16,850 matches
-
scaunele de closet erau așezate în cerc, în sufragerie. Ilustratele cu monumente arhitectonice erau consi derate obscene și școlarii le pri veau pe sub bănci, în schimb toți trimiteau acasă, din concediu, ilustrate cu femei goale etc. Așa se-ntîmplă și-n Tinerețile, unde orice procedeu de „înfrumusețare“ literară este persiflat, deconspirat cu silă. Cartea nu are, inten ționat, construcție, fraza nu are stil (uneori enervează prin eterne gerunzii și infinitive), tot ce-ar putea fi frumos, măreț, etic, romantic etc. Își are
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mult mai eficientă decît mînia demascatoare) este una a privirii amuzate de un spectacol grotesc. Dănuț trăiește-n grotesc, respiră grotescul, dar, cum nu cunoaște altă realitate, numește acest grotesc „normalitate“ și-ncearcă să se bucure, cu puterea și optimismul tinereții, de el. Ca-n bancul cu bătrînele care regretau anii ’50 pentru că „eram așa tinere pe atunci !“, Cezar Paul -Bădescu este împins de o statornică nostalgie să facă liste întregi de obiecte „comuniste“ scufundate-n uitare : țigări, băuturi etc. de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
transformarea lui într-un „ade văr de-a gata“, într-un șablon intelectual și literar. Un scriitor trebuie să scrie despre ceea ce trăiește și simte cu adevărat, oricît de inoportun sau incon venabil ar fi adevărul lui. și cred că Tinerețile lui Daniel Abagiu este o astfel de carte cinstită cu sine însăși. Antiliteratură, gombrowiczism, privire ingenuă asupra epocii ceaușiste : e cu neputință să discuți cartea lui Cezar Paul-Bădescu în afara acestor trăsă turi. Dar nu-mi fac iluzia că prin asta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
José Saramago, Evanghelia după Isus Cristos 57. Marguerite Yourcenar, Ca o apă care curge 58. John Kennedy Toole, Conjurația imbecililor 59. Filip Florian, Matei Florian, Băiuțeii 60. Michel Houellebecq, Particulele elementare 61. P.G. Wodehouse, Greșeala lordului Emsworth 62. Cezar Paul-Bădescu, Tinerețile lui Daniel Abagiu În pregătire: F.M. Dostoievski, însemnări din subterană Iris Murdoch, Marea, marea www.polirom.ro Coperta: Radu Răileanu Tehnoredactor: Constantin Mihăescu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de prefață Scrie undeva, în volumul Educator adevărat (Editura PIM, Iași, 2004), profesorul Vasile Fetescu, despre prietenia și începuturile noastre literare: „Este plăcut și deconectant pentru noi, ajunși la vârsta bilanțului, să ne amintim lucruri care ne-au însoțit anii tinereții când, abia ieșiți din adolescență, ne avântam pe pieptișul abrupt, dar atrăgător, al publicisticii, la ziarul bârlădean Steagul roșu. El, junele din Priponeștii Tutovei care încă nu-și pusese pirostriile, descifra alfabetul ziaristicii și hălăduia pe coclaurile fostei regiuni Bârlad
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
vârstnicii nu destul de sprinteni și deprinși cu... urcușurile momentului. Dar ajutat de o tinerică, a urcat treptele, avântându-se mai departe... Portretizat de Vasile Fetescu care avea experiența cunoașterii, el însuși pedagog și psiholog, deprins să citească filozofia omului de la tinerețe până la bătrânețe, Dumitru Dascălu mi s-a părut și mie destul de cunoscut, iar absența lui îmi lăsase suficiente neîmpliniri, întrebându-mă mereu: ce o fi făcut profesorul, după ce a fost ajutat să urce în tramvaiul atât de grăbit ?! Întrebare firească
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
colaboratori și colegi cu răceală, cu oarecare ostilitate din partea unora. Înlocuisem la conducerea școlii o învățătoare cu experiență, în prag de pensionare. Noul meu statut de lider al unui colectiv care manifesta vădit fenomenul de respingere, nu era de invidiat. Tinerețea și lipsa de experiență mă dezavantajau. Dar, specialitatea de psihopedagog și pregătirea inițială de învățător m-au ajutat să fiu acceptat și respectat în scurtă vreme. A fost nevoie de tact și înțelegere, de răbdare și înțelepciune, de clarviziune și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
reiau de fiecare dată cu vocile lor nealterate încă, la care adaugă cântece de voie-bună, acompaniate de instrumentiștii clasei, care nu și au pierdut îndemânarea și plăcerea de a da culoare și impuls distractiv petrecerilor. Dansurilor dezlănțuite de la reuniunile din tinerețe le-au luat locul horele, sârbele, bătutele mai calme, mai cuminți și cu durate mai scurte, în concordanță cu anii pe care îi poartă în desaga vârstei. Privirile obosite și încețoșate ale lui Dumitru Dascălu se bucură de ceea ce li
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
