15,170 matches
-
alta. — Hai, spuse ea, bătându-l ușor pe obraz. Mergi la băiță și spală-te pe mâini și pe față, să lași necazurile de afară. Jenică încuviință iarăși și porni, cu fruntea plecată, spre baie. Primele minute ale conversației cu maică-sa îl sleiau de puteri. După aceea, lucrurile deveneau mai simple. Rămase pironit cu privirile în oglindă, încercând să se familiarizeze cu propriul chip. Își întoarse fața pe o parte și pe alta, își atinse obrajii cu degetele, dar asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îngăduință, iar cel din oglindă nu se lăsă mai prejos. Începuseră să se împrietenească, fără ca asta să le îmbunătățească starea de spirit. Și de aceea întâmpinară cu aceeași neliniște bătăile în ușă. Ce-i, pomponel, ți-e rău ? îl dădăci maică-sa din pragul ușii. Dacă ești încuiat la mațe, să-ți înmoi niște prune uscate... Jenică se ghemui sub pompoanele cu care îl împopoțona maică-sa până să meargă la școală. Clătină din cap. Prunele umflate în apă îl îngrozeau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întâmpinară cu aceeași neliniște bătăile în ușă. Ce-i, pomponel, ți-e rău ? îl dădăci maică-sa din pragul ușii. Dacă ești încuiat la mațe, să-ți înmoi niște prune uscate... Jenică se ghemui sub pompoanele cu care îl împopoțona maică-sa până să meargă la școală. Clătină din cap. Prunele umflate în apă îl îngrozeau chiar mai mult decât dantelele și pompoanele sub care abia se vedea în fotografiile copilăriei. — N-am nimica, spuse, refăcând, cu aceeași încetineală, drumul până la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl îngrozeau chiar mai mult decât dantelele și pompoanele sub care abia se vedea în fotografiile copilăriei. — N-am nimica, spuse, refăcând, cu aceeași încetineală, drumul până la masă. Am ieșit azi, chiar de două ori... — Cum era ? nu se lăsă maică-sa. — Catifea... răspunse el, încercând să-și alunge din minte mâzga prunelor zbârcite, umflate de apă. — Bravo, se bucură maică-sa, e cel mai important. Veni cu farfuria plină și i-o puse cu mândrie în față, așteptându-i reacția
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse, refăcând, cu aceeași încetineală, drumul până la masă. Am ieșit azi, chiar de două ori... — Cum era ? nu se lăsă maică-sa. — Catifea... răspunse el, încercând să-și alunge din minte mâzga prunelor zbârcite, umflate de apă. — Bravo, se bucură maică-sa, e cel mai important. Veni cu farfuria plină și i-o puse cu mândrie în față, așteptându-i reacția. El privi speriat să nu greșească. Așa că răscoli cu lingura până ce câțiva dintre miejii fierturii ieșiră la iveală. Parcă avusese
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu lingura până ce câțiva dintre miejii fierturii ieșiră la iveală. Parcă avusese o presimțire. — Ei ? întrebă femeia, aplecându-se ca pentru a inhala aburii calzi. — Ciorbă de linte... bâigui el, simțind că nu mai are nicio scăpare. Cu țelină... preciză maică-sa, când lingura se împotmoli într-o bucată mai mare. Apoi nu-l mai întrerupse. Privi doar, atentă la detalii, dându-i cu promptitudine ceea ce credea, când și când, necesar, adică sarea, încă o felie de pâine, paharul cu apă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sfârșit și Jenică luă o bucată de pâine și lustrui fundul farfuriei, pe care o împinse apoi către mijlocul mesei, sugerând astfel că, din punctul lui de vedere, cina se încheiase. Dar argumentul nu se dovedi suficient. — Mai vrei ? întrebă maică-sa. Jenică refuză, mai împinse farfuria câțiva centimetri, jinduind după fasolea cu ciolan de la bătrânul Coropciuc. — Nu-i nimic, acceptă maică-sa. Mai rămâne și pentru mâine. Tot ultima zi, gândi Jenică, resemnat. — Adică ce vrei să zici ? începu maică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
astfel că, din punctul lui de vedere, cina se încheiase. Dar argumentul nu se dovedi suficient. — Mai vrei ? întrebă maică-sa. Jenică refuză, mai împinse farfuria câțiva centimetri, jinduind după fasolea cu ciolan de la bătrânul Coropciuc. — Nu-i nimic, acceptă maică-sa. Mai rămâne și pentru mâine. Tot ultima zi, gândi Jenică, resemnat. — Adică ce vrei să zici ? începu maică-sa încă unul dintre dialogurile ei imaginare. Că nu vii mâine-seară la masă ? Să nu începi iar cu chestii de-astea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
