27,810 matches
-
de admitere a cererii creditorului cu cerere în anulare, legiuitorul a avut în vedere faptul că respectivul debitor a avut posibilitatea de a invocă asemenea apărări cu acel prilej. Așa fiind, instituirea unei atare interdicții apare justificată și de înțeles, legiuitorul urmărind să înlăture posibilitatea unor eventuale abuzuri, constând în reiterarea unor apărări de fond, pe calea contestației la executare, după ce acestea fuseseră invocate cu prilejul cererii în anulare și fuseseră respinse. În consecință, Curtea consideră că, reglementând o asemenea interdicție
DECIZIE nr. 109 din 13 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002 , cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149029_a_150358]
-
urmărind să înlăture posibilitatea unor eventuale abuzuri, constând în reiterarea unor apărări de fond, pe calea contestației la executare, după ce acestea fuseseră invocate cu prilejul cererii în anulare și fuseseră respinse. În consecință, Curtea consideră că, reglementând o asemenea interdicție, legiuitorul nu a înțeles, așa cum apreciază autorul excepției, ca, pe această cale, să îl lipsească pe debitor de beneficiul unei căi de atac al carei cadru de reglementare îi conferă posibilități sporite de a-si proba drepturile, din cauza că a utilizat
DECIZIE nr. 109 din 13 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002 , cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149029_a_150358]
-
și ale Declarației Universale a Drepturilor Omului. Celelalte părți citate arată că sunt de acord cu susținerile autorului excepției. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că, potrivit art. 128 din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a reglementa numărul căilor de atac, iar conform jurisprudenței constante a Curții Constituționale, accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate instanțele și la toate căile de atac. CURTEA, având în vedere actele și lucrările
DECIZIE nr. 119 din 25 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149037_a_150366]
-
Constituționale, Guvernul apreciază că "dreptul la folosirea căilor de atac nu presupune accesul la toate instanțele judecătorești". Avocatul Poporului consideră că textul atacat este constituțional, deoarece, conform jurisprudenței constante a Curții Constituționale, "competența de judecată și procedura sunt stabilite de legiuitor, care poate prevedea reguli diferite, asigurând părților posibilitatea de a ajunge în fața instanțelor judecătorești". Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
DECIZIE nr. 119 din 25 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149037_a_150366]
-
căilor de atac, în condițiile legii, ci este în deplină concordanță cu acestea, în sensul că reglementează tocmai calea de atac împotriva hotărârii Tribunalului București. Or, potrivit dispozițiilor constituționale, reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești este atributul exclusiv al legiuitorului. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, Curtea a statuat în mod constant, în jurisprudența să, că accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de
DECIZIE nr. 119 din 25 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149037_a_150366]
-
constant, în jurisprudența să, că accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, deoarece, așa cum prevede art. 125 alin. (3) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite. În acest sens este și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, spre exemplu Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din
DECIZIE nr. 119 din 25 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149037_a_150366]
-
egale ca valoare și nu în cascadă, astfel cum susțin autorii excepției. Deși textul de lege criticat indică patru locuri posibile unde se poate desfășura procesul penal, pentru preîntâmpinarea conflictelor de competență ce ar putea să apară între organele judiciare legiuitorul a stabilit reguli după care, în funcție de criteriile arătate în art. 30 alin. 1 din Codul de procedură penală, o anumita cauza penală revine spre rezolvare unui anumit organ judiciar. Astfel, în art. 45 alin. 1 din Codul de procedură penală
DECIZIE nr. 98 din 6 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149025_a_150354]
-
cote este determinat de corelarea lor cu taxa oficială a scontului. Având în vedere ca prin hotărârea Guvernului sunt stabilite doar cotele majorărilor de întârziere și nu cuantumul impozitelor și taxelor, reglementarea acestora din urma fiind de competența exclusiva a legiuitorului, dispozițiile criticate sunt constituționale, dând expresie competentei Guvernului de a emite acte normative în vederea organizării executării legilor. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul
DECIZIE nr. 106 din 11 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149071_a_150400]
-
dobânzilor percepute pentru achitarea cu întârziere a obligațiilor bugetare. Din textele constituționale menționate nu rezultă obligativitatea stabilirii prin lege a nivelului dobânzilor, al majorărilor de întârziere sau al penalitatilor pentru neexecutarea în termen a unor obligații de plată. În consecința, legiuitorul este liber sa delege Executivul cu reglementarea acestei chestiuni, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile art. 107 alin. (1) și (2) din Constituție. Hotărârea Guvernului la care se referă dispozițiile criticate, prin care se stabilește nivelul dobânzii, nu este
