24,313 matches
-
the support for democracy, contrary to the expectations derived from the social capital theory when compared to several other factors. Primit la redacție: aprilie 2006 Îmbătrânirea demografică și unele efecte sociale ale ei Traian Rotariu, Universitatea Babeș-Bolyai În rândul multiplelor amenințări globale la adresa omenirii ce au fost mereu invocate s-au aflat adesea și unele aspecte demografice; dacă în urmă cu câteva decenii pericolul demografic principal era considerat suprapopularea sau, eventual, ritmul prea rapid de creștere, astăzi factorul principal de risc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
prezentat, în mod foarte simplu, felul în care se declanșează și evoluează procesul de îmbătrânire a populației, trecând apoi la evaluarea unor pericole pe care le-ar avea respectiva evoluție pe plan social. Se va face referire la des menționata amenințare globală asupra civilizației, civilizație care s-ar găsi în pericolul de a nu mai putea evolua din cauza îmbătrânirii membrilor săi, și apoi la două pericole cel mai des pomenite în literatura demografică și economică, dar și în documentele organizațiilor internaționale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și de factorii de putere, iar mai recent, de mijloacele de comunicare de masă, prin care omenirea este atenționată cu insistență asupra anumitor pericole majore în fața cărora se află, pericole văzute ca iminente și greu, dacă nu imposibil, de evitat. Amenințarea atomică, suprapopularea și epuizarea rezervelor alimentare și de energie, poluarea, distrugerea stratului de ozon, încălzirea globală și altele sunt cele mai importante amenințări invocate în ultima jumătate de secol, perioadă în care propovăduirea concepțiilor catastrofice nu a scăzut în intensitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pericole majore în fața cărora se află, pericole văzute ca iminente și greu, dacă nu imposibil, de evitat. Amenințarea atomică, suprapopularea și epuizarea rezervelor alimentare și de energie, poluarea, distrugerea stratului de ozon, încălzirea globală și altele sunt cele mai importante amenințări invocate în ultima jumătate de secol, perioadă în care propovăduirea concepțiilor catastrofice nu a scăzut în intensitate, în ciuda remarcabilelor progrese, pe multe planuri, făcute de omenire după a doua conflagrație mondială. Societatea actuală ar fi devenit o „societate a riscului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
titlul unei celebre lucrări sociologice (Beck, 1992), „riscul”, în diversele sale ipostaze, fiind tot mai adesea prezent în titluri de publicații, teme de simpozioane, programe de cercetare din științele sociale și științele naturii. Din domeniile implicate în acest gen de amenințări, cel demografic nu lipsește, cel puțin de la Malthus încoace, adică de peste două secole, de când a apărut celebrul său Eseu asupra principiului populației, însă cea mai pregnantă prezență a populației ca factor de risc o regăsim cu siguranță tot în această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
două secole, de când a apărut celebrul său Eseu asupra principiului populației, însă cea mai pregnantă prezență a populației ca factor de risc o regăsim cu siguranță tot în această din urmă jumătate de veac; mai mult chiar, aproape toate celelalte amenințări sunt, la o analiză atentă, legate de sau înrădăcinate în starea și evoluția populației la nivel mondial sau zonal. Din anii ’50 și până la finele anilor ’70 ai secolului trecut, pericolul invocat a fost suprapopularea Terrei, produsă ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
în mod foarte simplu felul în care se declanșează și evoluează procesul de îmbătrânire a populației, trecând apoi la evaluarea unor pericole pe care le-ar avea respectiva evoluție pe plan social. Mai exact, mă voi referi la des menționata amenințare globală asupra civilizației, civilizație care s-ar găsi în pericolul de a nu mai putea evolua din cauza îmbătrânirii membrilor săi, și apoi la două pericole adesea pomenite în literatura demografică și economică, dar și în documentele organizațiilor internaționale: colapsul sistemului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
creat cel mai consistent flux al migrației internaționale, în anul 2005 locul acestuia a fost luat de emigrația spre Europa. În mare măsură, emigrația spre unele țări în curs de dezvoltare sau spre țări subdezvoltate s-a produs sub presiunea amenințărilor induse de conflictele armate survenite în țări vecine, emigranții căpătând astfel statut de refugiați. După încetarea conflictelor respective, de regulă, refugiații găzduiți în țări mai puțin dezvoltate s-au întors în țările de origine. Din anul 1990 până în 2005, numărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