prietenie, iubire, distracții. Dar aceste atribute specifice vârstei nu trebuie să devină piedici în formarea voastră ca educatori (învățători, profesori) și nici să devină preocupări dominante. Măsura și decența trebuie să vă călăuzească și în aceste probleme ale adolescenței și tinereții. Ca la orice început de drum, vă doresc sănătate, putere de muncă, succese și satisfacții în activitatea de învățare. Totodată să vă bucurați de privilegiile oferite de vârsta frumoasă pe care o aveți. În timp ce vorbea, Dumitru Dascălu încerca să descopere
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
surpriză a venit atunci când foștii lui elevi au organizat banchetul de absolvire, la care nu l-au invitat. Gestul lor l-a uimit și l-a durut. Ar fi dorit să-i vadă cum arată la granița dintre adolescență și tinerețe, să le adreseze câteva cuvinte asupra cărora meditase îndelung, să se bucure împreună cu ei că au ajuns la acest moment crucial din viața lor. Resemnat, au început să-l asalteze întrebările, gândurile, frământările în legătură cu atitudinea foștilor săi elevi pe care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ale copilăriei? Vizita Început de Florar, cu zile calde, luminoase și îmbietoare la plimbări și evadări în natură. Când soarele parcursese ceva mai mult de un sfert din drumul său celest, Dumitru Dascălu bătea la poarta gospodăriei amicului său din tinerețe, trăitor într-o casă mică, dar cochetă, dintr-un cartier mărginaș al orașului. Căsuța împrejumuită de cerdac pe trei laturi, amplasată ceva mai în interiorul proprietății pentru a fi ferită de praf și de zgomot are fața spre sud și stârnește
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sprintenă, cu pași de balerină, lăsând în urmă o dâră discretă de parfum bun. Câteva clipe, septuagenarii și-au scăldat privirile în baia de frumos oferită de meteorica apariție, iar gândurile li s-au întors, fulgerător, în trecutul îndepărtat al tinereților lor de mult apuse. Lui Dumitru Dascălu i-a revenit în memorie un episod întrucâtva asemănător. Era la plimbare, la braț cu Mărioara lui și, la un moment dat, ochii i s-au fixat instantaneu asupra unei siluete trase prin
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ani) și care explică de ce, aproape niciodată, un tânăr nu se poate interesa de o femeie frumoasă fără a nu se simți puternic atras de frumusețea ei. (Și când mă gândesc că sunt oameni care păstrează această dispoziție psihică dincolo de tinerețe, până târziu! O adevărată calamitate.) Discuțiile noastre asupra acestor lucruri n-au avut niciodată vreun fel de consecințe nici n-au lăsat cea mai mică umbră peste relațiile noastre. La ele, de altfel, luau adesea parte și celelalte elemente ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fiecare cupolă, fiecare turn, fiecare zid, fiecare din formele proeminente, distinctive și caracteristic, luat în parte, ne apare ca un element necesar și fericit al peisagiului total. Asemănarea aceasta nu merge însă mai departe. Fericită, Florența are parte de o tinerețe eternă. La ceea ce ea ne oferă azi au lucrat, secoli după secoli, generații de-a rândul, cu credință, cu entuziasm, cu geniu. Florența e o operă terminată, în farmecul și prestigiul căreia e greu să ne închipuim că timpul ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
n-a tresărit de emoție, ori de câte ori, flanând prin încântătoarea capitală a Franței, a dat de vreunul din numele aceste: Rue du Cherche Midi, Rue de Vaugirard, Boulevard Ménilmontant sau Place Pigale, așa de des întâlnite în romanele care făceau deliciile tinereței noastre? În piața aceasta e Primăria orașului. Clădirea veche. Nu se poate compara, firește, cu cea din Paris, nici chiar cu cea mai modestă dintre primăriile orașelor Apusului. Dar e primăria veche; casa orașului; cuviincioasă și demnă. Cu multă bunăvoință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cărei frumusețe, aproape numai exterioară, n-ar fi decât un efect de perspectivă, dovadă că n-o prețuim decât după ce ne-am îndepărtat de ea, și cu cît ne-am îndepărtat de ea mai mult, între copilărie, zic, și între tinerețe, tinerețea tumultuoasă, agitată, adeseori tulbure și presărată de tot felul de primejdii, adolescența ne apare, în cele mai multe cazuri, ca epoca cea mai senină a existenței. E fără trecut, căci copilăria e prea aproape de ea pentru a exercita vreo influență asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
frumusețe, aproape numai exterioară, n-ar fi decât un efect de perspectivă, dovadă că n-o prețuim decât după ce ne-am îndepărtat de ea, și cu cît ne-am îndepărtat de ea mai mult, între copilărie, zic, și între tinerețe, tinerețea tumultuoasă, agitată, adeseori tulbure și presărată de tot felul de primejdii, adolescența ne apare, în cele mai multe cazuri, ca epoca cea mai senină a existenței. E fără trecut, căci copilăria e prea aproape de ea pentru a exercita vreo influență asupra-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
