14,810 matches
-
nostalgia ce năzuiește înainte nu ne îngăduie să întîrziem la ceea ce nu mia are acum nici o însemnătate practică. 22. Simpatie Tipurile de humor descrise în cele de mai sus se situează mai aproape de autoafirmare decît de devotament. Superioritatea și noblețea sufletească, melancolia și nostalgia pot alcătui totuși baza pentru a glumi în legătură cu comportarea și destinul propriu și ale altora, o glumă legată de valorificarea pozitivă a activității și suferinței lor. În contrast cu desfășurarea evoluției ce duce de la instinctul originar de autoafirmare la
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pur pasivă, ci poate forma expresia unei forțe capabile să cuprindă altceva și mai mult decît ceea ce pretinde autoafirmarea. Își poate avea locul aici acea vorbă mare ce s-a spus despre dragoste: rabdă tot, îndură tot, biruie tot. Noblețea sufletească nu are voie să poarte pecetea dragostei, dar în dragoste așa cum poate fi ea se ascunde o noblețe sufletească. Dragostea de acest fel poate forma baza marelui humor. Ea s-a putut dezvolta în diferite moduri: prin alunecarea motivației, pornind
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Își poate avea locul aici acea vorbă mare ce s-a spus despre dragoste: rabdă tot, îndură tot, biruie tot. Noblețea sufletească nu are voie să poarte pecetea dragostei, dar în dragoste așa cum poate fi ea se ascunde o noblețe sufletească. Dragostea de acest fel poate forma baza marelui humor. Ea s-a putut dezvolta în diferite moduri: prin alunecarea motivației, pornind de la autoafirmare prin evoluție, pa baza unui instinct natural sau la școala suferinței și a durerii 50. Caracterul energic
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lega interesul de ceva ce depășeșete cu mult cîmpul vieții individuale, determinînd prin progresul sau regresul său valoarea pe care el o atribuie realității așa cum este. Humorul ce se formează pe această bază, este un sentiment vital cosmic, o stare sufletească fundamentală, situată mai presus de opoziția dintre optimism și pesimism, întrucît nu închide ochii în fața dizarmoniilor și a nenorocirilor, dar nu pierde simțămîntul de unitate cu mersul înainte al lumii, din cauza suferinței dintr-însa și a dispariției atîtor lucruri mari
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ultimă examinare conduce la o premisă comună, într-o măsură mai mare sau mai mică, a tuturor formelor de humor descrise pînă aici. În discutarea acestor tipuri s-a pus preț îndeosebi pe ceea ce eu numesc baza, adică pe viața sufletească ce formează premisa. Nu pot fi excluse însă premisele intelectuale, indiferent dacă provin doar din experiențele personale ale omului sau din înțelegerea științifică pe care el a cîpîtat-o despre desfășurarea și legile naturii și ale istoriei. Cînd aceste premise intelectuale
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
la o încheiere deplină tot atît de puțin pe cît o putem face pe tărîmul vieții ideilor. Ne găsim în mijlocul unei evoluții, în care există mereu posibilitatea unor experiențe neașteptate. Marele humor nu poate fi proclamat, de aceea, o stare sufletească de încheiere definitivă. El comportă multe condiționări care îl apropie totuși de acest ideal. El deține calitatea că experiențe și dispoziții contrare ale vieții își pot căpăta într-însul drepturile. El presupune că sufletul s-a deschis pentru toate laturile
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Organizarea a devenit foarte largă și s-a extins dincolo de orice fel de îngrădiri confesionale. Întrucît cei sănătoși nu-i pot înțelege niciodată pe deplin pe cei bolnavi, comunitatea acestora a căpătat o mare importanță. Tinerele paciente își împărtășeau stările sufletești și experiențele, schimbînd idei despre ceea ce le împiedica să cedeze. În felul acesta, se sprijineau reciproc în lupta lor de a mai obține ceva de la viață. Sentimentul de singurătate a dispărut și Adèle Kamm se simțea acum ca o participantă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în față tocmai această legătură reală. El nu se angajează în speculații ca să justifice durerile din lume, așa cum, la fel de puțin, recunoaște explicațiile teologice cu privire la realitatea suferințelor. El preia însă această realitate în propria concepție despre viață, în concluzia stării sale sufletești. Nu e deloc o treabă măruntă să ordonezi și ceea ce este mai amar și mai întunecat în imaginea de ansamblu a existenței; dar această muncă poate să-ți mai lase totuși puterea să întîmpini ceea ce e mic și irațional cu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pentru felul cum se pot desfășura lucrurileîn viață, dar nu pot decide dacă acele exemple sînt o regulă sau niște excepții. Acest lucru e valabil și pentru descrierea unor idile cît și pentru zugrăvirea de tragedii. Firește, putem cunoaște dispoziția sufletească a unui artist în fața vieții prin studierea obiectelor pe care le alege, ca și a manierei în care le tratează. Aici se află locul deschis al artei, prin care ea este legată în modul cel mai intim cu viața. Există
