14,667 matches
-
a primit numele de cod „Lion” - și să asigure apărarea podurilor principale de cale ferată și rutier ca și a unui pod de pontoane aflat între cele două de mai înainte. Batalionul al 3-lea de parașutiști comandat de locotenent colonelul Fitch trebuia să se deplaseze spre Arnhem prin Oosterbeek pe așa numita rută „Tiger” și să sprijine cucerirea podului rutier și să ocupe poziții defensive în estul orașului. Batalionul 1 comandat de locotenent-colonelul Dobie trebuia să deplaseze pe ruta „Leopard
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
din jurul Oosterbeekului, părțile beligerante au încetat de câteva ori focul în apropierea punctelor de prim-ajutor pentru ca să permită răniților să ajungă la adăpost, dar duminică a devenit evident că este nevoie de o încetare a focului de mai lungă durată. Colonelul Graeme Warrack, șeful personalului medical — a cerut permisiune pentru negocierea unui armistițiu. Urquhart a acordat medicului această permisiune. Warrack a fost primit de Bittrich, care primise la rândul lui acordul superiorilor săi pentru un armistițiu. Germanii i-au oferit lui
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
nu a fost distrus, iar Armata a 15-a a reușit să se retragă destul de puțin afectată de lupte. Pe De altă parte, istoricul militar american John Warren a considerat că aliații au câștigat un intrând care ducea către nicăieri. Colonelul John Waddy avea să tragă concluzia că dezbaterile cu privire la chestiunile tactice și strategice ale Market Garden nu se vor opri niciodată. Deși operațiunea a fost un dezastru pentru Divizia I aeropurtată britanică, pe malul nordic al Rinului este considerată un
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
zile ale celui de al Doilea Război Mondial în Europa, când a fost executat de către italieni comuniști în micul sat din nordul Italiei. Versiunea „oficială” a evenimentelor este că Mussolini a fost împușcat de către , un partizan comunist care folosea "pseudonimul" „Colonelul Valerio”. Cu toate acestea, de la sfârșitul războiului, circumstanțele morții lui Mussolini și identitatea celui care l-a ucis, au fost subiecte de dispută, confuzie și controverse în Italia. În 1940, Mussolini a implicat Italia în al Doilea Război Mondial de
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
de 28 aprilie, pentru a executa ordinele primite de Audisio de la Longo. La sosirea în Dongo, s-au întâlnit cu Bellini delle Stelle, care era comandantul partizanilor locali, pentru a aranja pentru predarea lui Mussolini. Audisio folosea în timpul misiunii "pseudonimul" „Colonelul Valerio”. După-amiaza, el, împreună cu alți partizani, inclusiv Aldo Lampredi și Michele Moretti, au mers cu mașina la ferma familiei de Maria să-i ia pe Mussolini și pe Petacci. După ce aceștia au fost luați, au fost conduși cale scurtă până în
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
în vigoare o încetare a focului. Pe 18 aprilie, forțele otomane conduse de Ahmed Hifzi Pașa au atacat podul din Arta, dar au fost nevoite să se retragă și să se reorganizeze în jurul localității Pente Pigadia. Cinci zile mai târziu, colonelul Manos a capturat Pente Pigadia, dar înaintarea greacă a fost oprită din cauza lipsei de întăriri împotriva unui inamic superior numeric. Pe 12 mai, forțele grecești și voluntarii epiroți au încercat să izoleze orașul Preveza, dar au fost forțați să se
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
era plasat un batalion modern de artilerie dotat cu 12 tunuri de 105 mm. Tunurile de aici aveau o rază de acțiune de peste 16 km, suficient de mare pentru acoperirea oricărei regiuni din jurul Rotterdamului. Comandantul garnizoanei era un inginer militar, colonelul Pieter Wilhelmus Scharroo. Garnizoana olandeză avea aproximativ 7.000 de soldați, dintre care doar 1.000 făceau parte din unități combatante. Pe malurile râului Nieuwe Maas erau plasate șapte plutoane de artilerie antiaeriană. Dotarea lor consta în mitraliere grele antiaeriene
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
care defavoriza atacul, germanii au reușit să apere clădirea cu ușurință. Soldații olandezi au fost obligați să se retragă datorită tirurilor precise de mortiere. Luptele au intrat într-un impas, care avea să continue până la capitularea olandezilor de pe 14 mai. Colonelul Scharroo—conștient că dispunea de efective reduse, cu care trebuia să respingă un atac puternic al germanilor - a cerut de la Haga să îi fie trimise întăriri importante. În zonă au fost trimise întăriri, cele mai multe venind de pe linia defensivă „Grebbe” sau
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
În zonă au fost trimise întăriri, cele mai multe venind de pe linia defensivă „Grebbe” sau de pe frontul de est, din „Fortăreața Olanda”. În timpul nopții și în primele ore ale dimineții, apărătorii Rotterdamului au primit întăriri venite din sectorul nordic al „Fortăreței Olanda”. Colonelul Scharroo a început reorganizarea pozițiilor defensive. El și-a plasat trupele de sub comandă de-a lungul cursului râului, cât și la vest, nord și est de oraș. Colonelul Scharroo a luat măsuri pentru respingerea unor atacuri terestre, nu doar ale
