15,536 matches
-
de discursurile regresive ale naratoarei, sînt Alții. Avem de-a face cu un roman care nu poate naște o tiplogie a lecturii pe criteriul vîrstei („generaționistă”, cea mai răspîndită acum În România), ci pe acela al sexului. Pot spune că autoarea a scris de fapt o carte dublă, pe care cititoarele o vor citi cu certitudine altfel decît cititorii. Ca mai toate scriitoarele, Camille Laurens scrie ca substitut al seducției. Naratoarea omonimă se Îndrăgostește la prima vedere de un bărbat, psihanalist
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
c’est un corps d’homme, Jésus, un beau corps nu qu’on nous met sous les yeux sans cesse pour nous rappeler l’esprit, dit-on, et la chair morte ou destinée à mourir, vanité.” S-ar putea accepta, Împreună cu autoarea, că transcendentul și transcendentalul omului recent ar fi Celălalt, că actul sexual poate fi Înregistrat ca mistic de o conștiință aflată Înaintea ultimatumului. Dincolo de tîlcuri, există galeria de bărbați simpatici despre care vorbeam și o literatură adesea autentică a experiențelor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
feminină răspunde atît de bine imperativelor autenticiste ale receptării contemporane a literaturii. La fel de clar putem Înțelege cum, În aparență paradoxal, o scriitoare trash ca Virginie Despentes ajunge, la „maturitate”, să adore monotonul roman Le Bébé al Mariei Darrieussecq, scrisă după ce autoarea Truismes-lor devenise mamă. Ar trebui așadar să ne așteptăm ca scriitoarea, mult mai neîndemînatică În disimulări decît scriitorul, să caute alte mijloace de ficționalizare compensatoare. Cel găsit este, cred, „invenția”. Atunci cînd naratorul este homodiegetic, sinonimul acesteia este autoficțiunea. Neputînd
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
orori i se adaugă recent o alta: o bătrînă de 83 de ani care se Îndrăgostește și se mărită cu un preot de vreo 30. Invenția Îi aparține unei marseieze de patruzeci de ani, Emmanuelle Bayamack-Tam, căsătorită cu un camerunez, autoare a patru romane publicate la editura POL (după ce primele două Îi fuseseră respinse de Jérôme Lindon, la Minuit). În 1996, autoarea debuta cu Rai-de-coeur, un roman scris la persoana I, al cărei protagonist, Daniel, este un african de sud homosexual
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
preot de vreo 30. Invenția Îi aparține unei marseieze de patruzeci de ani, Emmanuelle Bayamack-Tam, căsătorită cu un camerunez, autoare a patru romane publicate la editura POL (după ce primele două Îi fuseseră respinse de Jérôme Lindon, la Minuit). În 1996, autoarea debuta cu Rai-de-coeur, un roman scris la persoana I, al cărei protagonist, Daniel, este un african de sud homosexual. Tout ce qui brille, 1997, este povestea unui bărbat autist care-și ia numele de Emmanuel Dieu și-și proiectează asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al congenerelor ei: femeia inadaptată (aici, din cauza urîțeniei), instabilă, singură, neînțeleasă de bărbații cu care intră În contact, puternică, totuși, datorită unei lucidități În cazuri extreme vizionare. Inventînd un personaj ajuns totuși la senectute, cu toată tinerețea unor irepresibile pulsiuni, autoarea nu-și putea permite o autoficțiune explicită, ca Marie Darrieussecq. Renée nu e vizionară dar, În schimb, are carisma Înțelepciunii. Remarcăm aici efortul de a evita locurile comune ale feminității: frumusețe, putere de seducție, diplomație, Înlocuite cu bizarerie fizică ori
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
condamnare și să ofere: autenticitate, adevăr - care, se știe, pot fi mai puțin credibile decît verosimilul. Lorette Nobécourt cade cîteodată În capcana neîncăpătoare a literaturii: uită că, scriind ficțiuni, ea se află Într-un atît de hulit Sistem. Cu cît autoarea e mai sinceră, cu atît mai inautentică-i pare literatura (spre sfîrșitul cărții). Cu cît limbajul e mai agresiv, literatura pierde În estetică ceea ce cîștigă În retorică. Această intransigență a limbajului, uneori patetică, alteori ostentativă, exploatarea pînă la epuizare a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reușesc s-o păcălească pe micuța Elena - italianca -, Amélie (presupunem, căci micuța protagonistă nu are nume) nu se poate abține să nu-și mărturisească iubirea idolului și să nu piardă astfel tot ce câștigase În luni: orgoliu Înfânt - iubire imposibilă. Autoarea recidivează În Attentat (1997), conchizând Însă antifrastic qu’il n’y a pas d’amour impossible. Aici e vorba de o rescriere, mult mai puțin pretențioasă decât cea a lui Michel Tournier după Daniel Defoe, a hugolienei Cathédrale de Nôtre-Dame
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu un produs de larg consum, un pachet de chipsuri cu gust de friptură sau o răcoritoare cu aromă de nectar de caise. Pentru a parafraza paradoxul publicitar enunțat de Frédéric Beigbeder din romanul său de succes 99F, motto-ul autoarei trebuie să fie “să nu-ți consideri clientul un tîmpit, dar nu uita niciodată că de fapt nu e decît un tîmpit”. Avem așadar posibilitatea unei lecturi “intello”, În care-l vom recunoaște probabil pe Dostoievski din monologul lui Ivan
