopul de a conserva constituția"). Din punct de vedere constituțional, una din principalele prevederi constituționale era cea a votului de neîncredere, care a ajuns să fie utilizat de parlament astfel încât guvernarea devenise imposibilă. Schmitt considera că, deoarece o constituție este o lege care reglementează modul de a guverna, prevederile constituționale
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
der Obstruktion eines arbeitsunwilligen Reichstages mit dem Ziel die Verfassung zu wahren" ("Cum se poate menține un guvern prezidențial viabil împotriva obstrucției unui parlament ineficient în scopul de a conserva constituția"). Din punct de vedere constituțional, una din principalele prevederi constituționale era cea a votului de neîncredere, care a ajuns să fie utilizat de parlament astfel încât guvernarea devenise imposibilă. Schmitt considera că, deoarece o constituție este o lege care reglementează modul de a guverna, prevederile constituționale nu pot fi interpretate astfel încât
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
constituțional, una din principalele prevederi constituționale era cea a votului de neîncredere, care a ajuns să fie utilizat de parlament astfel încât guvernarea devenise imposibilă. Schmitt considera că, deoarece o constituție este o lege care reglementează modul de a guverna, prevederile constituționale nu pot fi interpretate astfel încât să facă o guvernare imposibilă. De aceea, el considera că ""un vot de neîncredere are valabilitate numai în cazul existenței unei majorități capabile să construiască bazele pozitive ale unei încrederi". Măsurile propuse nu aveau, după
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
pentru menținerea unui sistem parlamentar în Germania. Același punct de vedere a fost susținut de Papen. Hindenburg a cedat și a preferat soluția de a-l aduce la putere pe Hitler, considerând această soluție mai corectă din punct de vedere constituțional. Schleicher a demisionat la 28 ianuarie 1933. Schmitt era perfect conștient de consecințele acestei decizii a președintelui. Cu ani în urmă alegerea lui Hindenburg ca președinte al Germaniei fusese prezentată ca o soluție de salvare a republicii; aducerea lui Hitler
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
ascultare și că este urmărit de persoane invizibile. Activitatea lui Carl Schmitt s-a orientat în două direcții principale: În ambele domenii el manifestă o tendință spre generalizare, spre identificarea noțiunilor juridice fundamentale și a principiilor de drept valabile. În dreptul constituțional, Schmitt s-a orientat în special spre analiza conceptelor juridice. Schmitt a pus în evidență situațiile în care prevederile legislației, în special cele ale constituției se află în contradicție cu principiile de drept, analizând modalitățile de rezolvare ale acestor contradicții
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
orientat în special spre analiza conceptelor juridice. Schmitt a pus în evidență situațiile în care prevederile legislației, în special cele ale constituției se află în contradicție cu principiile de drept, analizând modalitățile de rezolvare ale acestor contradicții. În prezent, în dreptul constituțional german, lucrarea "Drept constituțional" publicată de Carl Schmitt în 1928 mai este și astăzi o lucrare fundamentală. Ea este în general prezentată în opoziție cu lucrarea lui Rudolf Smend "Verfassung und Verfassungsrecht" ("Constituție și Drept Constituțional") publicată de asemenea în
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
analiza conceptelor juridice. Schmitt a pus în evidență situațiile în care prevederile legislației, în special cele ale constituției se află în contradicție cu principiile de drept, analizând modalitățile de rezolvare ale acestor contradicții. În prezent, în dreptul constituțional german, lucrarea "Drept constituțional" publicată de Carl Schmitt în 1928 mai este și astăzi o lucrare fundamentală. Ea este în general prezentată în opoziție cu lucrarea lui Rudolf Smend "Verfassung und Verfassungsrecht" ("Constituție și Drept Constituțional") publicată de asemenea în 1928. Specialiștii consideră că
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
contradicții. În prezent, în dreptul constituțional german, lucrarea "Drept constituțional" publicată de Carl Schmitt în 1928 mai este și astăzi o lucrare fundamentală. Ea este în general prezentată în opoziție cu lucrarea lui Rudolf Smend "Verfassung und Verfassungsrecht" ("Constituție și Drept Constituțional") publicată de asemenea în 1928. Specialiștii consideră că abordarea lui Schmitt poate fi definită ca fiind “decizionistă, polarizatoare și normativă”. Ernst Wolfgang Böckenförde apreciază că lucrările lui Schmitt în domeniul dreptului constituțional nu pot fi înțelese decât luând elementul politic
