152,821 matches
-
din urmă în întregime. "„Toate familiile fericite seamănă între ele, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.”" Astfel începe romanul, scris și editat cu minuțiozitate, reflectând modul în care autorul percepea dragostea și tragedia. Răzvrătita Anna Karenina dă frâu liber pasiunii pentru un ofițer îndrăzneț, contele Vronski, și își părăsește căminul lipsit de dragoste pentru a se arunca în brațele unei iubiri pasionale, dar sortite eșecului. Ea își sacrifică astfel copilul și se supune condamnării de către înalta societate moscovită. Povestea
Anna Karenina () [Corola-website/Science/304401_a_305730]
-
U.S.L.A. a fost asociat cu numeroase sintagme: „unitate de teroriști”, „unitate de criminali”, iar luptătorii acesteia au fost etichetați drept „teroriști” („uslași-teroriști”) ori „criminali”. Evenimentul petrecut în noaptea dintre 23-24 decembrie a fost descris în numărul 3 al ziarului România Liberă din 25 decembrie 1989 drept „"Nimicirea gorilelor mercenare"”, cele două autoblindate ABI fiind „tanchete” venite să atace sediul MApN. Cadavrele cadrelor ucise au fost lăsate în stradă mai multe zile și profanate. Cele opt victime au primit titlul de Eroi-Martiri
Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă () [Corola-website/Science/304414_a_305743]
-
localitatea dată. Importanța ei primordială a fost marcată prin colorarea în aur și plasarea în cantonul scutului - un loc de maximă onoare. Culoarea albastră este culoarea cadrului natural: albastrulazur este culoarea cerului, a infinitului, a visului, a vieții pașnice și libere. În heraldică, albastrul este un simbol al fidelității și perseverenței. Albastrul este, totodată, culoarea identitară a civilizației europene, culoarea Europei unite. Coroana murală de aur cu trei turnuri, care timbrează scutul stemei, arată statutul de oraș-reședință de raion pe care
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
moștenitor, Otto II, cu nepoata sa, Theophanou. Pandulf a fost eliberat. Otto I a murit în 973. A fost înmormântat lângă prima soție, Edith de Wessex, în catedrala din Magdeburg. ^ "primul dintre germani numit împărat al Italiei". Arnulf of Milan, Liber gestorum recentium, I.7.
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
Există mai multe tipuri de proteine, incluzând: Proteinele sunt implicate în multiple procese: Modelul mozaicului fluid, propus de Jonathan S. Singer și Garth L. Nicholson, prezintă membrana celulară ca un model fluid mozaicat, unde numeroasele componente structurale se pot deplasa liber. La suprafața membranei celulei animale se află proteine periferice și glucide sub formă de glicolipide și glicoproteine. Setul de proteine și glucide (de pe suprafata plasmalemei fiecărei celule animale) se numește glicocalix și este specific, constituind “buletinul de identitate” al acesteia
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
situații se comportă ca o particulă, și că energia fiecărei particule sau foton depinde doar de lungimea de undă. El a descris lumina ca o serie de gloanțe ce ating suprafața materialului. Dacă aceste gloanțe au suficientă energie, un electron liber din metalul atins de foton se va elibera din structura acestuia. Totodată a constatat că energia cinetică maximă a electronului este independentă de intensitatea luminii și depinde doar de energia fotonului care l-a eliberat. Această energie depinde totodată numai
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
care a fost înlocuit de Kurt Georg Kiesinger (1966-1969). Toate guvernele, din 1949 până în 1966, au fost formate de alianța Uniunea Creștin-Democrată din Germania (CDU) și Uniunea Creștin Socială din Bavaria (CSU), singuri sau în alianță cu mai micul Partid Liber Democrat (FDP). "Marea Coaliție" a lui Kiesinger din perioada 1966-69 a fost formată de cele mai mari două partide germane: CDU/CSU și Partidul Social Democrat (SPD). Această coaliție a fost importantă pentru votarea legilor stării de urgență - partidele de la
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