DECIZIE nr. 106 din 11 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149071_a_150400]
-
2002 și nr. 175/2002), prin care s-a statuat că accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate
DECIZIE nr. 100 din 6 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001 , cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149070_a_150399]
-
Astfel, în legătură cu legitimitatea constituțională a procedurilor administrativ-jurisdicționale, Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca "este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, în general, să asigure soluționarea mai rapidă a unor categorii de litigii, descongestionarea instanțelor judecătorești de cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale, evitarea cheltuielilor de judecată". Totodată, Curtea a stabilit, prin aceeași
DECIZIE nr. 129 din 1 aprilie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149083_a_150412]
-
disproporție între scopul urmărit de lege - stabilirea unor măsuri reparatorii pentru foștii proprietari sau moștenitorii acestora - și mijloacele folosite. Pe de altă parte, art. 41 din Constituție statuează că legea stabilește conținutul și limitele dreptului de proprietate și, prin urmare, legiuitorul, determinând aceste limite, are în vedere ocrotirea unor valori politice, sociale sau juridice deosebite. Prin urmare, excepția este considerată ca fiind neîntemeiată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare
DECIZIE nr. 69 din 18 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149088_a_150417]
-
obiect imobilele preluate fără titlu valabil - asemenea acte sunt valabile dacă au fost încheiate cu bună-credință. Curtea consideră că, prin consacrarea bunei-credințe că o cauză de asanare a nulității absolute a actelor de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu valabil, legiuitorul a inteles ca în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobanditorul de bună-credință al bunului sau imobil să fie preferat cel din urmă. Recunoașterea prevalentei interesului subdobanditorului de bună-credință a fost impusă de rațiuni care vizează asigurarea securității
DECIZIE nr. 69 din 18 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149088_a_150417]
-
vânzătorului - eroare care trebuie să fie comună sau unanimă și, de asemenea, invincibila - și a unei condi��îi privind bună-credință a subdobanditorului, care trebuie să fie perfectă, adică lipsită de orice culpă sau chiar îndoială imputabila acestuia". De altfel, opțiunea legiuitorului de a-l preferă pe subdobanditorul de bună-credință nu vine în contradicție cu spiritul Legii nr. 10/2001 , si anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, întrucât în situația în care restituirea în natură nu mai poate opera devin aplicabile
DECIZIE nr. 69 din 18 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149088_a_150417]
-
constituționale invocate. Textul de lege criticat nu limitează accesul la justiție. Dacă s-ar acorda dreptul debitorului să formuleze apărări de fond și în cadrul contestației la executare, i s-ar deschide o nouă cale de atac, "fapt ce excede voinței legiuitorului". Posibilitatea asigurată ambelor părți de "a aduce litigiul pe calea dreptului comun" exclude orice "limitare a accesului liber la justiție", situație în care nu se mai poate susține încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție. Guvernul consideră că excepția ridicată nu
DECIZIE nr. 361 din 12 decembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148370_a_149699]
-
a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul consideră că excepția ridicată nu este întemeiata. Reglementările procedurale derogatorii au fost elaborate în cadrul exercitării competenței legiuitorului, prevăzute de art. 125 alin. (3) din Constituție. Textul art. 8 alin. (5) din Ordonanță Guvernului nr. 5/2001 nu creează nici privilegii și nici discriminări, în sensul prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituție, el fiind aplicabil tuturor cauzelor
DECIZIE nr. 30 din 28 ianuarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148371_a_149700]
-
de necesitatea realizării unei bune administrări a justiției, printr-o judecata unitară a cauzei, cu privire la toate pretențiile formulate de părți în legătură cu raporturile juridice deduse judecații. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea retine ca, potrivit art. 125 și 128 din Constituție, numai legiuitorul este în măsura sa reglementeze competența instanțelor de judecată. În virtutea acestei prerogative, legiuitorul stabilește hotărârile judecătorești împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac și condițiile în care pot fi folosite aceste cai. În ceea ce privește încheierile, ca specie de hotărâri judecătorești
DECIZIE nr. 39 din 30 ianuarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi ale art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148379_a_149708]
-