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
un prost capriciu (cf. scrisoarea către Zelter, din 30 octombrie 1808). El explica chiar că cel care interpretează viața într-un chip serios și amar nu ar putea fi humorist; humoristul, spune el, este preocupat mai mult de propria dispoziție sufletească decît de obiectul său (în convorbirile cu cancelarul von Müller, 6 iunie 182458). Atitudinea despre care vorbește Goethe nu poate fi, evident, humorul ca sentiment total, născut din trăiri de gen activ și pasiv. În contrast cu conceptul de humor așa cum îl
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sau o organizare modificată. Și marele humor trebuie să lupte deseori pentru viașă. Armonia luminoasă și energică este amenințată, de exemplu, de cețurile umede ale ipohondriei, produse de niște stări organice interne sau de trăiri esterioare care indispun. O stare sufletească de deprimare favorizează sau cheamă la ea toate reprezentările de imperfecțiune, nefericire, micime și insuficiență. Nimic din noi sau din afara noastră nu pare să ne apare, în starea ipohondrică, întocmai ca și cînd nu ar fi existat nicicînd, ori ar
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cristalizări produse sub influența profundei emoții pe care i-au stîrnit-o în suflet propriile trăiri. Ne găsim aici într-un loc deschis al artei, din care putem privi, pornind de la opera poetică ce ne stă istoricește înfață, în însăși viața sufletească a poetului, așa cum a fost ea stimulată de ceea ce i s-a întîmplat, ori de ceea ce a văzut în jurul său. Unii cercetători ai lui Shakespeare socotesc că în vremea vieții lui, cînd au apărut cele mai puternice tragedii, reprezentînd culmea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
suflet într-un mod chinuitor și prohibitiv. În muzica modernă ne-am putea gîndi astfel la simfonia a cincea a lui Beethoven, la "simfonia destinului", în care auzim mai întîi bătaia grea a destinului la poartă și, pătrunși de starea sufletească astfel provocată, sîntem pregătiți să ne lăsăm mișcați de impresia îmbucurătoare și melancolică totodată a ultimei părți a simfoniei. În orice caz însă, Aristotel nu ne spune deloc ce fel de caracter capătă "teama și compasiunea" cînd sînt "purificate". Din
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sa de viață, fie datorată propriului destin, fie trăirii unor destine străine, poate fi bogată și cuprinzătoare. Iar strădania sa pleacă, conștient și inconștient, de la îngăduința cu marile contradicții să-și exercite influența lor îndreptățită asupra timbrului întregii sale dispoziții sufletești. El e obligat să recunoască însă că nu e cu putință nici o organizare sau contopire, acă tragicul e de așa natură încît nu mai alsă nici o putere sau nici un loc liber înrîuririi elementelor luminoase asupra sufletului. Armonia cosmică, în care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu sînt decît valori individuale, date în experiență. Perisabilitatea lor este elementul tragic în trăirile în care își are sursa marele humor. Elementul acesta nu este însă predominant, atîta timp cît sînt descoperite noi surse de valori. În însăși înălțarea sufletească ce se poate manifesta cînd dispare o valoare, apare o nouă valoare. Iar după aceea, viața este reluată de la capăt. Întocmai cum Kent, atunci cînd e declarat proscris, "o ia pe vechiul său drum, în locuri noi", tot astfel, după
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
încercat să-l dezvolt mai amănunțit în lucrarea de față o introduc aici (Der menschliche Gedanke, § 158): "Există un punct de vedere în care, prin amestecul de viață între tragedie și comedie, biruință și înfrîngere, s-a obținut o stare sufletească fundamentală, ce are în același timp caracterul seriozității prin măreția trăită și prin durerea ce i-a fost adeseori prețul și al ironiei față de orice încercare de a voi să exprimi în imagini ceea ce prin belșug și contradicții sparge orice
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în fața dispozițiilor și acțiunilor individuale stau o valoare și un scop conducîndu-le și determinîndu-le. Mulți psihologi se bizuie în așa măsură pe o privire generală schematică și pe proprietățile ("elementele") stărilor psihice stabilite de o analiză primară, încît consideră stările sufletești concrete, date realmente și foarte complicate, numai ca pe niște legături mecanice ale unor atare elemente. Așa cum, potrivit unei concepții populare răspîndite, materiile fundamentale există în natură cele dintîi, eventual "de la început", iar diferitele materii compuse apar după aceea, tot
