16,589 matches
-
artistic, iunie 2005, p. 2, Ion Longin Popescu, Formula Aș, 23 mai, 2005, Gabriela Măcănașu, 2005, manuscris, Maria Teodor, Pașii Profetului, (Albă Iulia) mai, 2005, p. 14, Alex. Ștefănescu, România literară nr. 15/2005, p. 4, pr. Ovidiu Vintilă, Blaj, manuscris, Victor Știr, Mesagerul literar și artistic, august, 2005, Mariana Cristescu, Cuvantul liber, 7 decembrie 2005, p. 1. În volume: Traian Ț. Coșovei, Pornind de la un vers, Editura Eminescu, 1990, Eugeniu Nistor, Nostalgia golfului, Casa de Editură Mureș, 1993, Radu G.
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]
-
traducător să caute scrierile cele mai vechi, unele din timpurile precreștine, pentru a putea ajunge la semnificația cea mai apropiată de intențiile autorilor. Nu există texte biblice originale, ci numai versiuni redactate la câteva secole după cele presupus originale. Astfel manuscrise ale Vechiului Testament încă existente își au originea în timpul după începutul erei creștine; (care confruntate, totuși, cu "textul masoretic" reiese că derivă direct din versiunile ebraice originale), cu excepția Septuagintei LXX, tradusă din ebraică în greacă în sec. al III-lea
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
direct din versiunile ebraice originale), cu excepția Septuagintei LXX, tradusă din ebraică în greacă în sec. al III-lea î.Hr. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, unii cercetători pun sub semnul întrebării însăși veridicitatea scrierilor sfinte, analizează izvoarele manuscriselor și se îndoiesc că unele ar fi redactate de presupușii autori (de ex. de Evangheliștii Noului Testament), ci de de persoane purtătoare de cuvânt ale unor grupe sau ale unor biserici locale, corespunzând nevoilor și punctelor lor de vedere. În
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
bisericii de jos, bine organizat și bine întreținut, unde sunt expuse diverse obiecte și țesături populare, port popular expus pe manechini - cupluri de tineri și bătrâni, fotografii vechi și noi, iar cea mai de preț este colecția de carte veche, manuscrise, pe teme de religie, organizat prin grija PS. Dr. Ioan Mihălțan. În localitate, funcționează un cămin cultural, iar în una din sălile de clasă din clădirea școlii, biblioteca comunală, cu peste 10.000 de volume. Biserica Ortodoxă Română Ohaba, construită
Ohaba, Alba () [Corola-website/Science/300254_a_301583]
-
satului: Simion Pântea. Simion Pântea a trăit la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea; a locuit în cătunul Păntești - Sălciua de Sus. Sursele bibliografice îl arată că : „țăran mai răsărit”, „cantor de biserică”, „copist de manuscrise”, „jude al satului”. Simion Pântea devine una dintre personalitățile satului o dată cu finanțarea tipăririi la Sibiu a cărții "Alexandria", în anul 1794. A fost primul care a decis să tipărească o carte populară, cum era "Alexandria", care circulă în toată țara
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
satului”. Simion Pântea devine una dintre personalitățile satului o dată cu finanțarea tipăririi la Sibiu a cărții "Alexandria", în anul 1794. A fost primul care a decis să tipărească o carte populară, cum era "Alexandria", care circulă în toată țara doar în manuscris. Dovadă acestui gest stă înscrisă în epilogul cărții: „Această carte Alexandriia s-au tipărit acum întâia oară, prin îndemnarea și cheltuiala dumnealui chir Simeon Pântea, din Selcioa de Sus.” Activitatea lui culturală nu se oprește aici: în 1802, finanțează tipărirea
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
prin delegații: ieromonahul Grigorie Țamblac și Manuil Arconti (Arhon). La anul 1407-1408, Doamna Ana, însoțită de curteni și de Dionisie (Dometian), egumenul Mănăstirii Bistrița au dus cu alai domnesc și au dat dar veșnic icoana Sfintei Ana, Mănăstirii Bistrița . Un manuscris de la începutul secolului al XVIII-lea, atribuit Mitropolitului Gheorghe al Moldovei și Sucevei (1723-1729), păstrat la Arhivele Statului din Piatra Neamț, conține o informație semnată de sus-numitul mitropolit, privind donația icoanei Sfânta Ana de Manuil al II-lea Paleologul, familiei lui
