15,319 matches
-
și 1536. Teatrul vicentin este inspirat, desigur, de viață de la curte. Prima sa piesă, "Monólogo do Vaqueiro" ("Monologul văcarului"), este făcută pentru a celebra nașterea prințului moștenitor. În toată Europa se dădeau reprezentații de Crăciun și de Paști, cu caracter sacru, în care figurau, alături de Sfântă Fecioara și de Sfanțul Iosif, îngeri, diavoli, profeți, pastori și diferite figuri alegorice. Mai există un gen de teatru comic foarte practicat, având un bogat repertoriu alcătuit din farse pe teme luate din viața de
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
a folosit sentimentele persistente ale lui Kikyo pentru Inuyasha și a renăscut în Kagome, folosind corpul ei pentru a reveni în epoca feudală. Ea este persoana responsabilă pentru eliberarea lui Inuyasha din somnul său de 50 de ani din copacul sacru și de asemenea persoana responsabilă pentru sigilarea sorții lui Naraku. La prima vedere Inuyasha a confundat-o pe Kagome cu Kikyo, precizând că amândouă miroseau și arătau la fel. Ei sunt forțați să colaboreze atunci când Kagome a spart Shikon no
Inuyasha (personaj) () [Corola-website/Science/308901_a_310230]
-
profund atașată puterii faraonului. În Egipt, faraonul, reprezenta puterea absolută în stat. Lui i se atribuie calități supranaturale și origine divină. În timpul vieții, faraonul este fiul zeului soare, iar după moarte este conducător suprem al armatei, al cultului, conduce ritualurile sacre și este judecător și legiuitor. În religia egiptenilor se găsesc sute de zei, deoarece este politeistă. Egiptenii, considerau că zeii au creat lumea, iar viața lor pe pământ este coordonată de ei. Cultul zeilor se oficia prin ritualuri secrete de către
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
în funcție de acestea, acesta poate să ajungă în lumea veșnică. Ceremonialul funerar are 3 momente importante: momentul de așteptare a judecății când corpul este încremenit cu privirea fix înnainte; al doilea este momentul deschiderii gurii pentru ieșirea sufletului și captarea energiei sacre folosită în vederea trecerii în viața veșnică; al treilea moment fiind pășirea cu piciorul stâng în viața veșnică." Hieratismul ne prezintă calmul și liniștea, lipsa de expresivitate a chipurilor exprimând astfel delimitarea personajelor de viața pământeană și așteptarea dreptului la nemurire
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
celelalte personaje pentru a exprima sacralitatea lor. Atât statuile cât și relieful este realizat pentru a decora pereții mormintelor, templelor, sau palatelor regale. Compozițiile sunt sub formă de frize, iar tematica este diversificată, astfel încât alături de procesiuni religioase sau funerare, ritualuri sacre și de înmormântare pot apărea, subiecte din viața de zi cu zi(scene de muncă, vântoare etc.). În perioada Regatului Nou, sculptura egipteană exprimă rafinament și eleganță prin stilizări și deformări anatomice, cum ar fi: prognatism accentuat, susținerea exagerată a
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
piața publică" este cel mai vechi complex civic din antichitate. Aceasta era numită și "zona urbană centrală", fiind centrul spiritual, juridic, politic și comercial al comunității. Agora îndeplinea mai multe funcții, astfel era considerată loc public pentru adunările cetățenilor, loc sacru pentru desfășurarea ritualulilor de cult, loc de depozitare și schimb de mărfuri, dar și loc de recreere și plimbare. Această piață, avea diverse forme în funcție de configurația terenului, dar obligatoriu avea temple portice(suită de coloane unite între ele prin antablamente
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
