KorAP: Find »[drukola/base=verb & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...583 584 585 ...640 >

15,985 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

și a pronumelor clitice este FINP. Modul de funcționare a enclizei pronominale și a postpunerii auxiliarelor este extrem de important pentru analiza datelor din româna veche din capitolul următor. Rezultate și predicții Analiza generală a sistemului verbal românesc și a deplasării verbului a scos la iveală o serie de fenomene sistematice. (vii) Distincția centru / grup (engl. head / phrase) apare a fi extrem de relevantă: - opțiunea de deplasare a verbului ca grup caracterizează transparadigmatic sistemul verbal românesc și explică absența totală a fenomenelor de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
capitolul următor. Rezultate și predicții Analiza generală a sistemului verbal românesc și a deplasării verbului a scos la iveală o serie de fenomene sistematice. (vii) Distincția centru / grup (engl. head / phrase) apare a fi extrem de relevantă: - opțiunea de deplasare a verbului ca grup caracterizează transparadigmatic sistemul verbal românesc și explică absența totală a fenomenelor de ridicare a auxiliarului la C din română; - analiza de mai sus a scos la lumină și faptul că centrele sunt de două tipuri: încorporate și neîncorporante

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a auxiliarului la C din română; - analiza de mai sus a scos la lumină și faptul că centrele sunt de două tipuri: încorporate și neîncorporante; centrele încorporante (negatorul ne- și semiadverbele mai, cam, prea, tot, și) se integrează în structura verbului prin adjuncție la stânga și se deplasează odată cu verbul; centrele neîncorporante (auxiliarele, complementizatorii, pronumele clitice) rămân in situ, iar verbul fie se deplasează "sărindu-le", ca în cazul auxiliarelor (opțiune permisă, întrucât verbul se deplasează prin specificatori), fie le elimină ca

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
mai sus a scos la lumină și faptul că centrele sunt de două tipuri: încorporate și neîncorporante; centrele încorporante (negatorul ne- și semiadverbele mai, cam, prea, tot, și) se integrează în structura verbului prin adjuncție la stânga și se deplasează odată cu verbul; centrele neîncorporante (auxiliarele, complementizatorii, pronumele clitice) rămân in situ, iar verbul fie se deplasează "sărindu-le", ca în cazul auxiliarelor (opțiune permisă, întrucât verbul se deplasează prin specificatori), fie le elimină ca efect al constrângerilor de tipul (Generalized) Doubly-Filled COMP

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de două tipuri: încorporate și neîncorporante; centrele încorporante (negatorul ne- și semiadverbele mai, cam, prea, tot, și) se integrează în structura verbului prin adjuncție la stânga și se deplasează odată cu verbul; centrele neîncorporante (auxiliarele, complementizatorii, pronumele clitice) rămân in situ, iar verbul fie se deplasează "sărindu-le", ca în cazul auxiliarelor (opțiune permisă, întrucât verbul se deplasează prin specificatori), fie le elimină ca efect al constrângerilor de tipul (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter, cum este cazul eliminării lui să în inversiunea subjonctivală; - tot

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cam, prea, tot, și) se integrează în structura verbului prin adjuncție la stânga și se deplasează odată cu verbul; centrele neîncorporante (auxiliarele, complementizatorii, pronumele clitice) rămân in situ, iar verbul fie se deplasează "sărindu-le", ca în cazul auxiliarelor (opțiune permisă, întrucât verbul se deplasează prin specificatori), fie le elimină ca efect al constrângerilor de tipul (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter, cum este cazul eliminării lui să în inversiunea subjonctivală; - tot în favoarea distincției centru / grup se poate aduce în discuție situația marcatorilor de negație

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Filter, cum este cazul eliminării lui să în inversiunea subjonctivală; - tot în favoarea distincției centru / grup se poate aduce în discuție situația marcatorilor de negație: fiind centru, ne- (ca marcator al negației propoziționale în propoziția nonfinită gerunzială) se încorporează în structura verbului, permițând deplasarea verbului la C; fiind un cuvânt autonom și proiectându-se ca [Spec, NEGP], nu (ca marcator al negației propoziționale) blochează deplasarea verbului, inducând efecte de Minimalitate Relativizată. (viii) Un rezultat colateral este o schiță de descriere a sintactică

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cazul eliminării lui să în inversiunea subjonctivală; - tot în favoarea distincției centru / grup se poate aduce în discuție situația marcatorilor de negație: fiind centru, ne- (ca marcator al negației propoziționale în propoziția nonfinită gerunzială) se încorporează în structura verbului, permițând deplasarea verbului la C; fiind un cuvânt autonom și proiectându-se ca [Spec, NEGP], nu (ca marcator al negației propoziționale) blochează deplasarea verbului, inducând efecte de Minimalitate Relativizată. (viii) Un rezultat colateral este o schiță de descriere a sintactică a două forme