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Rudolf Smend "Verfassung und Verfassungsrecht" ("Constituție și Drept Constituțional") publicată de asemenea în 1928. Specialiștii consideră că abordarea lui Schmitt poate fi definită ca fiind “decizionistă, polarizatoare și normativă”. Ernst Wolfgang Böckenförde apreciază că lucrările lui Schmitt în domeniul dreptului constituțional nu pot fi înțelese decât luând elementul politic ca punct de plecare. Pe de altă parte, punctul de vedere al lui Smend este descris ca fiind integrant, consensual și nedogmatic. Ordinea de drept constituie totalitatea normelor de drept aplicabile într-
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
despre o problemă de sine stătătoare. Problema era ignorată de viziunea liberală privind filozofia dreptului, care se concentra asupra cazului normal și ignora cazul de excepție. Dacă modul de aducere la îndeplinire a dreptului constituie o problemă fundamentală a dreptului constituțional, nu una subordonată, se pune, ca o consecință logică, problema suveranității, cea a stării de excepție precum și cea a unui "garant al constituției". Norbert Campagna prezintă concepția lui Schmitt în modul următor: ""În cazul normal nu trebuie violate normele de
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
să nu coincidă. În asemenea situații, normele de drept trebuie respinse, pentru a garanta posibilitatea de a se ajunge la o coexistentă de drept"". Schmitt este primul care a dezvoltat nu o "teorie a statului" ci o știință a "dreptului constituțional". El definește constituția prin substanța ei pozitivă ca fiind "o decizie politică concretă referitoare la natura și forma existenței politice" ("eine konkrete politische Entscheidung über Art und Form der politischen Existenz"). Pentru a face clară deosebirea dintre definiția sa pozitivistă
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
dictatură apare în momentul separării normelor de drept de normele de realizare"". Este interesant de menționat că lucrarea lui Schmitt despre dictatură a fost publicată într-o perioadă în care lupta de clasă promovată de comuniști era pericolul pentru sistemul constituțional pe care Schmitt îl întrevedea. Zece ani înainte de criza sistemului Weimar, Schmitt a prevăzut posibilitatea ca sistemul să ajungă într-o situație instabilă precum și necesitatea de a concepe din vreme măsuri corective pentru ieșirea din criză. Principiile enunțate de el
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
forță. Dictatorul este astfel o "putere constituită" ("pouvoir constitué"), care nu se poate opune dorinței "puterii constituante" ("pouvoir constituant"). În domeniul dreptului internațional, tendința spre generalizare a lui Carl Schmitt este mai accentuată chiar decât în studiile sale de drept constituțional. El consideră că nu există principii universal valabile de drept constituțional, acest principii putând fi aplicate doar în cadrul unui context istoric. El reușește să definească două epoci istorice din punctul de vedere al dreptului internațional: Pentru înțelegerea viziunii lui Carl
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
se poate opune dorinței "puterii constituante" ("pouvoir constituant"). În domeniul dreptului internațional, tendința spre generalizare a lui Carl Schmitt este mai accentuată chiar decât în studiile sale de drept constituțional. El consideră că nu există principii universal valabile de drept constituțional, acest principii putând fi aplicate doar în cadrul unui context istoric. El reușește să definească două epoci istorice din punctul de vedere al dreptului internațional: Pentru înțelegerea viziunii lui Carl Schmitt, trebuie avut în vedere că viziunea lui este în esență
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
să definească structura superspațiilor, pentru aceasta fiind în general aplicabile principiile pe care le emisese anterior asupra uniunilor sau federațiilor. În legătură cu procesul de integrare europeană, s-a pus întrebarea dacă teoria superspațiilor a lui Carl Schmitt sau cea a dreptului constituțional al Uniunilor ar putea fi considerate ca conceptului de uniune europeană. Astfel, s-a arătat că motivele indicate de Schmitt pentru crearea superspațiilor - cerințe transnaționale pentru căi de comunicații și telecomunicații, dependențele economice dintre diferitele economii naționale - au jucat un
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
declarau deschis admirația pentru profesorul lor.. Alte persoane cunoscute care fuseseră studenții lui Schmitt au fost Rüdiger Altmann, care a ocupat mai târziu funcția de consilier al cancelarului RFG și influentul publicist Johannes Gross. Juriști mai tineri, specialiști în drept constituțional ca Ernst-Wolfgang Böckenförde sau Josef Isensee au fost de asemenea influențați de Carl Schmitt și se urmează modul de său gândire, care este uneori denumit "Școala lui Schmitt". Astfel se citează adesea fraza lui Böckenfördes, care este similară modului de
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]