dotarea cu edificii politico-administrative, juridice, culturale și religioase, depozitarea alimentelor și distribuirea lor, asigurarea spațiilor de locuit dar și a celor pentru recreere și distracție. Forumum romanum(Forumul) este cel mai important loc al orașului roman, loc unde se întâlnesc sacrul și profanul. Acesta se întâlnește în centrul orașului și este locul unde se adună cetățenii orașului și unde sunt așezate principalele temple de cult și palate imperiale. Tot în centru sunt întâlnite bazilici, columne, biblioteci, arcul de triumf, piețe comerciale
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
văzut și la gâtul unui vrăjitor excentric pe nume Xenophilius Lovegood. În cele din urmă se hotărăsc se îi facă o vizită lui Xenophilius Lovegood, acesta le spune că reprezintă cele 3 Talismanele mitice ale Morții. Talismanele sunt trei obiecte sacre: Piatră Învierii, cu puterea de a convoca morții în lumea celor vii; Baghetă de Șoc, o baghetă de neegalat, precum și Pelerina invizibilă supremă. Harry află că Voldemort caută Baghetă de Șoc, dar nu este conștient de talismane și semnificația lor
Harry Potter și Talismanele Morții () [Corola-website/Science/309893_a_311222]
-
în sine...” (vol. "Generație și creație", EPL, Buc., 1969, p. 11 - 23, cf. Nichita Stănescu interpretat de..., 1983, p. 75). Alex. Ștefănescu (1986) apropie preexistența descrisă în acest poem cu „increatul” lui Ion Barbu, găsind similitudini deopotrivă cu străvechile texte sacre indiene sau egiptene „în care divinitatea este definită - cu specifică precauție sacerdotală - prin negație...” ("Introducere în opera lui Nichita Stănescu", 1986, p. 102-103). Atentă la dedicația poemului, Ștefania Mincu ("Momentul Nichita Stănescu", în vol. "Nichita Stănescu: Poezii", Ed. Albatros, București
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
bijuterii, vase de ceramică, cahle decorate etc.) descoperite în urma cercetărilor arheologice. În partea de sud a incintei au fost construite Casa Domnească și edificiile mănăstirești: trapeza, chiliile, cuhnea. Modul de organizare a incintei a fost astfel gândit încât funcțiunile strict sacre (ale bisericii, clopotniței și clisiarniței) să fie separate de viața curentă dintr-o mănăstire domnească din Moldova: locuință temporară pentru Domn, clădirile necesare obștii călugărești. În urma cercetărilor arheologice efectuate în perioada 1996-2001 au fost identificate nouă construcții ruinate aflate în
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
rolul normativ binecunoscut al acestora, se pot descifra mai multe funcții secundare subordonate funcției de bază, care este urarea. Între funcțiile secundare cele mai des întâlnite sunt cele de: comunicare, inițiere, întărire a coeziunii grupului social, protecție, normare, manifestare a sacrului și experimentare a acestuia, onomastice sau catharetice. Peste unele colinde s-a suprapus și elementul creștin, regăsibil mai ales la refren, însă acest fapt s-a petrecut abia în Evul Mediu, sub influența Bisericii. Acestea conțin o sumedenie de scene
Colind () [Corola-website/Science/309332_a_310661]
-
și din cauza datoriilor acumulate, proiectul nu poate fi finalizat în totalitate. 1944, septembrie 1 - trupele sovietice ocupă cartierul „Ovidiu”; începând din 20 septembrie accesul catolicilor în Bazilica „Sfântul Anton” este interzis; în următorii ani biserica va fi vandalizată, majoritatea obiectelor sacre fiind distruse sau dispărând fără urmă. 1947, după 7 octombrie - catolicii reintră în posesia bisericii, după aprobarea dată de Biroul de Rechiziții al Primăriei Constanța și avizul comandantului trupelor sovietice de ocupație. 1950-1951 - cu fonduri modeste de la stat, obținute cu