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nici nu se avîntă prea mult, tragedia e nerăbdătoare să se petreacă). Primul așteaptă un avion care Întîrzie. El e victima. Cel de-al doilea, un adevărat monstru - urît, antipatic, ranchiunos dar lucid, ca Epiphane dintr-un alt roman al autoarei, sau ca Bruno al lui Houellebecq - va proceda, printr-un abil discurs și o retorică perfectă la executarea victimei. Dacă la Început Textor Texel este un neavenit, un pasager agasant pentru Jérôme, care-l suportă de nevoie, Înspre final se
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
caracterizată foarte bine de paradoxul lui Crisip: „Dacă spui ceva, acel ceva Îți iese pe gură; dacă spui car, atunci un car Îți iese pe gură.” Nu tradiționalismul realist și psihologizant este În sine un defect al romanului Annei Gavalda. Autoarea, cum remarcă și Livius Ciocârlie, evită pateticul. Mai ales prin dimensiunea procustiană a frazelor - tertip consacrat recent de Amélie Nothomb. Nici, la rigoare, prozelitismul narațiunii, genul true story sau, dacă vreți, vulgarizînd un pic, De 3 ori femeie. Nu. Romanul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai aproape, cu toate măsurile de precauție luate pentru a nu fi confundat, de cel al reprezentării „realiste”. Paralel, Însă, cu literatura de douzeci de grade, Marie Redonnet este scriitoarea care trebuie considerată, prin romanele, nuvelele și piesele ei, prima autoare a literaturii cu temperatură pozitivă. Cu atît mai mult cu cît literatura ei nu pare să vină din nici o tradiție feministă, de nicăieri și rămîne atipică atît pentru tot ceea ce va Însemna literatura feminină a anilor 1990. Intermezzo: Marie Redonnet
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În Noaptea regilor de Shakespeare, Malvolio, înalt dregător pătruns de importanța persoanei sale, cade în capcana unei pretinse scrisorele de amor și se înfățișează la Curte gătit cu o pereche de ciorapi galbeni, conformându-se astfel exigenței formulate, chipurile, de autoarea misivei. Spectatorul, prevenit din timp de farsa pusă la cale, asistă, ca de obicei, la supravegherea ludică montată cu grijă de adversarii lui Malvolio. El li se alătură, amuzat, celor ce-și bat joc de înfumuratul ministru... numai că totul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
impersonală: lucrării i-a lipsit nota politică, de aderență la conformismul partinic al vremii, după cum mulți dintre poeții vizați au devenit între timp dizidenți sau persoane non gratae în contextul politic, și deci literar (unii au părăsit țara). Remarci ale autoarei, ca cele despre semnificația baladei ca gen literar: într-o "perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candeIe aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini și umbre, transmițând misterul inefabilului poetic", vin în sprijinul acestei idei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o "perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candeIe aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini și umbre, transmițând misterul inefabilului poetic", vin în sprijinul acestei idei. Proiectul de revizuire și actualizare a studiului poetic al autoarei s-a reliefat la un moment dat, dar a tot fost amânat până la trecerea ei în neființă. Versiunea de față pornește de la un șpalt al tezei ce conține modificări și corecturi ale autoarei și, sperăm, o variantă destul de apropiată a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
revizuire și actualizare a studiului poetic al autoarei s-a reliefat la un moment dat, dar a tot fost amânat până la trecerea ei în neființă. Versiunea de față pornește de la un șpalt al tezei ce conține modificări și corecturi ale autoarei și, sperăm, o variantă destul de apropiată a tezei care se află în posesia Academiei. Teza nu urmărește o trecere în revistă și o analiză a poeților de la A la Z; ea are o structură multidimensională, vizând grupuri de poeți adunați
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în epocă, este comentat cu multă decență și distanța cuvenită, în ideea diferențierii poeziei militante partinice, lipsită de sinceritate, (al cărui scop nu este unul artistic, ci unul oportunist), de poezia patriotică intrinsecă, menită să trezească conștiința națională. De exemplu, autoarea spune: "Poetul glorifică, fără zgomot, prezența lor permanentă în viziuni cromatice și muzicale: "Și dorm cu somnul celor ce-au tras la coasă o vară. "". Glorificarea "fără zgomot" este un fenomen rar în poezia militantă a anilor, un model exemplar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai proeminentă a epocii, scoate un volum intitulat " Un pământ numit România", în care realizarea estetică prezintă denivelări. " Un studiu elaborat este dedicat poetului Ioan Alexandru (arta poetică, satul ardelean, drumul către ființă); intenția presupune o anume subiectivitate mărturisită de autoare, ce se vrea, în finalul expunerii, justificată: "Desigur, am putea să-i imputăm lui I. Alexandru modelele, sursele, limbajul poetic, dar poetul are vână, are emoție; dincolo de trupul împodobit de mătăsuri și zdrențe se află scheletul crucificat ca o rugăciune