industria și democrația. Fiecare dintre aceste procese a cunoscut, la rândul său, interpretări diferite, abordări specifice în funcție de epocă și dominantele acesteia. De pildă, în legătură cu democrația, care a proclamat de la început egalitatea persoanelor, a existat mai întâi suspiciunea că reprezintă o amenințare la adresa minorității. Supremația populară și puterea noilor mase au alimentat o asemenea raportare. După un timp, a apărut o altă temere, de data aceasta față de individualismul etic și practic, al societății capitaliste, ceea ce s-a întruchipat în ideea de comunitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de la periferia structurată pavilionar? Pentru Eric Charmes, autorul studiului Între deschidere și închidere: relația cu celălalt în structurile periurbane (109-123), relația cu semenii se află din ce în ce mai mult sub semnul barierelor și al închiderii. Este mai ales cazul structurilor periurbane, unde amenințarea așa, numitelor gated communities continuă să îngrijoreze. În structurile periurbane, ca și în altă parte, remarcă Eric Charmes, grupurile sociale teritoriale sunt constituite inițial de către piața imobiliară. Prețurile locuințelor și chiriile sunt principalii factori determinanți ai caracteristicilor sociologice ale unităților
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
semenii pentru a nu-i detesta. Cât de isto vitoare ar fi uzanțele bunei-cuviințe, ele n-au cum să se compare cu cele ale solitarului, în toate privințele unice, inimitabile. Când Măra, zeul morții, încearcă, și prin ispite și prin amenințări, să-i smulgă lui Buddha stăpânirea lumii, acesta din urmă, pentru a-l reduce la tăcere și pentru a-l face să renunțe la pretențiile sale, îi spune, printre altele: „Ai suferit pentru cunoaștere?“ De întrebarea aceasta, la care Măra
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cloacă și că tocmai ieșise din ea; mi s-a spus că este Blanqui. Blanqui spune o vorbă despre Polonia; apoi, întorcând-o scurt către treburile de politică internă, cere răzbunare pentru ceea ce el numea masacrele de la Rouen, amintește cu amenințări mizeria în care este lăsat poporul și se plânge, față de popor, de primele nedreptăți ale Adunării Constituante. După ce și-a însuflețit în felul acesta ascultătorii, revine la Polonia și cere imperios, ca și Raspail, un vot imediat. Adunarea continuă să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
conținuturilor etc. Elevilor le oferă oportunitatea dezvoltării spiritului critic, a creativității, lărgirii orizontului cunoașterii, îmbunătățirii comunicării cu cadrul didactic, învățării prin cooperare etc. Cum era de așteptat, reforma și schimbările pe care le implică au fost percepute și ca adevărate amenințări ce afectează statutul profesional al fiecărui cadru didactic. S-a considerat, uneori, că ea va fi răspunzătoare de anularea tradiției școlii românești. Astfel, s-au activat prejudecăți și stereotipii de gândire și acțiune, adevărate rezistențe în calea schimbării. Cert este
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
motivare a acesteia; * calitatea resurselor materiale; * posibilitatea școlii de a-și susține financiar schimbarea; * tipul și eficiența managerială; * capacitatea școlii de a dezvolta și realiza proiecte de dezvoltare instituțională; * calitatea procesului instructiv-educativ etc., precum și b) mediul extern al școlii: * oportunitățile/amenințările existente la nivelul comunității locale; * modul în care se stabilesc interacțiunile școală-comunitate etc. Analiza diagnostică implică, de fapt, promovarea unor strategii manageriale, adaptate specificului și nevoilor fiecărei organizații școlare în parte. Când vorbim de realizarea unei diagnoze în vederea promovării schimbărilor
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
model propun K. Lewin și E. Schein (1964, apud Tellier, 1999, p. 34). În opinia lor, schimbarea organizațională parcurge trei etape: 1. Decristalizarea Această etapă poate fi declanșată, susțin cei doi autori, prin crearea unei "securități psihologice produse de reducerea amenințărilor reprezentate de schimbare sau ștergerea barierelor la schimbare". Accentul cade pe motivarea indivizilor pentru schimbare și reducerea sau anularea rezistențelor. Reprezintă, de asemenea, momentul repunerii în discuție a sistemului, a eficienței acestuia. 2. Schimbarea Reprezintă momentul de căutare a direcției
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
în sine. 8. Nesiguranța și reîntoarcerea în trecut care explică evitarea schimbării prin căutarea securității afective din trecut. Alături de aceste forțe, Guskin (1971) adauga patru variabile individuale: simțul competenței și al vanității (teamă de eșec), autoritarism și dogmatism, senzația de amenințare și teamă, profețiile care se îndeplinesc de la sine, iar Rogers și Eichholtz (1964) identificau opt "reacții de refuz": refuzul din ignoranță, refuzul din capriciu, refuzul pentru menținerea unui statu-quo, refuz din conformism față de gruparea socială, refuz generat de relațiile interpersonale
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ridicat de obiectivitate, și raportate la contextul fiecărei școli. Probabil cea mai cunoscută modalitate de identificare a nevoilor de formare este analiza SWOT ce permite stabilirea punctelor tari și slabe ale mediului intern al organizației școlare, precum și a oportunităților și amenințărilor mediului extern, ce favorizează sau împiedică realizarea obiectivelor școlii sau a competențelor profesionale ale cadrelor didactice. Dincolo de opțiunea pentru una sau alta dintre metodele amintite, unele dintre ele fiind complementare, se accentuează în general ideea ca între nevoile individuale de
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
