15,918 matches
-
reprezintă o piedică în calea progresului, Bacon a considerat că la baza științei trebuie să fie: observația, experimentul și matematica. A menționat în scrierile sale existența unor substanțe chimice complexe cum ar fi praful de pușcă și a dovedit, pe cale experimentală, că arderea nu poate avea loc în absența aerului. Însă în secolele XI-XIII, cercetătorii și filozofii scolastici acordau atenție concepțiilor teologice și nu faptelor experimentale, astfel că acest lucru a rămas neobservat, fiind doar un fapt izolat în domeniul chimei
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
existența unor substanțe chimice complexe cum ar fi praful de pușcă și a dovedit, pe cale experimentală, că arderea nu poate avea loc în absența aerului. Însă în secolele XI-XIII, cercetătorii și filozofii scolastici acordau atenție concepțiilor teologice și nu faptelor experimentale, astfel că acest lucru a rămas neobservat, fiind doar un fapt izolat în domeniul chimei experimentale. Deși nu și-a îndeplinit dezideratele (transformarea metalelor în aur și obținerea tinereții veșnice), alchimia a pregătit terenul pentru chimia științifică de mai târziu
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
că arderea nu poate avea loc în absența aerului. Însă în secolele XI-XIII, cercetătorii și filozofii scolastici acordau atenție concepțiilor teologice și nu faptelor experimentale, astfel că acest lucru a rămas neobservat, fiind doar un fapt izolat în domeniul chimei experimentale. Deși nu și-a îndeplinit dezideratele (transformarea metalelor în aur și obținerea tinereții veșnice), alchimia a pregătit terenul pentru chimia științifică de mai târziu. Prin acumularea unui uriaș material de date experimentale și prin dotarea laboratoarelor cu dispozitivele necesare, alchimiștii
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
fiind doar un fapt izolat în domeniul chimei experimentale. Deși nu și-a îndeplinit dezideratele (transformarea metalelor în aur și obținerea tinereții veșnice), alchimia a pregătit terenul pentru chimia științifică de mai târziu. Prin acumularea unui uriaș material de date experimentale și prin dotarea laboratoarelor cu dispozitivele necesare, alchimiștii au fost deschizători de drumuri în organizarea sistematică a cercetării științifice de mai târziu, care va debuta în perioada Renașterii. Această perioadă de circa două secole, a început în jurul lui 1500 și
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
a numit "fermenți" și astfel poate fi considerat unul dintre întemeietorii enzimologiei. Deși în domeniul fiziologiei a aplicat concepții filozofice idealiste și era un alchimist convins cu privire la transformarea metalelor în aur, van Helmont poate fi considerat unul dintre precursorii chimiei experimentale. În celebra lucrare "The Sceptical Chemist" ("Chimistul sceptic") apărută în 1661, chimistul și filozoful englez Robert Boyle (1627 - 1691) delimitează net chimia de alchimie și marchează începutul chimiei moderne. Lucrarea combate concepțiile retrograde ale peripateticienilor (care susțineau că la baza
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
vitale."" Abia cu un secol mai târziu, Lavoisier va descoperi oxigenul. Cu toate erorile sale, cum ar fi ineficiența definiției elementului chimic și interpretarea idealistă a calcinării metalelor, va rămâne semnficativ rolul jucat de Boyle în evoluția chimiei ca știință experimentală, eliberată de concepțiile idealiste ale alchimiei. Această perioadă debutează la sfârșitul secolului al XVII-lea, când alchimia intră complet în declin, și durează aproape un secol, când sunt formulate primele legi științifice ale chimiei. Necesitatea optimizării proceselor metalurgice, cum ar
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
arderea unei substanțe se datorează prezenței în aceasta a unui "pământ inflamabil". Discipolul său, chimistul Georg Ernst Stahl (1659 - 1734), elaborează în 1697 teoria flogisticului în care susține punctul de vedere al lui Becher, fără a face apel la studii experimentale și mai ales fără a ține seama de observațiile predecesorilor săi, Roger Bacon, Leonardo da Vinci și Robert Boyle. Teoria flogisticului susținea existența unui fluid imaginar, numit "flogistic", care se afla în substanțele inflamabile și care se "pierdea" prin ardere
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
Boyle. Teoria flogisticului susținea existența unui fluid imaginar, numit "flogistic", care se afla în substanțele inflamabile și care se "pierdea" prin ardere. Și alți chimiști renumiți au crezut în existența acestui fluid: Joseph Priestley, Henry Cavendish, Carl Wilhelm Scheele. Verificările experimentale au dovedit contrariul. La cântărirea retortelor cu metalul supus calcinării, s-a observat că substanța rezultată are masa mai mare. Atunci s-a emis ipoteza că masa flogisticului ar fi "negativă" ajungându-se la erori logice și mai grave. Deși
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