Biserica Sfântul Anton de Padova din Constanța () [Corola-website/Science/309355_a_310684]
-
2005). În anul 2006, fondează, și tot din același an conduce, "Mouvances" („Dependențe“ / „Orbite“), web-revista de artă / literatură, «ce ia formă Cyber-Terestră pentru a face să nuntească Primăvara Poeților»; e o revistă virtuală cu un foarte interesant articol-program, de unde spicuim: sacra «misiune de a rezista fenomenului de anemiere a literaturii, de a produce o breșă în câmpia ruginită a imaginarului»; «în fața cvasi-absenței scriitorilor în mass-media și reculului literaturii în profitul unei culturi de divertisment adesea redusă la telerealitatea banalizantă, să afirme
Claudine Bertrand () [Corola-website/Science/310355_a_311684]
-
Lucca, Giovanni Arnolfini, cu prilejul căsătoriei sale cu Giovanna Cenami. Tabloul constituie o excelentă ilustrare a ceea ce Panofsky a numit "simbolismul ascuns" al lui van Eyck. Într-adevăr, artistul flamand pictează cu atâta naturalețe personajele și obiectele legate de sfera sacrului, încât ele nu prezintă nicio deosebire față de oamenii și obiectele obișnuite. Din punct de vedere pictural, trebuie evidențiat efectul deosebit produs de imaginea din oglindă și care, așa cum arată André Chastel, stârnește "senzația de miracol" și, totodată, "sparge rânduiala lucrurilor
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
1994 - "Le cadre législatif et institutionnel pour les minorités nationales de Roumanie"; în colaborare (Institutul român pentru drepturile omului). - "Petru cel Mare", de Henri Troyat (roman istoric) (editura Humanitas). - revista „Arhivele totalitarismului”, nr. 13-14 ([n limba franceză); în colaborare. 1995 - "Sacrul și profanul", de Mircea Eliade (editura Humanitas). - "Bucarest, les années '30" (CD) (NOI Media Print & D.O.R. 1996 - "România. Evoluție în timp și spațiu" (album comentat;în limba franceză) (Editura Enciclopedic`). 1997 - "Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului", de
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
vedere."" - Andreea Deciu, " Povesti pentru cei mari", în "România literară", nr. 42/1999) - "Lupul albastru. Povestea lui Genghis-han" (roman istoric), de Yasushi Inoue (editura Humanitas). - "Cum să-ți interpretezi visele. Dicționar de simboluri onirice", de Marie Coupal (editura Humanitas). 2000 - "Sacrul și profanul", de Mircea Eliade, ediția a II-a (editura Humanitas). - "După 40 de ani. Cartea femeii fără prejudecăți", de Josette Rousselet-Blanc și Marianne Buhler (editura Humanitas). - "Farmecul discret al adulterului. Scenariile infidelității", de Jacqueline Raoul-Duval (editura Humanitas). - "George Apostu
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
ediția a II-a (editura Humanitas). 2004 - "După 40 de ani. Cartea femeii fără prejudecăți", de Josette Raousselet-Blanc și Marianne Buhler, ediția a II-a (editura Humanitas). - "Între înger și fiară", de Lucian Boia (editura Humanitas) (împreună cu Lucian Boia). 2005 - "Sacrul și profanul", de Mircea Eliade, ediția a III-a (editura Humanitas). 2006 - "Cercul mincinoșilor. Povești filozofice din toată lumea", de Jean-Claude Carrière, ediția a III-a (editura Humanitas). 2007 - "Învierea lui Mozart" (roman), de Nina Berberova, ediția a II-a (editura
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
Uritescu (Humanitas Multimedia). 2011 - "Între înger și fiară", de Lucian Boia, ediția a II-a (editura Humanitas) (împreună cu Lucian Boia). 2013 - "Cercul mincinoșilor. Cele mai frumoase povești filozofice din lumea întreagă", de Jean-Claude Carrière (editura Humanitas) (împreună cu Alexandru Marcu). 2013 - "Sacrul și profanul", de Mircea Eliade, ediția a IV-a (editura Humanitas).