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ca pe niște legături mecanice ale unor atare elemente. Așa cum, potrivit unei concepții populare răspîndite, materiile fundamentale există în natură cele dintîi, eventual "de la început", iar diferitele materii compuse apar după aceea, tot astfel unii vor să construiască și lumea sufletească din elemente psihice stabilite schematic. Se confundă existența reală cu expunerea din manual, unde se începe cu elementele. Nu se poate nega că există în domeniul psihic senzații, reprezentări și sentimente, constituind în forma lor izolată și abstractă datul cel
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
treptele vieții psihice, ceea ce sesizăm pe o treaptă mai tîrzie ca fiind separat și, într-o anumită măsură, independent de imbold și de năzuință. Se afirmă aici o autonomie născută din realitatea că gîndirea ajunge la acțiune abia după ce viața sufletească s-a aflat îndelung într.o bogată desfășurare; ea este de aceea prost înțeleasă potrivit propriului său trecut, crezîndu-se că deosebirile descoperite acum ar fi existat în toate stadiile vieții psihice, al căror rod tardiv este ea însăși 83. Întreaga
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
-ți poți continua existența, arătînd că trăirile trecutului sînt profitabile pentru viitor. Mai este importantă însă, pe lîngă asta, în contextul în cauză, și o situație de un interes psihologic general. Un sentiment total are, în esență, caracterul unei stări sufletești și nu al unui afect. El se naște într-adevăr din concentrarea unui șir de trăiri care au provocat, fiecare în parte, afecte mai mult sau mai puțin profunde, lăsînd astfel urme durabile în suflet.Și el caracterizează o direcție
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Nu este nici o contradicție în faptul că orchestra răsună din nou, după ce s-a încheiat acel solo determinat de o anumită situație. Numai că experiența ne arată că nu e totdeauna lesne de înțeles, în perioadele de armonie ale stării sufletești, ceea ce am îndeplinit involuntar într-o emoție bruscă, fiind trezite subit imboldul și putința de a o face. Momentele de acțiune reprezintă cea mai mare concentrare de care dispune viața sufletească; în ele se realizează cea mai intimă grupare a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lesne de înțeles, în perioadele de armonie ale stării sufletești, ceea ce am îndeplinit involuntar într-o emoție bruscă, fiind trezite subit imboldul și putința de a o face. Momentele de acțiune reprezintă cea mai mare concentrare de care dispune viața sufletească; în ele se realizează cea mai intimă grupare a tuturor forțelor psihice într-o singură direcție. În momentul deciziei, concentrarea se poate amplifica pînă la extaz. Nici o mirare că după aceea nu mai înțelegem zelul, însuflețirea, ardoarea sau forța pe
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
așadar, din liniștea aparentă a sentimentului total, asupra unei lipse de energie în situațiile de o clipă. Cînd vorbim despre tăria unui sentiment, trebuie să ne gîndim că aceasta se poate manifesta în două feluri: în forma interiorității, ca stare sufletească, și forma impetuozității, ca efect și ambele modalități se pot afla într-o acțiune reciprocă. Dacă este greu să înțelegem, pornind din lumea amintirii, energia cu care am acționat în trecut, deseori este și mai greu să ne gîndim din
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ne luăm în seris momentul acțiunii, deși știm foarte bine că chiar și cea mai măreață lucrare e doar o glumă, dacă idealul este plasat foarte sus; în spatele acestei glume, stă o seriozitate reprezentînd tocmai criteriul ideal (cf. § 18). Starea sufletească ce constituie humorul se răspîn-dește în muncă, fiind cuprinsă într-asta în mod indirect, atunci cînd e făcută fără înfumurare, fără sentimentalitate, fără o melancolie apăsătoare, fără zăbavă guralivă. Condiția este ca și în cazul în acre idealul ce l-
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
variate, care nu sînt prezente totdeauna. Psihologia și estetica sînt perfect de acord că humorul este un fenomen modern. Cervantes și Shakespeare sînt desemnați deseori ca fiind primii scriitori în ale căror opere este resimțit acest sentiment totalca o dispoziție sufletească de bază. Cocepția pe care o avea antichitatea despre caractere și destine era mai simplă. Cei de atunci erau atașați de niște linii mari și pure și nu reprezentau personalități ori evenimente foarte complicate. Anticii posedau cu siguranță un viu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]