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
formulându-se diferite ipoteze de învățați renumiți ca: D. A. Sturza, Melchisedec, I. Bogdan, m. Lascaris, Miletic, r. Rosetti, Ilie Minea, C. C Giurgescu, Iațimirscki, Victor Motogna, I. Vlădescu, P. P. Panaitescu ș. a. Slavistul Damian P. Bogdan, studiind critic acest valoros manuscris, Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, a ajuns la concluzia că primele trei file au fost copiate în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, după un pomelnic început în anul 1407, care, probabil, era scris pe tăblii de lemn sau pictat pe peretele de la
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
colecția Muzeul National Peleș. "3. Textile (istorice, etnografice, religioase)," printre care menționăm “Steagul Reg. 1 Voluntari” participant la Marea Unire de la Alba Iulia, broderii medievale, tapiserii, costume bisericești pentru Muzeul National Peleș din Sinaia; "4. Hârtie - carte veche" 4.1. Manuscrise pentru Biblioteca Naționala a României din București; 4.2. Incunabule pentru Muzeul din Miercurea-Ciuc; 4.3. Tipărituri din sec. XVI - XIX pentru Muzeul Vrancei din Focșani; 4.4. Tipărituri Coresi - sec. XVI, Varlaam - sec. XVII, Târgoviște 1649, Psaltire Blaj 1786
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
care au ridicat această Cruce. Troița mai este numită a Rednicenilor, o familie de nobili de origine din Giulești și se presupune că a fost construită din ajutorul episcopului Atanasie Rednic în secolul XVIII. Numele localității în cele mai vechi manuscrise este în limba maghiară sub mai multe forme, dar dintre acestea cel care s-a păstrat secole de-a rândul este Bardfalva. Numele definește pe cei care ,"țineau barda"”, sau securile mari. Intrarea evreilor în Maramureș de la începutul secolului XVIII
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
Aici se găsesc și icoane pe lemn și pe sticlă de o mare valoare artistică. În cele două biserici s-au păstrat cărți de o deosebită valoare pentru istoria scrisului romanesc: "Codicele de la Ieud" în care sunt cuprinse și trei manuscrise în limba română datate în prima jumătate a secolului XVII, cel mai probabil între anii 1610-1640, un Ceaslov tipărit la 1715 la Târgoviște; un liturghier datând de la 1759, tipărit la Iasi; un penticostar tipărit la București în 1743. Ieudul este
Ieud, Maramureș () [Corola-website/Science/301579_a_302908]
-
erau de etnie română, dintre care 3.087 de confesiune ortodoxă, 1.125 greco-catolică, 7 penticostală și 4 romano-catolică. Agroturismul este în plină dezvoltare la Ieud, mai multe pensiuni turistice fiind construite în ultimii ani. La Ieud a fost descoperit "Manuscrisul de la Ieud", cea mai veche carte religioasă românească, care datează din 1391-92, descoperit de către Andrei Bârseanu în 1921 în podul bisericii vechi. Exemplarul original se află astăzi la Biblioteca Academiei Române. Tot aici a funcționat și prima școală românească din Maramureș
Ieud, Maramureș () [Corola-website/Science/301579_a_302908]
-
unit și cu credința în Dumnezeu. Tradiția etnografică și folclorică situează Ieudul la locul de frunte între localitățile județului, Maramureșul fiind cunoscut ca o vatră de istorie milenară. Dovada vie a tradiției scrierii care a existat în Ieud o reprezintă manuscrisul ”Codicele de la Ieud”, care a fost găsit în podul Bisericii din Deal și datează încă din anul 1395, el reprezentând după mulți academicieni primul manuscris în limba română. În condițiile actuale, Ieudul poate urma calea spre dezvoltare prin valorificarea acestor
Ieud, Maramureș () [Corola-website/Science/301579_a_302908]
-
de istorie milenară. Dovada vie a tradiției scrierii care a existat în Ieud o reprezintă manuscrisul ”Codicele de la Ieud”, care a fost găsit în podul Bisericii din Deal și datează încă din anul 1395, el reprezentând după mulți academicieni primul manuscris în limba română. În condițiile actuale, Ieudul poate urma calea spre dezvoltare prin valorificarea acestor avantaje și prin extinderea turismului rural, ecologic și cultural. Un loc important îl deține Ieudul, prin cultivarea cânepii de vară și de toamnă. Crearea unui