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
cu mult mai puternice decât în cazul celților. Aceste influențe s-au materializat în produse evident superioare de care cultura celtică nu a beneficiat niciodată înainte de ocupația romană. Este vorba de cetățile cu ziduri de piatră ecarisată ori de arhitectura sacră. Tehnica zidurilor dacice (de factură grecească) era evident superioară modalității în care celții își construiau, în aceeași vreme, cetățile. Toate aceste denotă un serios pas înainte, un avans al civilizației daco-getice, favorizat de prezența efectivă și activă a meșterilor greci
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
a găsit un craniu dac cu urme de trepanații. Hadrian Daicoviciu pe baza teoriilor lui Constantin Daicoviciu presupune că la Sarmizegetusa, pe lângă construcții religioase există și un "templu-calendar". Demonstrația lui se bazează pe faptul că marele sanctuar circular din incinta sacră de la Sarmizegetusa cuprinde trei cercuri concentrice (un cerc din blocuri de andezit, unul din stâlpi de andezit și un cerc de stâlpi groși din lemn). Cunoscutul geograf grec din epoca romană, Strabon, afirmă despre daci că ""au aceeași limbă ca
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
în regiunea Beaujolais din Franța. Gamay apare în câmpiile Burgundiei în perioada anilor 1300 în localitatea Gamay din sudul regiunii Beaune fiind plantat de către țărani pe terenurile (puțin productive) închiriate de la nobili. În jurul anilor 1360, Gamay-ul amenință deja să preia sacrele terenuri Grand Cru ale Burgundiei, cultivate cu Pinot Noir, si stăpânite de cei mai puternici și importanți nobili ai Franței la vremea respectivă. În 1395 Filip al II-lea, Duce de Burgundia, ordona țărânilor să distrugă culturile de Gamay, pentru
Gamay () [Corola-website/Science/305097_a_306426]
-
să critice guvernul. Parlamentul era împărțit în două camere: Charta Constituțională a preluat și o serie de drepturi ce au fost introduse de revoluție, inclusiv dreptul la libera exprimare care era însă restrânsă prin legi ulterioare. Proprietatea privată era considerată sacră și inviolabilă. Ce a fost confiscat și nu a fost vândut a fost retrocedat proprietarilor. Deși catolicismul era considerat religia oficială de stat, în constituție era enunțată și libertatea religioasă. Charta Constituțională enunța că restaurația monarhică era un regim politic
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
1824, regele Ludovic al XVIII-lea a murit și a fost succedat de Contele d’ Artois, Carol al X-lea. Carol al X-lea al Franței s-a încoronat în 1825, potrivit vechiului ceremonial, la Catedrala de la Reims, acceptând caracterul sacru. Acesta, fiind monarh de drept divin, controla majoritatea Camerei Deputaților. Deși nu existau partide politice, presa juca un rol important. În jurul cotidienelor politice s-au polarizat oameni politici care formau grupări și care se angajau în diverse dezbateri. O parte
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
a intrat întreaga populație din Constantinopol, cerând abdicarea lui Iustinian și arzând aproape un sfert din oraș în cele șase zile cât a durat răscoala. În incendiu au fost curpinse spitale, cu pacienții încă internați, biserici, o parte a Palatului Sacru, administrații și azile. Răscoala nu a încetat decât în urma intervenției armatei, conduse de generalul Belisarius, care a ucis peste 30000 de oameni, aparținând ambelor partide. Armata a surprins mulțimea adunată în Hipodrom în jurul celui pe care voiau să îl proclame
Răscoala Nika () [Corola-website/Science/306095_a_307424]
-
sale au fost traduse în engleză, franceză, rusă, suedeză, ș.a. "Deconstrucția s-ar opune, după Lyotard, omogenizării care a sfârșit prin a „devaloriza eterogenitatea”. Așadar, eterogenitatea devine valoarea primordială a postmodernismului și ea începe cu spargerea ordinii existente confundată cu sacrul. Eugen Cioclea, bunăoară, se oprește la acest moment al “deconstrucției” și, din păcate, nici nu sunt semne că a ieșit din ea. Georges Gusdorf, pe care Ana Bantos îl consideră gânditor postmodernist, vorbea de o „rechemare la ordine” după spargerea
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]