influență asupra-i, fără trecut, deci fără regrete. Durata sa e mai mult așteptare decât activitate, mai mult contemplațiune decât neastâmpăr; privirea sa urmărește mai mult viitorul decât prezentul și ambianța. De aceea, fără a avea încă elanul în îndrăzneala tinereței nici puterea ei de sacrificiu nici tendințele ei imperialiste nici nerăbdarea, intoleranța și uneori scepticizmul acesteia, ferită deci de toate contradicțiile și zigzagurile ei, adolescența se caracterizează totuși prin tot ce tinerețea a avut întotdeauna mai frumos și mai nobil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aceea, fără a avea încă elanul în îndrăzneala tinereței nici puterea ei de sacrificiu nici tendințele ei imperialiste nici nerăbdarea, intoleranța și uneori scepticizmul acesteia, ferită deci de toate contradicțiile și zigzagurile ei, adolescența se caracterizează totuși prin tot ce tinerețea a avut întotdeauna mai frumos și mai nobil: idealizmul, generozitatea și iubirea de oameni... În adolescență, și nu în copilărie, omul ia primul contact cu realitatea vieții, primul contact conștient și lucid, primul care contează. Căci fiecare generație reia din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
credem nu numai într-o viață mai bună dar chiar într-o misiune ce ne era, mai mult sau mai puțin rezervată, în pregătirea ei. Mai am câteva cărți din modesta bibliotecă pe care mi-am format-o în prima tinerețe. Puține, foarte puține. Ele mă ajută să reconstituesc ușor elementele culturei noastre de atunci, ale cunoștințelor și aptitudinilor pe care ajunsesem a le stăpâni. Căci citeam mult, foarte mult, pe vremea aceea. Toți, sau aproape toți tinerii din școlile Iașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
toate domeniile, în toate disciplinele: filozofie, știință, artă, literatură, istorie, socializm (socializmul era pentru noi o disciplină aparte, al cărei câmp de aplicație avea chiar o întindere cu mult mai mare decât, poate, în realitate). Câțiva ani mai târziu, când tinerețea, cu impulziunile ei, ne-a deschis ochii asupra altor bucurii ale vieții, febra aceasta a cititului, pasiunea de a cunoaște, a rămas câtva timp în scădere. Dar tot ce a intrat în ființa noastră, în anii aceia senini, tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
chacun, on peut dire à peu près d'avance, s'il est vraiment plagiaire. Sardou l'est fatalment lorsqu'il emprunte, et Shaklespeare ne le fut jamais, quoique celui-ci ait infiniment plus volé que celui-là..." * Despre diversele pericole care amenință tinerețea la tot pasul, ca și despre numeroasele rătăciri și erori de care epoca aceasta e presată de la un capăt la celalt, cine n-a vorbit? Toată literatura e plină, cu deosebire cea formal subiectivă, confesiunile, jurnalele intime... Scormonindu-și trecutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de ani, spunea: "Ah, celle-là, je le confesse, si j'avais pu la voler et m'enfuir, aucune considération ne m'aurait retenu!..." Și puțin mai departe: "Juvaer neprețuit, căruia restauratorul ei, Lecomte du Nouy, i-a redat întreagă gingășia tinereței... E bizantină, e rusească, e persană, e strălucitoare ca o mireasă împodobită de dantele și beteală"... Pe timpul când Bellessort admira frumusețile acestea, Sala gotică, cea veche, cea originală, cea clădită de Vasile Lupu, arsă în decursul secolilor de turci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
adică la acea parte din existența sa, care se desfășoară în vechea capitală a Moldovei. E nedrept, desigur, dar natural și explicabil. Cercul Junimii a adunat tot ce societatea românească avea mai strălucit și mai ales în epoca aceea de tinerețe, de exuberanță, de speranță. Cine spune Junimea, se gândește numai decât la Alecsandri (deși Alecsandri n-a fost, la drept vorbind, un adevărat junimist), la Petre Carp, la Xenopol și Jac Negruzzi, la Vasile Pogor, la Eminescu, la Caragiale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a gândirei și artei apusene, în secolul al XV-lea (poate chiar mai înainte), marea primenire a spiritului și idealurilor popoarelor, întâmplată atunci, nu se va repeta la fel niciodată. Cum nu s-ar putea repeta o mare pasiune a tinereței, un epizod excepțional și covârșitor în existența unei persoane, sau alte lucruri care formează rezultanta impresionantă a unui concurs de circumstanțe diverse, imposibil de realizat a doua oară la fel. Ceea ce s-a întâmplat la Iași în cursul secolului trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]