Ieud, Maramureș () [Corola-website/Science/301579_a_302908]
-
la « Poienița Olarului» întemeind acolo familii. Au fost și oameni care s-au stabilit aici, trecând munții din partea Ardealului din cauza asupririi austro-ungarilor, cum ar fi bunicul lui Apopi Gheorghe T., preot ortodox în Ardeal, izgonit din cauza credinței lui. Într-un manuscris care a fost citit de Onofrei Gheorghe, Olariu Simion și Dron Vasile, al fostului inspector școlar Focsaneanu V. de la Brusturi, întocmit în jurul anului 1780, se dovedea că așezarea de la Fagii Groși număra circa 40 de fumuri și că cele mai
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
școlar Focsaneanu V. de la Brusturi, întocmit în jurul anului 1780, se dovedea că așezarea de la Fagii Groși număra circa 40 de fumuri și că cele mai vechi au fost familiile : Tofan, Boboc, Luca, Habuc, Onofrei, Apopi, Gavriloaia, Olariu, s.a. Un alt manuscris care a fost adus de Olariu C. T. în anul 1935, de la curtea boierului Cazanir din comuna Baia, văzut de Onofrei Ghe., Dron V, Olariu S., Boboc Ilisei, Boboc Gavril, Boboc C. precum și de fostul învățător Onofrei V., menționa că în
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
Armașu din Basarabia care la slujba Învierii Domnului din anul 1944 a ținut o cuvântare cutremurătoare despre ororile și prigoana comunismului împotriva bisericilor din Bucovina de Nord și din Basarabia precum și de pe teritoriul întregii Rusii. Ținem să reamintim că în manuscrisul adus de Toader C. Olaru de la curtea boierului Cazanir din Baia în anul 1935 și pe care l-am menționat mai sus, se arată că biserica de la Fagii Groși a fost împroprietărită în anul 1812 de către boierul Slăvescu din com.
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
Cu diferite întreruperi, ea a continuat să lucreze la această operă până în 1966, fără să o termine. Unele fragmente au fost publicate în 1964 în revista "Новый мир", iar altele au fost incluse în volumul "Scurgerea timpului". Au rămas diferite manuscrise ale acestei tragedii, din care Mihail Kralin și Valin Tomacev au publicat diferite extrase. Ulterior, cercetătorii S. A. Kovalenko și N. V. Koroleva au publicat fragmentele piesei neterminate într-o ediție adnotată. În aprilie 1946 Ahmatova a apărut în sala coloanelor în
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
că Revoluția de la 1848-1849 a însemnat cea mai crâncena vărsare de sânge. Revista , Transilvania " - organ al ASTREL, nr. 1|1943, pag. 44, sub titlul: , Descrierea întâmplărilor de la începutul Revoluției din anul 1848 și 1849 în Protopresbiteratului Halmagiului " a publicat două manuscrise redactare de către părintele Ion Moga, protopopul unit al Halmagiului, martor ocular al evenimentelor pe care le descrie că întâmplate în anii 1848-1849. Potrivit celor scrise de părintele protopop Ion Moga, în Ținutul Halmagiului, revoluția a început în 23 octombrie 1848
Brotuna, Hunedoara () [Corola-website/Science/300540_a_301869]
-
urmă bătăliei din 31 iulie 1849. Casă are trei săli, prima cameră expune documente care evocă epoca poetului, a doua cameră cuprinde documente despre viața poetului, iar în ultima cameră sunt expuse machetă bătăliei din Albești, respectiv documente, poze și manuscrise. În incinta se află un parc cu arbori de tuia, cu un obelisc ridicat de frații Bossini, renumiți arhitecți de origine italiană, plachete legate de bătălie și statuia poetului național. În vârful monumentului este așezat vulturul cu sabie executat de
Albești, Mureș () [Corola-website/Science/300568_a_301897]
-
arătată ambasadorului american în Londra în 1917. Marcat cu scrisul amiralului Hall deasupra documentului, sunt aceste cuvinte: „Aceasta este prim-înmânată domnului Page și expusă președintelui”. Cum multe din documentele secrete din această perioadă au fost distruse, se presupunea că manuscrisul decodat original a dispărut pentru totdeauna. Oricum, după descoperirea acestui document istoricul oficial al GCHQ a declarat: “Cred că acesta este într-adevăr același document pe care Balfour i l-a înmânat lui Page”.