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
fiind centru, ne- (ca marcator al negației propoziționale în propoziția nonfinită gerunzială) se încorporează în structura verbului, permițând deplasarea verbului la C; fiind un cuvânt autonom și proiectându-se ca [Spec, NEGP], nu (ca marcator al negației propoziționale) blochează deplasarea verbului, inducând efecte de Minimalitate Relativizată. (viii) Un rezultat colateral este o schiță de descriere a sintactică a două forme nonfinite românești (în configurațiile în care generează propoziție nonfinită), gerunziul și infinitivul, discutate prin comparație ca urmare a trăsăturilor comune (generarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Schifano (v. §§1; 3.1.2 supra) se ridică, la fel ca în română, la cea mai înaltă proiecție din domeniul flexionar (MOODP), am constat că sintaxa formelor analitice diferă în română și franceză: în franceză, inserția auxiliarelor blochează ridicarea verbului lexical din domeniul lexical, spre deosebire de română, unde deplasarea verbului lexical este înaltă. O comparație sumară a auxiliarelor din cele două limbi a scos la iveală faptul că auxiliarele din franceză sunt "echipate" cu trăsături de mod (, modalitate) și timp, spre deosebire de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
la fel ca în română, la cea mai înaltă proiecție din domeniul flexionar (MOODP), am constat că sintaxa formelor analitice diferă în română și franceză: în franceză, inserția auxiliarelor blochează ridicarea verbului lexical din domeniul lexical, spre deosebire de română, unde deplasarea verbului lexical este înaltă. O comparație sumară a auxiliarelor din cele două limbi a scos la iveală faptul că auxiliarele din franceză sunt "echipate" cu trăsături de mod (, modalitate) și timp, spre deosebire de auxiliarele din română, care prezintă doar trăsături de mod

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
comparație sumară a auxiliarelor din cele două limbi a scos la iveală faptul că auxiliarele din franceză sunt "echipate" cu trăsături de mod (, modalitate) și timp, spre deosebire de auxiliarele din română, care prezintă doar trăsături de mod (și modalitate), astfel că verbul lexical românesc este în mod direct implicat în verificarea trăsăturilor de timp. Analiza auxiliarelor românești propusă în §3.1.3.2 are, fără îndoială, o perspectivă generală și rămâne ca în cercetări viitoare să se stabilească cu exactitate, pe de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
vP/VOICEP] (Nicolae 2015d), neaccesând domeniul flexionar (deci nici ASPP), pe cale de consecință nici permițând încorporarea lui mai. (146) a. Aș maiciti o carte. a'. Mailua-l-ar naiba! b. *Poate mai citi. (cf. OK: Mai poate citi.) *** Pe baza analizei deplasării verbului în româna contemporană, ne putem îndrepta atenția asupra datelor limbii române vechi în capitolul următor, extinzând intuițiile privitoare la stadiul actual de limbă asupra limbii vechi și aplicând diagnostice sintactice similare care ne vor ajuta să surprindem principalele fenomene de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pentru tema cercetării de față, ordinea constituenților. Cu alte cuvinte, pătrundem în diacronie dinspre sincronie, cu convingerea că o analiză sincronică cât mai exactă este una dintre etapele indispensabile înțelegerii schimbărilor diacronice. IV O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română În capitolul de față ne propunem să analizăm o serie de fenomene de morfosintaxă a verbului specifice limbii române vechi, considerate drept indicatori ai nivelului deplasării verbului în această fază a românei. În concordanță cu analiza prezentată

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
analiză sincronică cât mai exactă este una dintre etapele indispensabile înțelegerii schimbărilor diacronice. IV O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română În capitolul de față ne propunem să analizăm o serie de fenomene de morfosintaxă a verbului specifice limbii române vechi, considerate drept indicatori ai nivelului deplasării verbului în această fază a românei. În concordanță cu analiza prezentată în capitolul anterior, poziția verbului se examinează prin raportare la categoriile funcționale din proiecția verbală extinsă. Româna veche este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
schimbărilor diacronice. IV O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română În capitolul de față ne propunem să analizăm o serie de fenomene de morfosintaxă a verbului specifice limbii române vechi, considerate drept indicatori ai nivelului deplasării verbului în această fază a românei. În concordanță cu analiza prezentată în capitolul anterior, poziția verbului se examinează prin raportare la categoriile funcționale din proiecția verbală extinsă. Româna veche este plasată într-o perspectivă comparată romanică (în măsura în care permite bibliografia); sursele latinești

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
capitolul de față ne propunem să analizăm o serie de fenomene de morfosintaxă a verbului specifice limbii române vechi, considerate drept indicatori ai nivelului deplasării verbului în această fază a românei. În concordanță cu analiza prezentată în capitolul anterior, poziția verbului se examinează prin raportare la categoriile funcționale din proiecția verbală extinsă. Româna veche este plasată într-o perspectivă comparată romanică (în măsura în care permite bibliografia); sursele latinești ale unor fenomene de română veche sunt de asemenea examinate pe scurt. Principala schimbare diacronică