substanțelor și infirmă definitiv teoria flogisticului. Perioada modernă a evoluției chimiei începe cu momentul enunțării legii conservării masei. În 1774, efectuând un experiment prin care mercurului era calcinat într-o retortă de sticlă, chimistul francez Antoine Lavoisier (1743 - 1794) confirmă experimental această lege. Aceasta fusese formulată încă din 1748 de către enciclopedistul rus Mihail Lomonosov (1711 - 1765). Lomonosov contrazice teoria flogisticului subliniind că metalele sunt elemente chimice și nu substanțe compuse. Eroarea acestuia a constat în faptul că a presupus că reacția
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
care ulterior îi vor purta numele. În 1839, William Grove (1811 - 1896) realizează prima pila decombustie, reprezentând un mod mult mai eficace de transformare a energiei chimice în energie electrică. În 1909, fizicianul american Robert Andrews Millikan (1868 - 1953) determină experimental sarcina electrică a electronului. În 1923, Johannes Nicolaus Brønsted (1879 - 1947) și Martin Lowry (1874 - 1936) elaborează teoria electrochimică a acizilor și a bazelor. În a doua jumătate a secolului al XX-lea apare și se devoltă electrochimia cuantică, rezultat
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
acestesa fiind folosite ca fermă agricolă de stat. După 1918, în fostul conac Paget (intrat în posesia statului român) a funcționat între 1918-1929 o fermă agricolă statală, în paralel cu orfelinatul de băieți „Mihai Viteazul” (1920-1929), iar între 1929-1958 Stațiunea Experimentală Agricolă (aparținând de Institutul de Cercetări Agronomice al României, ICAR). În apropierea acesteia (pe fostul teren al conacului John Paget) s-a construit un mare siloz-depozit de cereale si semințe (str. 1 Decembrie 1918 nr. 1-3; transformat în ultimii ani
Conacul Paget din Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/307397_a_308726]
-
etc. Dintre realizările științifice se pot aminti: o nouă metodă de diagnostic citologic al cancerului colului uterin prin autorecoltare; diagnosticul biochimic al tumorilor maligne prin studierea modului de eliminare a magneziului din organism; studiul modificărilor metabolice după procedeele oncologice; lucrări experimentale în domeniul grefelor de organe și altele. Institutul de Oncologie din Cluj îi poartă azi numele "Institutul de Oncologie Profesor Ion Chiricuță". Profesorului Ion Chiricuță s-a remarcat și prin calitatea sa de adevărat cunoscător și colecționar de artă. Colecția
Ion Chiricuță () [Corola-website/Science/303020_a_304349]
-
și propriile calupuri publicitare pe toată durata zilei. Prima transmisie a început la 1 decembrie 1995, la ora 19:00, lansarea fiind prezentată de Andreea Esca, în cadrul Știrilor Pro TV. Pe 1 decembrie 2006 Pro TV a început să transmită experimental filme, meciuri și alte emisiuni proprii în format HD, creând astfel un nou canal numit Pro TV HD. „Știrile Pro TV” este cea mai urmărită emisiune de știri din România, cu o medie de 9,3 puncte de rating și
Pro TV () [Corola-website/Science/303058_a_304387]
-
școala generală din Somes Odorhei, unde avusese de asemenea inițiative lăudabile creâd materialului didactic necesar susținerii lecțiilor de biologie. Astfel la fosta sa școală înființase un laborator, un colț viu cu animale mici, o seră cu caracter didactic, un teren experimental și o prisacă cu albine. Înzestrat cu o deosebită putere de muncă și cu o tenacitate de admirat, noul profesor al liceului intuiește potențialul remarcabil pe care îl deține terenul din jurul liceului și vechiul parc de agrement, cu diversitatea speciilor
Grădina Botanică a Institutului de Cercetări Biologice din Jibou () [Corola-website/Science/303089_a_304418]
-
unitatea de volum, presupusă a fi uniformă, de-a lungul secțiunii transversale, la o distanță "x" față de toriu, avem relația: unde: λ este constanta emisiei radioactive Difuzia emisiilor actiniului în aer au fost măsurate de Debierne, Russ și Bruhat.. Montajul experimental folosit de către Debierne măsura emisia provenită din preparatul actinic prin două plăci paralele, așezate vertical și apropiate. Pentru a asigura o temperatură constantă în interiorul cilindrului, aparatul era imersat într-o baie de apă, aceasta având rol de termostat. Russ examinase
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
Mai recent, o presupusă răpire de oameni este numită "întâlnire de gradul al 4-lea". Adesea sunt luate drept OZN-uri fenomene naturale: planete, bolizi, nori stratosferici (îndeosebi în amurg), fulgere globulare etc. dar și creații omenești: avioane (mai ales experimentale), elicoptere, baloane etc. Există și farse. Cu toate acestea, pentru circa 5-10% din observații, aceste explicații sunt excluse. Din acest motiv se face adesea asocierea între OZN și presupuse nave spațiale aparținând unei tehnologii extraterestre, civilizații subpământene sau chiar demoni
Obiect zburător neidentificat () [Corola-website/Science/302230_a_303559]
-