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
apărătorii Rotterdamului au primit întăriri venite din sectorul nordic al „Fortăreței Olanda”. Colonelul Scharroo a început reorganizarea pozițiilor defensive. El și-a plasat trupele de sub comandă de-a lungul cursului râului, cât și la vest, nord și est de oraș. Colonelul Scharroo a luat măsuri pentru respingerea unor atacuri terestre, nu doar ale trupelor aeropurtate. Micul său cartier general a fost practic sufocat de numeroasele rapoarte privind rapoarte despre aterizări false ale trupelor germane sau despre acțiunile trădătorilor locali. Aceste activități
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
sosit două mașini blindate, germanii s-au retras și au ocolit poziția. Cei mai mulți dintre militarii de sub comanda lui von Sponeck au reușit să ajungă la Overschie, unde s-au alăturat supraviețuitorilor luptelor de la Ypenburg. În seara zilei de 12 mai, colonelul Scharroo a primit ordine din partea Cartierul general olandez să intensifice eforturile pentru înfrângerea rezistenței germen de pe căile de acces spre poduri și, dacă situația locală o cerea, să distrugă podurile. Această ultimă parte a ordinului era o consecință directă a
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
locală o cerea, să distrugă podurile. Această ultimă parte a ordinului era o consecință directă a apariției Diviziei a 9-a Panzer în regiunea podurilor Moerdijk (care asigurau legătura dintre Dordrecht și Brabantul de Nord), de unde amenințau apărarea Fortăreței Olanda. Colonelul Von Frijtag Drabbe, comandantul al infanteriștilor marini aflați în zonă, a primit ordinul să distrugă toate punctele de rezistență de la capul de nord al podului, după care să ocupe calea de acces spre pod și să se ocupe de distrugerea
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
primite de la Henri Winkelman indicau ca partea olandeză să fie retrimis comandantului german cu observația că numai un document semnat în mod corespunzător, cu precizarea gradului, funcției și numele comandantului poate fi considerat un document legitim de negociere a capitulării. Colonelul Scharroo a încredințat răspunsul aghiotantului, căpitanul J. D. Backer. În acest timp, Göring dăduse deja ordin "Kampfgeshewader" 54 (KG 54) - în componența căruia intra 90 de bombardiere Heinkel He 111 - să decoleze de la bazele din jurul orașului Bremen. Comandantul grupului de
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
adăpost. Peste 25.000 de clădiri au fost distruse. Pozițiile defensive ale olandezilor au fost afectat doar într-o mică măsură de raidul aerian. În schimb, incendiile care izbucniseră în oraș amenința unele dintre pozițiile apărătorilor orașului. În acest timp, colonelul Scharroo, care era total izolat de Haga, de vreme ce toate liniile de comunicație fuseseră distruse, trebuia să ia o hotărâre cu privire la soarta apărării orașului Rotterdam. Primarul și membrii consiliului orășenesc i-au cerut cu insistență ca militarii să capituleze, dar colonelul
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
colonelul Scharroo, care era total izolat de Haga, de vreme ce toate liniile de comunicație fuseseră distruse, trebuia să ia o hotărâre cu privire la soarta apărării orașului Rotterdam. Primarul și membrii consiliului orășenesc i-au cerut cu insistență ca militarii să capituleze, dar colonelul i-a îndepărtat. El își dădea perfect seama că decizia sa nu avea să afecteze doar soarta Rotterdamului, dar chiar și pe-a întregii țări. După ce a analizat toate versiunile, Scharroo s-a hotărât să capituleze. Decizia sa a fost
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
analizat toate versiunile, Scharroo s-a hotărât să capituleze. Decizia sa a fost aprobată în numele generalului Winkelman de reprezentantul său, locotenent-colonelul Wilson. Generalul Winkelman a aprobat decizia lui Scharroo în după-amiaza aceleiași zile, după ce i-a fost comunicată de Wilson. Colonelul Scharroo, însoțit de aghiotantul său și un sergent-major, s-a dus să prezinte capitularea orașului. A fost întâmpinat de generalul Schmidt pe pod, iar Scharroo și-a exprimat indignarea față de încălcarea cuvântului unui ofițer superior al "Wehrmachtului". Generalul Schmidt—pentru
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
pod, iar Scharroo și-a exprimat indignarea față de încălcarea cuvântului unui ofițer superior al "Wehrmachtului". Generalul Schmidt—pentru care raidul "Luftwaffe" fusese o supriză neplăcută—nu a putut decât să replice „"Herr Oberst, ich verstehe wenn Sie bitter sind"” („Domnule colonel, vă înțeleg perfect amărăciunea”). În jurul orei 18:00, primii soldați germani au început înaintarea prin orașul în flăcări. soldații olandezi din Rotterdam au respectat încetarea focului și au depus armele. Seara, germanii au ajuns la Overschie, unde a avut loc