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atât cât este, nu constituie o facultate pusă în slujba cunoașterii, ci un instrument de acțiune externă, exercitat asupra aglomerării haotice de motive.". Remarcabil este capitolul rezervat poetului Nichita Stănescu, despre care se scrisese prea puțin la ora la care autoarea își configura teza. Studiul afectat lui Nichita este aprofundat, original și vizează o adâncă înțelegere și aplecare către versul ilustrului poet, pe care-l consideră cel mai mare. Analiza liricii stănesciene e referențială, subtil răspândită de-a lungul întregului studiu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ar ajunge la manieră, pentru că l-am simțit de foarte multe ori fals, facil, într-un limbaj prea direct și fără podoabe.". Sperăm că teza de față, confruntată în sfârșit cu tiparul, reprezintă mai mult decât un "In Memoriam" adus autoarei și că, așa cum notează și Domnul Profesor D. Micu în prefața acestui demers, ea constituie un studiu instructiv de istorie și estetică a poeziei perioadei 1950-1975, la dispoziția elevului, istoricului și profesorului de literatură. Roxana PAVNOTESCU, ianuarie 2015 Cuvânt înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a poeziei perioadei 1950-1975, la dispoziția elevului, istoricului și profesorului de literatură. Roxana PAVNOTESCU, ianuarie 2015 Cuvânt înainte Această carte provine dintr-o teză de doctorat, susținută la facultatea de litere a Universității București, în 1975. Ignor motivele pentru care autoarea, profesoară emerită la Liceul Sf. Sava, n-a publicat-o, deși intenționa. Fapt este că, după adormirea Mariei Pavnotescu, în aprilie 2014, și-a asumat funcția de editor fiica ei, stabilită la New York, informaticiană de profesie, scriitoare "totală" (poetă, prozatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu, în primul rând, celui care a îndrumat pregătirea doctoratului mamei sale, adică subsemnatul. Așa cum rezultă din titlu, obiectul studiului de sinteză prezentat pentru obținerea titlului științific este poezia românească de după al doilea război mondial până în 1975. În evoluția acesteia, autoarea sintezei, menționând selectiv prezențe poetice notorii ale anilor de tranziție 1945-1948, în care coexistă divergent modalități ale lirismului interbelic (sau în prelungirea lui) și caractere ale poeziei angajate politico-ideologic, delimitează în perioada 1950-1975, două etape: 1950-1960, caracterizată prin proliferarea poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
În primele volume, versurile sunt facile (1949-1952): "Pace înseamnă: să nu-mi fie teamă,/ Să nu mă pândească/ vreo mână hoțească,/ drapelele comunii la cârmele lumii" sau: "să fii tânăr înseamnă să crești/ Ne-ncetat spre mai mult și mai bine..." Autoare și de fabule, Nina Cassian pecetluiește în "Critica de jos" practici abominabile din lumea literară a perioadei staliniste. În ciclul "Muzeul cu antichități", comentează liric și satiric umilința, ipocrizia, impostura, patima. Un anume senzualism aprinde carnea versurilor Ninei Cassian, revărsându
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
opere suport în conformitate cu programa școlară precum și interpretările artistice (prezentarea conținutului cu momentele subiectului, teme și motive literare, caracterizarea personajelor, etc) Sperând să constituie un real suport educativ, urez mult success tuturor celor pentru care literatura română a devenit o preocupare ! Autoarea, Genuri si specii literare Genul literar: categorie fundamentală a teoriei literare, care reunește opere literare asemănătoare prin structura conținutului, procedee estetice comune, modalități compoziționale de exprimare a sentimentelor, sufletești sau de construire a acțiunilor si a procedeelor artistice. În teoria
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
eșantion de 515 copii (din perspectiva copiilor care sunt martori), Segal și Ashtekar (1994) au constatat că 17,3% dintre respondenți au afirmat că tații lor și-au abuzat soțiile și că doar 1% au declarat că mamele au fost autoarele abuzului. M. Devasahayam et al. (1991) au intervievat 159 de femei indiene din mediul rural. Dintre acestea, 31,4% consideră că agresarea, maltratarea fizică „au fost asociate cu alcoolismul bărbaților”. În continuare, 29,4% consideră că „este rezultatul răspunsurilor obraznice
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]