maică-sa. Jenică refuză, mai împinse farfuria câțiva centimetri, jinduind după fasolea cu ciolan de la bătrânul Coropciuc. — Nu-i nimic, acceptă maică-sa. Mai rămâne și pentru mâine. Tot ultima zi, gândi Jenică, resemnat. — Adică ce vrei să zici ? începu maică-sa încă unul dintre dialogurile ei imaginare. Că nu vii mâine-seară la masă ? Să nu începi iar cu chestii de-astea ! Să văd ce zic și băieții... încercă Jenică, privind pieziș la oala cu ciorbă de linte de pe aragaz. Mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu chestii de-astea ! Să văd ce zic și băieții... încercă Jenică, privind pieziș la oala cu ciorbă de linte de pe aragaz. Mai stăm de vorbă și noi... Mâine chiar avem de vorbit... — M-ai înnebunit cu băieții ăștia ! bodogăni maică-sa, zdrăngănind farfuriile în chiuvetă. Una-două, băieții ! Niște țafandaci fără căpătâi. Se întoarse către fiu-său, care ședea cu capul strâns între umeri și, de aceea, gușa i se revărsa peste gulerul cămășii, ca o bavețică. În ciuda tăcerii lui, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tăcerii lui, spuse apăsat : — Să taci ! Nu le mai lua apărarea, că nu merită... Puteau și ei până acuma să se așeze la casele lor, nu să umble teleleu. Nu de tine vorbeam, ce-ți veni ? Tu o ai pe maică-ta, care te ține ca pe un prinț. Care femeie te-ar îngriji cum te îngrijesc eu, mai ales paparudele din ziua de azi, numai cu dichisuri și fasoane ? Le iei apărarea ! În fața mamei tale, care te-a crescut și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și te-ai făcut inginer... Mai bine te făceai contabil, învățai și tu o meserie adevărată. Nu vezi că diplomele nu mai fac acuma două parale ?... Și adică ce-aveți voi de vorbit așa important că uiți până și de maică-ta ? — Nu uit, se apără Jenică, cum să o uit ? Apoi, cu argumentul totdeauna hotărâtor : Mama-i numai una, cum e soarele și luna... — Ce frumos erai, oftă maică-sa, cu hăinuțele alea albe și cu pomponelul în păr... O
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aveți voi de vorbit așa important că uiți până și de maică-ta ? — Nu uit, se apără Jenică, cum să o uit ? Apoi, cu argumentul totdeauna hotărâtor : Mama-i numai una, cum e soarele și luna... — Ce frumos erai, oftă maică-sa, cu hăinuțele alea albe și cu pomponelul în păr... O păpușă... Doamne, de ce-or fi trebuind copiii să crească... ? Jenică nu găsi răspuns la această întrebare. De aceea se întoarse la precedenta. — Avem de vorbit despre Luca... răspunse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu pomponelul în păr... O păpușă... Doamne, de ce-or fi trebuind copiii să crească... ? Jenică nu găsi răspuns la această întrebare. De aceea se întoarse la precedenta. — Avem de vorbit despre Luca... răspunse, făcându-și de lucru cu șervețelul. Maică-sa își trase brațul și se întoarse brusc, uitând să mai ofteze. — Despre Luca ? repetă ea. Ce să mai vorbiți despre zăbăucul ăla care nu era cu mințile acasă ? A fugit, a trecut Dunărea înot și dus a fost... Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vrea... Da’ pentru ei a fost mai bine. Credeau că a ajuns și că a uitat de noi, de bine ce-i e... Au murit așteptându-l să se întoarcă... Tot mai bine decât deloc... — Săracii de ei, se înduioșă maică-sa dintr-odată. Să n-aibă unde pune o lumânare... Să crești un copil și... Unde l-or fi îngropat ? — Acolo, pe-un câmp... Unde au mai îngropat și pe alții pe care i-au împușcat tot așa... Da’ nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Poate de- aia n-au știut de la început... Nici noi n-am crezut până n-am văzut buletinul. Ziceau că-l ținea în buzunarul de la piept. Era pătat de sânge... — Când ai fost tu acolo, să vezi toate astea ? întrebă maică-sa, mai degrabă neliniștită că se putuseră întâmpla atâtea sub ochii ei, fără să știe. Am fost toți trei, acum câțiva ani... Când ne-au concentrat pentru grad la Vânju Mare... De-acolo până la Dunăre e aproape... Am dat peste