apărare. Au ca scop menținerea sau restabilirea echilibrului atunci când, într-o situație de comunicare o informație receptată (și care trebuie transmisă) amenință să perturbe echilibrul interior al individului. Schimbarea în educație a favorizat din plin activarea acestor mecanisme, fie datorită "amenințării" resimțite la nivel individual, fie datorită insuficientei clarificări a obiectivelor sau sensului schimbărilor educaționale. Aceste mecanisme cunosc mai multe forme de manifestare: * Scotomizarea, constând în eliminarea unei informații incomode pe care nu o mai percepem deloc. Este echivalentul unui filtru
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
identificarea punctelor tari (Strengths) și a punctelor slabe (Weaknesses) ce descriu mediul intern al organizației. Sunt vizate în acest sens: gradul de expertiză, cantitatea și calitatea resurselor umane (competențe), materiale, experiențiale, informaționale, nivelul motivației etc. * identificarea oportunităților (Opportunities) și a amenințărilor (Threats) existente la nivelul mediului extern al organizației: situația economică, politică, piața forței de muncă, relația cu administrația locală etc. Oportunitățile pot favoriza realizarea obiectivelor organizaționale, în timp ce amenințările le pot întârzia sau împiedica. g) analiza PEST, mai exact a contextului
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
competențe), materiale, experiențiale, informaționale, nivelul motivației etc. * identificarea oportunităților (Opportunities) și a amenințărilor (Threats) existente la nivelul mediului extern al organizației: situația economică, politică, piața forței de muncă, relația cu administrația locală etc. Oportunitățile pot favoriza realizarea obiectivelor organizaționale, în timp ce amenințările le pot întârzia sau împiedica. g) analiza PEST, mai exact a contextului Politic, Economic, Social și Tehnologic. * Politicul vizează cu prioritate politica educațională existentă la nivel local, regional sau național; * Economicul analizează resursele ce există la cele trei nivele, ramurile
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
la nivelul școlii și pentru alocarea resurselor; c) prezintă un caracter situațional, fiind elaborat pe baza caracteristicilor mediului, a condițiilor concrete în care funcționează școala, precum și a tendințelor de evoluție a acesteia (luându-se în calcul atât oportunitățile, cât și amenințările externe); d) are două componente principale: * o componentă strategică ce include misiunea, țintele și opțiunile strategice ale școlii; * o componentă operațională ce vizează programele, activitățile și acțiunile concrete; e) componentele sale trebuie să focalizeze toate domeniile funcționale, fără a uita
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
membru al școlii; * tangibilitate, altfel spus, să fie ușor de realizat; * flexibilitate, să permită eventuale modificări în funcție de situațiile nou apărute. Fiecare scop trebuie să fie însoțit de argumentația necesară, în acest sens indicându-se: * punctele slabe, aspectele considerate nesatisfăcătoare și amenințările identificate prin diagnoză sau analiza de nevoi; * modalitatea concretă în care aceste aspecte negative pot obstrucționa realizarea misiunii școlii. 4. Definirea opțiunilor strategice și formularea strategiei. În această etapă se identifică: modalitățile concrete de acțiune, resursele necesare îndeplinirii țintelor strategice
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
De asemenea, deși nu mai vorbim de războiul tradițional, societatea contemporană se confruntă cu forme extreme de violență, cu ocupații teritoriale mascate de bune intenții, cu apariția și exacerbarea manifestărilor teroriste care atentează la siguranța și integritatea statelor democratice, cu amenințarea armelor chimice și biologice, mai sofisticate, dar și mai periculoase decât cele tradiționale, cu politici de înarmare etc. În plan socio-economic asistăm la impunerea unui fenomen aflat în plină derulare: fenomenul globalizării care, cel puțin la o primă vedere, se
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
în mintea omului, în modul de gândire care exprimă trebuințele și interesele individului și ale grupului; * Orice schimbare în modul de gândire, în starea afectivă, în atitudini și convingeri trebuie integrată în structurile stabile ale personalității; * Orice schimbare constituie o amenințare a unei stări de echilibru inițial; * Orice schimbare trebuie să constituie o provocare; * Schimbarea este o sursă de stres; Nevoia de schimbare trebuie trăită și obiectivată pentru a depăși starea de suficiență incomodă. Iată cum sunt structurate aceste obiective: A
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
unei iminente nenororciri planetare. Apocalipsa bântuie trans-romanul. Tragismul e semnul distopiei și e lucru știut că romanul Desperado este în esență distopic. Povara spaimei că nu mai există un acasă, că orice spațiu și orice timp poate deveni o fatală amenințare, este pentru Era Desperado o chestiune de cantitate mai mult decât de noutate. Jonathan Swift a fost, în acest sens, un Desperado avant la lettre, și destui alții ca el. Ceea ce apărea însă izolat ca temă, mai ales în pre-modernism
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]