14,766 matches
-
n (; 17 mai 1568 - 26 februarie 1625) a fost o prințesă suedeză și poloneză. A fost fiica regelui Ioan al III-lea al Suediei și a reginei Catherine Jagellon. A avut o relație apropiată cu fratele ei, Sigismund al III-lea Vasa, rege al Poloniei (1587-1632) și rege al Suediei (1592-99). Crescută în religia catolică, Anna s-a convertit la luteranism în 1584, lucru care a transfornat-o
Anna Vasa a Suediei () [Corola-website/Science/337344_a_338673]
-
-o că purgatoriul nu există și că era folosit doar pentru a-i avertiza pe oamenii obișnuiți și simplii la minte. Regina l-a îndepărtat pe iezuit însă Annei i-a displăcut falsitatea romano-catolicismului. După moartea mamei sale, mătușa maternă regina Anna Jagiellon a sugerat ca ea să fie trimisă în Polonia pentru a fi crescută acolo dar a fost refuzată de Ioan al III-lea. Ea a avut propria ei curte, supravegheată de fosta doamnă de onoare a mamei sale
Anna Vasa a Suediei () [Corola-website/Science/337344_a_338673]
-
explicație nu a fost găsită în sursele istorice. În noiembrie 1592, fratele ei Sigismund a urcat pe tronul Suediei după moartea tatălui lor. În septembrie 1593 Anna s-a întors în Suedia alături de fratele ei, regele Sigismund, și cumnata ei, regina Anne. A fost privită cu neîncredere de trimisul papal Germanico Malaspina. În timpul revoltei scandaloase dintre catolici și protestanți în timpul serviciului de inmormantare al muzicianului polonez Sowka la Riddarholmskyrkan în noiembrie 1593, propriul ei preot Olaus Simonis a participat de partea
Anna Vasa a Suediei () [Corola-website/Science/337344_a_338673]
-
(14 februarie 1625, Castelul Stegeborg, Östergötland - 24 octombrie 1687, Castelul Höjentorp, Västergötland), a fost contesă palatina, o verișoară a reginei Christina a Suediei și sora a regelui Carol al X-lea al Suediei. După ascensiunea pe tron a fratelui ei (1654), a fost Prințesa Regală a Suediei. Maria Eufrosina s-a născut la Castelul Stegeborg din Östergötland și a fost
Maria Eufrosina de Zweibrücken () [Corola-website/Science/337346_a_338675]
-
a stabilit în țara natală a mamei sale, Suedia, unde Maria Eufrosina însăși s-a nascut trei ani mai tarziu. Și-a petrecut primii ani la Castelul Stegeborg, fieful mamei ei. În 1632 mama ei a primit responsabilitatea verișoarei ei, regina Christina, iar Maria Eufrosina și frații ei au fost aduși la curte, unde au rămas chiar și după moartea mamei, în 1638, în timp ce tatăl lor a rămas la Stegeborg. Maria Eufrosina a primit o educație foarte bună, crescând alături de regina
Maria Eufrosina de Zweibrücken () [Corola-website/Science/337346_a_338675]
-
regina Christina, iar Maria Eufrosina și frații ei au fost aduși la curte, unde au rămas chiar și după moartea mamei, în 1638, în timp ce tatăl lor a rămas la Stegeborg. Maria Eufrosina a primit o educație foarte bună, crescând alături de regina Christina, însă în cele din urmă au fost educate separat deoarece Christina, ca monarh avea nevoie de o educație nepotrivită pentru sexul ei. La 15 martie 1645, Maria Eufrosina a fost logodita cu favoritul reginei, contele Magnus Gabriel De la Gardie
Maria Eufrosina de Zweibrücken () [Corola-website/Science/337346_a_338675]
-
educație foarte bună, crescând alături de regina Christina, însă în cele din urmă au fost educate separat deoarece Christina, ca monarh avea nevoie de o educație nepotrivită pentru sexul ei. La 15 martie 1645, Maria Eufrosina a fost logodita cu favoritul reginei, contele Magnus Gabriel De la Gardie, si la 7 martie 1647, ea s-a căsătorit cu el la capelă regală de la castelul Tre Kronor din Stockholm. Căsătoria a fost aranjată de Christina. Legenda spune că ambele femei: Christina și Maria Eufrosina
Maria Eufrosina de Zweibrücken () [Corola-website/Science/337346_a_338675]
-
Baden-Rodemachern prin căsătoria cu Christopher al II-lea, Margraf de Baden-Rodemachern. Ea este cea mai cunoscută dintre fiicele lui Gustav Vasa, cunoscută pentru un scandal la curte în legătură cu nunta unei surori și pentru o ședere de lungă durată în Anglia reginei Elisabeta I, unde a născut primul ei copil. Cecilia a fost descrisă ca fiind cea mai frumoasă fiică a regelui Gustav I, și a fost frecvent menționată datorită frumuseții sale. Din cauza scandalurilor în care a fost implicată a fost oaia
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