Telegrama Zimmermann () [Corola-website/Science/300565_a_301894]
-
parte din aceasta înmânând-o profesorului Ioan Micu Moldovan. Colecția acestuia din urmă, împreună cu colecția preotului Vlase a fost tipărită în 1885 de Andrei Bîrseanu și Ioan Urban Jarnic - sub numele "Doine și strigături din Ardeal". O altă parte a manuscriselor preotului Vlase, aflate în custodia lui Ioan Micu Moldovan, au fost publicate de profesorul Traian Gherman între anii 1926-1927 în revistă "Comoara satelor". În perioada care a precedat formarea României Mari au fost înființate consilii și gărzi naționale, cu ajutorul cărora
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
la Biserica Sf. Cuv. Paraschiva din Stroești, în perioada 1990 - 2007; construirea unui nou locaș de cult în Costești - Vâlsan; amenajarea pârâului Bercioaia ce inunda cimitirul satului Stroești (Leonăchescu, 1998; Olărescu, Cionca, Leonăchescu, 2008). 1. A.N.R. - D.A.I.C., Manuscrise, Condica Divanului Domnesc, nr. 43, p. 399 v (fostă 459 v). 2. A.N.R. - D.A.I.C., Manuscrise, Condicile Divanului Domnesc, nr. 12, p. 256 și nr. 13, p. 175. 3. ALECSANDRESCU - URECHIĂ, V., 1897. Istoria românilor (1800-1821). Tom VIII
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Costești - Vâlsan; amenajarea pârâului Bercioaia ce inunda cimitirul satului Stroești (Leonăchescu, 1998; Olărescu, Cionca, Leonăchescu, 2008). 1. A.N.R. - D.A.I.C., Manuscrise, Condica Divanului Domnesc, nr. 43, p. 399 v (fostă 459 v). 2. A.N.R. - D.A.I.C., Manuscrise, Condicile Divanului Domnesc, nr. 12, p. 256 și nr. 13, p. 175. 3. ALECSANDRESCU - URECHIĂ, V., 1897. Istoria românilor (1800-1821). Tom VIII (Tom I în seria 1800-1821), București, pp. 26 și 27. BAR, II 85858. 4. BELDIE, Al. C., 1984
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
contemporani au dat și ei atenție acestei specii, fiind publicate pînă în prezent jurnalele lui Paul Goma, Monica Lovinescu, Mircea Zaciu, Livius Ciocârlie, Ioana Em. Petrescu, Gabriela Melinescu, Mircea Cărtărescu etc. Cu siguranță că viitorul ne rezervă încă surprize în privința manuscriselor jurnalelor unor personalități din viața culturală și literară, întîmpinate întotdeauna cu curiozitate și bucurie de cititori. Uneori, din pricina faptului că persoanele și evenimentele descrise în jurnal pot leza imaginea unor indivizi în viață, autorii aleg în mod conștient să elimine
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]