face magneți bruți din pietre magnetice (cca 2700 î.Hr.), până la sfârșitul secolului al XVIII-lea nu s-au realizat experimente asupra fenomenelor electrice și magnetice documentate. În 1785 fizicianul francez Charles-Augustin de Coulomb a fost primul care a confirmat pe cale experimentală faptul că sarcinile electrice se atrag sau se resping pe baza unei legi similare cu cea a gravitației. Matematicienii Simeon Denis Poisson și Carl Friedrich Gauss au dezvoltat o teorie cu privire la distribuirea arbitrară a sarcinilor electrice. O particulă încărcată cu
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
atomului de heliu deoarece nu se poate scrie o ecuație pentru două particule utilizând regulile acesteia. Însă există metode în mecanica cuantică ce explică compoziția să, valorile determinate astfel având o eroare mai mică de 2% fațăa de cele obținute experimental. În aceste modele, electronii sunt ecranați, astfel că sarcina nucleară efectivă a fiecăreia este de 1,69 unități față de 2 unități, valoare ce reprezinta sarcina nucleară efectivă a nucleului de heliu fără a se fi luat în considerare cei doi
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
legături heliu-oxigen ce ar putea fi stabili. Aceste două noi specii, CsFHeO și N(CH)FHeO, sunt derivați din anionul foarte stabil [F- HeO] teoretizat pentru prima oara în Taivan în 2005. Dacă un asemenea compus va fi confirmat și experimental, dat fiind faptului că heliul este cel mai nobil element, singurul gaz rar ce ar putea forma asemenea specii chimice ar fi neonul. Heliul poate fi înglobat în structura de tip cușcă a unei rețele fulerenice prin încălzire la presiuni
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
plante și animale (ca și a altor forme de viață ale Terrei) prin modificarea altor tipuri pre-existente, diferențele între acestea fiind datorate unor modificări produse în generațiile succesive. Explicarea evoluției constituie o teorie științifică, adică o ipoteză testabilă pe calea experimentală, care a fost dovedită. Primele dovezi în sprijinul teoriei evoluției au fost acelea provenind din studiile comparative de morfologie ale speciilor existente și din studiul fosilelor (paleontologie). De atunci, dovezile provenind din aceste surse s-au acumulat pe măsură ce înțelegerea fenomenului
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
nici o diferență reală în procesele genetice care stau la baza selecției artificiale și celei naturale, iar conceptul de selecție artificială a fost folosit de Charles Darwin ca o ilustrare a procesului mai larg de selecție naturală. Există diferențe practice Studii experimentale despre selecția artificială arată că "rata de evoluție, în experimente de selecție, este de cel puțin două ordine de mărime (adică de 100 de ori) mai mare decât orice rată văzută în natura sau în fosile". Unii au crezut că
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
a aceluiași Institut (1970-1972), obținând titlul științific de doctor în științe agricole. De specialitate este agronom-savant. În anii 1961-1968 a lucrat în calitate de agronom și președinte de colhoz în satul Lunga (raionul Florești). Ulterior a deținut funcțiile de: director al Stației Experimentale pentru Culturile de Câmp (1968-1973), șef al Direcției principale știință agricolă a Ministerului Agriculturii (1973-1978), director general al Asociației Științifice de Producție “Selecția” și director al Institutului de Cercetări Științifice în Domeniul Culturilor de Câmp din orașul Bălți (1978-1981) . În
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
scrisori lui Molotov, criticând persecuțiile în masă care au urmat, și cerând rejudecarea unor cazuri ale unor oameni pe care îi cunoștea personal. Mai târziu în viață a fost în special interesat de folosirea condiționării pentru a stabili un model experimental asupra inducției nevrozei. A murit la Leningrad. Laboratorul său din Sankt Petersburg a fost păstrat până astăzi. În mod interesant, termenul lui Pavlov de "reflex condițional" ("условный рефлекс") a fost tradus greșit din limba rusă ca "reflex condiționat", iar alți
Ivan Pavlov () [Corola-website/Science/302153_a_303482]
-
scăzut, ele fiind înlocuite cu aparate conventionale, care decolează și aterizează de pe pistă. Bimotorul Beriev Be-200 și alte aparate de dimensiuni mari, folosite pentru lupta împotriva incendiilor, sunt cei mai apropiați urmași ai lui H-4; există de asemenea și hidroavioane experimentale sau construite de amatori. Mai mulți factori au contribuit la declinul hidroavioanelor. Abilitatea de a ameriza devine un mai mic avantaj datorită creșterii numărului de piste de aterizare, precum și creșterii dimensiunilor acestora, cerință călăuzită de necesarul forțelor aeriene din timpul
Hidroavion () [Corola-website/Science/302180_a_303509]
-
este fie lipsa sarcinii electrice în cazul tahionilor, fie lipsa interacțiunii dintre ei. Dacă aceasta ar avea într-adevăr loc, crearea de perechi tahion-antitahion ar instabiliza vidul - din nou o concluzie neconcordantă cu observația. ii nu au putut fi izolați experimental, ca particule reale în vid, însă s-a încercat identificarea lor ca cvasiparticule, într-un mediu laser (termen tehnic ce se referă la acele medii cu inversie de populație). Laserul funcționează pe baza dezexcitării simultane a mai multor atomi; în
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]