castelul Västerås sub arest la domiciliu, în timp ce Cecilia și Eric (fratele Ceciliei) au fost chemați la Stockholm. Cecilia și-a acuzat tatăl că a fost bătută și trasă de păr. Se spune că regele a plâns când a povestit totul reginei. Și-a acuzat cei doi copii: Eric și Catarină că nu au strunit-o pe Cecilia cum a trebuit și l-a mustrat pe Eric că a făcut totul public în loc să fie discret. Catarinei i s-a permis să-și
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
a călătorit în Anglia, într-o vizită oficială de stat. A ajuns în toamna anului 1565 după o călătorie de 400 de mile pe apă și 750 de mile pe gheață și zăpadă. Cecilia era angajat într-o corespondență cu regina Elisabeta timp de mai mulți ani și pare să fi simțit admirație pentru ea la nivel personal. Ea a cerut și a obținut de la Elisabeta o invitație în Anglia încă din 1562 și a învățat să vorbească limba engleză de la
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
un venit atâta timp cât îi va permite Ceciliei să rămână în Anglia. În timp ce era în Anglia a născut primul ei copil, Edward, care a fost botezat de Elisabeta. Vizita Ceciliei în Anglia a fost în parte de a o convinge pe regina Elisabeta I să se căsătorească cu fratele ei vitreg, regele Eric al XIV-lea. De asemenea, ea voia să recruteze pirați englezi pentru a ataca navele daneze, germane și poloneze ostile în Marea Baltică. În ianuarie 1566 Eric i-a dat
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
În martie, Christopher a venit în Anglia, în secret, și a încercat să o răpească Cecilia de creditorii ei, dar a fost descoperit și închis de către creditorii. Elisabeta l-a eliberat, dar acest lucru a încheiat prietenia dintre Cecilia și regină. În august 1565, Cecilia, la aproape 25 de ani, a ajuns la Baden-Rodemachen, unde a stat cinci ani. Războiul religios din Olanda era în desfășurare și trupele ducelui de Alba s-au mutat în jurul teritoriului ei de reședință și au
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
(; 10 noiembrie 1584 - 13 decembrie 1638) a fost prințesă suedeză și contesă palatină de Zweibrücken ca soție a vărului ei de gradul doi, Johann Casimir de Palatinate-Zweibrücken. Este cunoscută sub numele de mama adoptivă a reginei Christina a Suediei. Caterina a fost fiica regelui Carol al IX-lea al Suediei și a primei lui soții, Maria de Palatinate-Simmern. Personalitatea ei a fost descrisă ca fiind "o unire fericită a puterii și a înțelepciunii tatălui ei și
Caterina a Suediei () [Corola-website/Science/337345_a_338674]
-
dar mai ales a fost apropiată de fratele ei mai mare, viitorul rege Gustavus Adolphus, care a fost foarte afectuos față de ea. Tatăl ei a devenit regent în 1598 și a fost încoronat rege în 1607. Cu ajutorul mamei vitrege, fratele reginei, arhiepiscopul Johann Frederik de Bremen a aranjat o căsătorie ăntre Caterina și ruda ei, contele Johann Casimir de Palatinate-Zweibrücken. Nunta a avut loc la 11 iunie 1615 la Stockholm. Caterina era una dintre cele mai bogate moștenitoare din Suedia. Cum
Caterina a Suediei () [Corola-website/Science/337345_a_338674]
-
a devenit fieful ei personal. Caterina era în termeni foarte buni cu fratele ei regele Gustavus Adolphus, despre care se știe că el i-a cerut sfatul. În timpul călătoriilor sale, adesea el o ruga să o controleze pe soția lui, regina Maria Eleonora. Caterina a fost expusă intrigilor de la curte cu scopul de a o ponegri în ochii cuplului regal, însă ea a reușit să evite aceste comploturi. La 11 iunie 1615 ea s-a căsătorit cu contele palatin Johann Casimir
Caterina a Suediei () [Corola-website/Science/337345_a_338674]
-
Bureții sunt savuroși preparati ca supă, de asemenea în legătură cu legume fine sau adăugați la jumări de ou, omletă precum sufleu. De asemenea ei sunt adesea oară folosiți pentru un foietaj cu șuncă sau într-o plăcintă (de exemplu „pe modul reginei” ,cu carne de vițel sau pui, sparanghel și mazăre). Buretele cu peruca este o ciupercă bine cunoscută in medicina populară, fiind utilizată în scopul scăderii glicemiei. Extractele obținute din aceasta ciuperca medicinală contribuie în mod semnificativ la ameliorarea sindromului metabolic
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
a fost un reputat medic militar, chirurg, colonel al Armatei Române, Comandant al Policlinicii Garnizoanei București, Șef al Serviciului 2 Chirurgie de la Spitalul Militar Central, decorat cu Ordinul „Regina Maria” pentru rezultate deosebite în îngrijirea și tratarea răniților în timpul celui de-al doilea război mondial. s-a născut la 11/24 iunie 1896 în satul Drăgotești, comuna Fîntîna Domnească (actualmente comuna Prunișor), județul Mehedinți. A fost fiul lui Mihai