cauzei, cu privire la toate pretențiile formulate de părți în legătură cu raporturile juridice deduse judecații. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea retine ca, potrivit art. 125 și 128 din Constituție, numai legiuitorul este în măsura sa reglementeze competența instanțelor de judecată. În virtutea acestei prerogative, legiuitorul stabilește hotărârile judecătorești împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac și condițiile în care pot fi folosite aceste cai. În ceea ce privește încheierile, ca specie de hotărâri judecătorești pronunțate în cursul procesului, dar prin care nu se soluționează fondul cauzei și
DECIZIE nr. 39 din 30 ianuarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi ale art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148379_a_149708]
-
și deciziile. Stabilind, prin art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civilă, ca încheierile prin care instanța judecătorească se declara competența să soluționeze cererile accesorii și incidentale pot fi atacate cu apel sau recurs numai o dată cu hotărârea asupra fondului, legiuitorul a acționat în limitele competentei sale prevăzute prin dispozițiile constituționale evocate mai sus. Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai o dată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei corespunde necesității de a asigura desfășurarea procesului cu celeritate, într-
DECIZIE nr. 39 din 30 ianuarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi ale art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148379_a_149708]
-
nu printr-o hotărâre irevocabilă, debitorul este lipsit de posibilitatea exercitării căilor de atac, ceea ce creează o stare de inegalitate față de partea adversă. Judecătoria Miercurea-Ciuc apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucat modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale sunt stabilite de legiuitor în considerarea mai multor aspecte, iar "accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac". Art. 580^2 din Codul de procedură civilă nu încalcă nici dispozițiile constituționale referitoare
DECIZIE nr. 104 din 11 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^2 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148397_a_149726]
-
de atac împotriva încheierii pronunțate de instanța privește toate părțile care dețin calitate procesuală în cauză. Prin urmare, se apreciază că art. 580^2 este în deplină concordanță cu Constituția. Guvernul consideră că textele de lege criticate sunt concepute de legiuitor că o măsură de evitare a tergiversărilor în faza executării silite și reprezintă expresia aplicării dispozițiilor constituționale ale art. 125 alin. (3) și ale art. 128. Prevederile art. 580^2 din Codul de procedură civilă nu creează discriminări între cetățeni
DECIZIE nr. 104 din 11 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^2 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148397_a_149726]
-
Protocolul nr. 7 la convenția mai sus amintită, care consacră, cu caracter de excepție, dreptul la dublul grad de jurisdicție doar în materie penală, astfel încât acesta nu este aplicabil și altor ramuri de drept decât în măsura prevederii sale de către legiuitor, în conformitate cu art. 128 din Constituție. De asemenea, consideră că prevederile art. 33 alin. 1 din Convenția de la Geneva din 1951 nu sunt incidente în cauză. Instanță mai reține că, deși este îndepărtată calea de atac a recursului, dreptul de apărare
DECIZIE nr. 74 din 20 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148396_a_149725]
-
definitivă și irevocabilă nu înseamnă că autorul excepției este lipsit de dreptul la apărare. Potrivit prevederilor constituționale ale art. 128, împotriva hotărârilor judecătorești, căile de atac pot fi exercitate de partea interesată și de Ministerul Public numai în condițiile legii, legiuitorul putând institui reguli speciale de procedură în considerarea unor situații deosebite, așa cum, de altfel, este situația refugiaților în România. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 261/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din
DECIZIE nr. 74 din 20 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148396_a_149725]
-
procedură penală nu contravin, de asemenea, nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, nici ale art. 6 din convenția invocată. Nici Constituția, nici convenția nu prevăd expres căile de atac. Art. 125 alin. (3) din Constituție lasă la latitudinea legiuitorului competența și procedura, inclusiv căile de atac, iar în art. 128 din Constituție se precizează că, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii. Nici în convenție nu se prevede obligativitatea existenței
DECIZIE nr. 66 din 13 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 pct. 1 lit. a), ale art. 361 alin. 1 lit. d) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148641_a_149970]
-
Curții Constituționale, în care s-a subliniat că accesul liber la justiție nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit. Se menționează și faptul că, potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel
DECIZIE nr. 66 din 13 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 pct. 1 lit. a), ale art. 361 alin. 1 lit. d) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148641_a_149970]