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
într-o perspectivă comparată romanică (în măsura în care permite bibliografia); sursele latinești ale unor fenomene de română veche sunt de asemenea examinate pe scurt. Principala schimbare diacronică în trecerea de la româna veche la româna modernă constă în stabilizarea treptată a nivelului deplasării verbului prin generalizarea opțiunii V-la-I; opțiunea V-la-C se specializează pentru verificarea trăsăturii [+directiv], iar procesele bazate pe deplasare joasă a verbului și ACORD la distanță sunt eliminate pe deplin. 1. Introducere, obiective și structură În româna modernă, etapă în care opțiunea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pe scurt. Principala schimbare diacronică în trecerea de la româna veche la româna modernă constă în stabilizarea treptată a nivelului deplasării verbului prin generalizarea opțiunii V-la-I; opțiunea V-la-C se specializează pentru verificarea trăsăturii [+directiv], iar procesele bazate pe deplasare joasă a verbului și ACORD la distanță sunt eliminate pe deplin. 1. Introducere, obiective și structură În româna modernă, etapă în care opțiunea generală de deplasare a verbului este V-la-I (i.e. V-la-MOOD), structurile cu deplasare V-la-C (diagnosticate prin inversiune / encliza auxiliarului și a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
opțiunea V-la-C se specializează pentru verificarea trăsăturii [+directiv], iar procesele bazate pe deplasare joasă a verbului și ACORD la distanță sunt eliminate pe deplin. 1. Introducere, obiective și structură În româna modernă, etapă în care opțiunea generală de deplasare a verbului este V-la-I (i.e. V-la-MOOD), structurile cu deplasare V-la-C (diagnosticate prin inversiune / encliza auxiliarului și a pronumelor clitice)sunt limitate și contrânse cu formele finite (§III.3.5). În schimb, în româna veche, opțiunea la V-la-C cu forme finite apare mult

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
atestat în traduceri și în texte originale, este dislocarea nucleului verbal (/ interpolare / scrambling, v. §II.1.1.2): elementele funcționale din nucleul verbal (complementizatorii a (infinitiv) sau să (subjonctiv), marca de negație nu, pronumele clitice, auxiliarele) pot fi nonadiacente la verbul lexical, elemente cu statut de grup (XP) "interpolându-se" în structura nucleului verbal. Capitolul se încheie cu o scurtă discuție privind influența traducerilor asupra textelor originale; vom arăta că atestările care nu corespund specificului sintaxei limbii române vechi (e.g. encliză

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
păstra analiza propusă prin raportare la limba contemporană (§III) pentru auxiliare, pronume clitice, negația propozițională și complementizatorul să; de asemenea, structurile VOS, indicator important pentru "evacuarea" VP, sunt disponibile și în româna veche, ceea ce permite susținerea unei analize a deplasării verbului ca grup (i.e. VP-movement) (§III.2) și pentru fazaveche a românei. În §3 vom analiza gramatica V2 a românei vechi, raportându-ne la cercetările asupra gramaticii V2 a altor limbi romanice vechi și extinzând diagnosticele sintactice propuse în aceste cercetări

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
V2 a altor limbi romanice vechi și extinzând diagnosticele sintactice propuse în aceste cercetări la datele românei vechi și, pe scurt, la datele latinei dunărene. În §4 discutăm și analizăm fenomenul dislocării nucleului verbal, propunând o analiză care implică rămânerea verbului în domeniul lexical vP și ACORD la distanță cu centrele din domeniul flexionar IP; disponibilitatea ACORDULUI la distanță în româna veche a fost susținută și în analiza unor fenomene din grupul nominal (Cornilescu și Nicolae 2011a). În fine, capitolul se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2. Trăsături comune cu româna modernă și caracteristici tipologice constante Obiectivul secțiunilor următoare este de a arăta că analiza propusă în capitolul precedent (§III) pentru elementele funcționale ale românei moderne (auxiliare, clitice pronominale, negație propozițională, complementizatorul să) și pentru deplasarea verbului ca grup (VP-movement) se poate extinde și la datele românei vechi. Astfel, disparitățile dintre faza veche și faza modernă a românei vor deriva din poziția diferită a verbului în structura propoziției și, implicit, din efectele asociate cu ridicarea verbului în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
românei moderne (auxiliare, clitice pronominale, negație propozițională, complementizatorul să) și pentru deplasarea verbului ca grup (VP-movement) se poate extinde și la datele românei vechi. Astfel, disparitățile dintre faza veche și faza modernă a românei vor deriva din poziția diferită a verbului în structura propoziției și, implicit, din efectele asociate cu ridicarea verbului în poziții diferite (V-la-I vs V-la-C). Odată stabilit scheletul funcțional al românei vechi, ne putem concentra în mod direct asupra fenomenelor de inversiune, pe care le vom interpreta drept

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]