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
În 1942 a fost comandantul unei ambulanțe în Crimeea, iar în 1943 comandant al unui spital de campanie, străbătînd cîmpurile de luptă pînă în Caucaz, la Krasnodar. Pentru rezultate deosebite în îngrijirea și tratarea răniților, a fost decorat cu Ordinul „Regina Maria”. După război se întoarce la Spitalul Militar Central. Din Decembrie 1949 a fost Comandant al Policlinicii Garnizoanei București, iar din 1954 Șef al Serviciului Chirurgie pînă la 28 mai 1958, cînd este trecut definitiv în rezervă. S-a stins
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
mirosului specific) sau ca sos, servit cu carne albă (pui, curcan, porumbel, vițel). Se și potrivește la o mâncare de creier (porc, vițel), cu raci, scoici, melci sau ca foietaj cu șuncă sau într-o plăcintă (de exemplu „pe modul reginei” ,cu carne de vițel sau pui). Exemplare mai mari pot fi prăjite ca un șnițel sau umplute cu carne, după ce au fost blanșate. Uscați și preparați după înmuiat, bureții dezvoltă un gust și miros mai intensiv (folosiți și apa de
Zbârciog suplu () [Corola-website/Science/335864_a_337193]
-
mirosului specific) sau ca sos, servit cu carne albă (pui, curcan, porumbel, vițel). Se și potrivește la o mâncare de creier (porc, vițel), cu raci, scoici, melci sau ca foietaj cu șuncă sau într-o plăcintă (de exemplu „pe modul reginei” ,cu carne de vițel sau pui). Exemplare mai mari pot fi prăjite ca un șnițel sau umplute cu carne, după ce au fost blanșate. Uscați și preparați după înmuiat, bureții dezvoltă un gust și miros mai intensiv (folosiți și apa de
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]
-
Statthalter" în Livonia, însă după moartea regelui lucrurile s-au schimbat în mod considerabil, iar Frederic a părăsit serviciul suedez în 1661. În același an el s-a căsătorit cu Margareta Brahe, o văduvă bogată suedeză, doamnă de onoare a reginei Suediei, care era cu 30 de ani mai în vârstă decât el. Căsătoria a provocat un scandal, iar cuplul a trebuit să părăsească Suedia. Margareta Brahe a murit după opt ani, în 1669. Cu averea ei el a cumpărat moșii
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335887_a_337216]
-
se asigură guvernarea Parisului și a Île-de-France (1556). A luat parte la Bătălia de la Saint-Quentin la 10 august 1557, apărând Picardia împotriva spaniolilor și a ajutat în asediul orașului Calais, în 1558. Regele l-a trimis cu o ambasadă la regina Elisabeta I a Angliei, pentru a obține de la ea angajamentul de a respecta tratatul de pace de la Cateau-Cambrésis. Odată cu moartea regelui Henric al II-lea, el a trebuit să cedeze titlul de Mare Maestru, moștenit de la tatăl său, Ducelui de
François de Montmorency () [Corola-website/Science/335886_a_337215]
-
tatăl său. Odată ce a devenit Duce, François a continuat rivalitatea cu Casa de Guise. În 1570, el a avut sarcina foarte dificilă de a face ca pacea de la Saint-Germain să fie acceptată la Paris. În 1572 a fost trimis la regina Elisabeta I a Angliei pentru a obține o să semneze o alianță cu Franța. Cu această ocazie a fost creat cavaler onorific al Ordinului Jartierei. În Franța, François era mai nepopular ca niciodată. Incapacitatea lui de a controla parizienii răzvrătiți a
François de Montmorency () [Corola-website/Science/335886_a_337215]
-
George Philip Louis Ladislaus"; 13 august 1868 - 23 octombrie 1927), născut Prinț Adolphus de Teck și mai târziu Duce de Teck, a fost membru al familiei regale britanice, strănepot al regelui George al III-lea și fratele mai mic al reginei Mary, soția regelui George al V-lea. În 1900, el i-a succedat tatălui său ca Duce de Teck în regatul de Württemberg. În 1917 a renunțat la titlurile sale germane și a devenit Marchiz de Cambridge. La 12 decembrie
Adolphus Cambridge, Marchiz de Cambridge () [Corola-website/Science/335894_a_337223]
-
Ernst Leopold, al 4-lea Prinț de Leiningen () (9 noiembrie 1830 - 5 aprilie 1904) a fost nobil german. A fost fiul cel mare al lui Karl, Prinț de Leiningen și a contesei Maria Klebelsberg. Tatăl său era fratele vitreg al reginei Victoria a Regatului Unit. Ernst Leopold a întârt în Royal Navy în 1849. EL a accedat la titlul de Prinț de Leiningen după decesul tatălui său la 13 noiembrie 1856. Promovat la rang de căpitan în 1860, el a comandat
Ernst Leopold, Prinț de Leiningen () [Corola-website/Science/335924_a_337253]