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fost toți trei, acum câțiva ani... Când ne-au concentrat pentru grad la Vânju Mare... De-acolo până la Dunăre e aproape... Am dat peste un pescar bătrân care știa mai toate poveștile despre frontieriști... Știa și povestea lui Luca... Dar maică-sa rămăsese blocată undeva, pe firul poveștii. Ea și le știa pe ale ei. Și n-ai zis nimica... șopti, răvășită. Ne-am promis unul altuia să nu spunem... Da’ acuma oricum o să se știe, s-au deschis arhivele... Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe firul poveștii. Ea și le știa pe ale ei. Și n-ai zis nimica... șopti, răvășită. Ne-am promis unul altuia să nu spunem... Da’ acuma oricum o să se știe, s-au deschis arhivele... Și în fața tăcerii nedumerite a maică-sii, care făcea cât o întrebare : Arhivele Securității... E un dosar de urmărire pe numele lui Luca, se duce Tili mâine-dimineață să-l citească... Are programare... Tili e cel mai deștept dintre noi, el știe cum să caute... L-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se duce Tili mâine-dimineață să-l citească... Are programare... Tili e cel mai deștept dintre noi, el știe cum să caute... L-a iubit mult pe Luca, îi făcea pe ascuns problemele la matematică. Toți l-am iubit, de fapt... Maică-sa se ridică, netezindu-și capotul. Privi în jur, neștiind ce să mai zică. — Și eu, repetă, care credeam că s-a întors... — Într-un fel, spuse Jenică, fără să se clintească, s-a întors... Femeia își mai făcu de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și el știa, dar n-a zis nimica... Numai o inimă de părinte poate să simtă toate astea... Și adu-mi, te rog, ghemele de lână, să împletesc cât ține publicitatea. Jenică se ridică fără chef. — Sunt în hol, spuse maică-sa. Vezi să nu deschizi ușa de la biroul lui taică- tu. Știi că n-ai voie acolo... Jenică încuviință fără o vorbă. Simți, pe dedesubt, hainele tricotate de maică-sa, ciorapii, flanelul, furnicându-l de la câlcâie până la șira spinării și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ține publicitatea. Jenică se ridică fără chef. — Sunt în hol, spuse maică-sa. Vezi să nu deschizi ușa de la biroul lui taică- tu. Știi că n-ai voie acolo... Jenică încuviință fără o vorbă. Simți, pe dedesubt, hainele tricotate de maică-sa, ciorapii, flanelul, furnicându-l de la câlcâie până la șira spinării și strângându-l la subsuori. Pipăi pereții acestei cuști nezăbrelite și, tocmai de aceea, mai rea decât o cușcă adevărată. Se opri pentru o clipă în fața ușii de la biroul lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
opri o clipă pentru a domoli clătinarea becului pe care îl lovise cu fruntea. — Azi avem mezelicuri, constată Maca. Ridică o bucată în lumină : Ne iese mai ieftin. Se întoarse către Jenică : Din astea poți să mănânci și tu. Oricum, maică-ta nu-ți dă așa ceva ! — Nu merită s-o supăr, spuse Jenică serios, încercând să-și ferească privirile de la spinările roșietice și obraznice ale cârnaților. Și, cum ceilalți își făceau deja de lucru, răsucind bucățile de carne în farfurioara de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca. Poate că ar fi bine să nu ne întâlnim câteva zile. Să vedem ce se mai întâmplă... — Parcă am mai zis asta o dată, acum vreo douăzeci și ceva de ani, spuse Tili. Tot într-o toamnă. — Anotimpurile se reîntorc. Maică-sa îl conduse spre ieșire. Era deja târziu, știa. Ca de obicei, ultima zi. Cu o seară înainte, rămăsese mult în fața ușii de la camera tatălui său. Nu și-o amintea bine, de când o văzuse ultima oară, pe vremea când taică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
conduse spre ieșire. Era deja târziu, știa. Ca de obicei, ultima zi. Cu o seară înainte, rămăsese mult în fața ușii de la camera tatălui său. Nu și-o amintea bine, de când o văzuse ultima oară, pe vremea când taică-său trăia. Maică-sa intra, din când în când, să deretice, după zgomotul lucrurilor împinse de colo colo, căuta să-și reamintească, dar îi era tot mai greu. Ținea minte doar penumbra pe care abajurul veiozei o răspândea în jur și chipul tatălui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucrurilor împinse de colo colo, căuta să-și reamintească, dar îi era tot mai greu. Ținea minte doar penumbra pe care abajurul veiozei o răspândea în jur și chipul tatălui deasupra, în întuneric. Încercase uneori să se uite pe urmele maică-sii, dar ea îl privea cu asprime și închidea repede ușa. Astfel că prezența tatălui era și nu era, se temea de el și asta îl făcea să caute sprijin în preajma maică-sii. În schimb, în dugheana lui nu existau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]