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
a avut loc o scurtă luptă - subunitatea olandeză de aici nu aflase încă de încetarea focului. În timpul acestei lupte a fost ucis un soldat SS. Între timp a avut loc o întâlnire între căpitanul Backer (reprezentantul oficial al comandatului olandez, colonelul Scharroo) și o delegație germană condusă de "Generalleutnant" Student. În timpul acestei întâlniri urmau să se ia decizii cu privire la aspectele finale ale capitulării. Scharroo refuzase să participe datorită a ceea ce el socotea că este o încălcare a cuvântului de onoare a
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
a predat un curs de tactici de infanterie pentru comandanți de companii și batalioane la Pîreatîn, întorcându-se la regiment, la începutul lunii martie 1918, într-un moment în care unitățile cehoslovace începeau să se pregătească de plecare din Ucraina. Colonelul rus Smuglov - în calitate de comandant al regimentului, arătând un interes scăzut pentru ofițerii acestuia, Kadlec a fost promovat comandant adjunct. În timpul evacuării efectivelor cehoslovace din Ucraina a primit, la începutul lunii martie 1918, comanda unui tren, având în subordine 2 companii
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
șef de Statul Major al Grupului de Est (Omsk Est) al trupelor cehoslovace. De aici a demisionat în iulie același an pentru a prelua comanda "Regimentului 7 Infanterie „Tatra”". În 23 august 1918, după ce a fost promovat la gradul de colonel, a primit comanda trupelor cehoslovace aflate la vest de Vladivostok. În această calitate a reușit să domine zona strategică a tunelurilor transsiberiene din jurul lacului Baikal, primind, mai târziu, pentru meritele sale în această acțiune, decorații ruse, cehoslovace, franceze și românești
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
De 4 Iulie 1856, președintele Pierce a dat o proclamație care a dus la sosirea la Topeka a 500 de soldați din Armata SUA de la Ft. Leavenworth și Ft. Riley. Cu tunurile îndreptate spre Casa Constituției și cu fitilurile aprinse, Colonelul E. V. Sumner, vărul senatorului cu același nume bătut în Senat, a ordonat dispersarea Legislativului "Free State". În august 1856, mii de susținători ai sclaviei au format armate și au pătruns în marș în Kansas. În aceeași lună, Brown și
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
lucrări de artă. Prima donație importantă a fost un cadou de la Comitetul Seringapatam din 3 februarie 1808, ce a constat dintr-o colecție aflată anterior în Biblioteca Palatului lui Tipu Sultan. Biblioteca a primit colecția de manuscrise și desene a colonelului - inspector general Mackenzie în decembrie 1822. Muzeul societății a fost fondat în 1814, sub conducerea lui Nathaniel Wallich. Creșterea rapidă a colecțiilor este evidențiată de primul său catalog, publicat în 1849. Prin 1849 Societatea avea propriul său muzeu alcătuit din
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
și afacerile sunt un univers necunoscut. Are o atitudine pasivă în felul în care înțelege și abordează realitatea deoarece, fiind religios, consideră că noi nu putem face nimic, totul este în mâinile lui Dumnezeu. Tatăl lui Horia (Adrian Păduraru) este colonel în rezervă. Este suspicios vizavi de relația apropiată dintre Horia și Filip, mai ales că încearcă să își educe fiul după codul virilității. Coleric, își pierde cumpătul uneori și e violent cu Horia. Își iubește mult fiul, dar nu își
Valea Mută () [Corola-website/Science/337076_a_338405]
-
Argeș, pe văile Argeșului, Oltului și Lotrului. La declararea războiului, acesta era comandat de generalul (rz.) Constantin Manolescu, forțele sale intrând în subordinea Armatei 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer. Grupul era format din "Detașamentul Olt" - comandat de colonelul Sava Dimitriu, compus din Regimentul 42 Infanterie și Regimentul 44 Infanterie și "Detașamentul Lotru" - comandat de colonelul Traian Moșoiu, compus din Regimentul 5 Vânători și Regimentul 2 Infanterie. Forța combativă a grupului era de tăria unei divizii de infanterie de
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
Manolescu, forțele sale intrând în subordinea Armatei 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer. Grupul era format din "Detașamentul Olt" - comandat de colonelul Sava Dimitriu, compus din Regimentul 42 Infanterie și Regimentul 44 Infanterie și "Detașamentul Lotru" - comandat de colonelul Traian Moșoiu, compus din Regimentul 5 Vânători și Regimentul 2 Infanterie. Forța combativă a grupului era de tăria unei divizii de infanterie de rezervă, având 17 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 12 baterii de artilerie. La 25
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]