inițierea de reforme politice. La 4 noiembrie, o demonstrație din Berlinul Răsăritean a scos în stradă aproximativ un milion de oameni. În cele din urmă, la 9 noiembrie 1989, Zidul Berlinului a fost deschis, permițându-li-se est-germanilor să călătorească liber. Mii de cetățeni ai RDG au năvălit prin punctele de trecere în sectoarele occidentale ale Berlinului, iar autoritățile est-germane au început, la 12 noiembrie, demontarea Zidului. La 28 noiembrie, cancelarul vest-german Helmut Kohl a schițat un plan în 10 puncte
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
trecere în sectoarele occidentale ale Berlinului, iar autoritățile est-germane au început, la 12 noiembrie, demontarea Zidului. La 28 noiembrie, cancelarul vest-german Helmut Kohl a schițat un plan în 10 puncte pentru unirea pașnică a celor două Germanii, bazat pe alegerile libere din est și reunificarea celor două economii. În decembrie, parlamentul est-german ("Volkskammer)" a eliminat monopolul politic al SED, iar întreg Politburo al comuniștilor, în frunte cu Krenz, a demisionat. SED și-a schimbat numele în Partidul Socialismului Democratic (PDS), iar
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
noi partide politice au marcat sfârșitul sistemului comunist. Primul ministru Hans Modrow a condus un guvern provizoriu, care a împărțit puterea cu noile partide democratice apărute. La 7 decembrie 1989 s-a ajuns la un acord pentru organizarea de alegeri libere în mai 1990 și pentru rescrierea constituției Germaniei Răsăritene. În 28 ianuarie, partidele au căzut de acord să devanseze alegerile pentru 18 martie, în principal, datorită erodării autorității statului, cât și datorită faptului că exodul populației continua (mai mult de
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
lunii februarie 1990, propunerea guvernului Modrow pentru o Germanie unită și neutră a fost respinsă de cancelarul Kohl, care cerea ca țara reunificată să fie membră a NATO. În cele din urmă, în 18 martie, au fost ținute primele alegeri libere din Germania Răsăriteană. S-a format un guvern sub conducerea lui Lothar de Maizière (CDU), având ca prim punct al programului de guvernare unirea rapidă cu Germania de Vest. Primii deputați liber aleși ai "Volkskammer" și-au ținut, la 5
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
de Vest. Primii deputați liber aleși ai "Volkskammer" și-au ținut, la 5 aprilie 1990, prima ședință în plen, iar Germania de Est a evoluat, pașnic de la sistemul comunist la cel democrat. La 6 mai au fost ținute alegeri locale libere, CDU fiind, din nou, marele câștigător.La 1 iulie 1990, cele două state germane au intrat într-o uniune monetară și economică. În cursul anului 1990, în paralel cu evenimentele interne germane, care realizau, simultan, unirea politică formală (prin alegerea
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
franco-saxon al lui Bernadotte, care însă întâmpina o rezistență hotărâtă din partea brigăzii lui Riese, ce primise susținerea trupelor "grenzer" valaho-ilire și a regimentului Chasteler. Cu toate acestea, regimentul 5 ușor reușește să-i disloce pe austrieci, astfel că Bernadotte este liber să înainteze spre Aderklaa, unde, în jurul orei 15:30, are loc o primă confruntare importantă de cavalerie. Aceasta a opus brigada de cuirasieri austrieci a lui Roussel d'Hurbal cavaleriei saxone din regimentul "Prinz Klemens Chevaulegers", atașat Corpului lui Bernadotte
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
23 de batalioane. și se pregătea să înceapă asaltul atunci când a primit ordinul de a înainta către Aderklaa pentru a ocupa spațiul ținut de Marea Baterie. Oudinot și-a întins linia puțin mai spre stânga pentru a acoperi spațiul rămas liber. Nemulțumit de faptul că trebuia să execute o manevră pe care o considera a fi foarte complicată, MacDonald s-a îndreptat către Împărat și a ajuns pe o măgură de unde putea urmări situația de lângă Aderklaa. Atunci, el a înțeles decizia
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
principiile democratice validate în timp, pe de o parte libertatea, proprietatea, toleranța, responsabilitatea, egalitatea de șanse, solidaritate, ce definesc omun în raporturile sale cu sine, cu semenii săi, iar pe de altă parte, sprijinea suveranitatea, separația puterilor în stat, piața liberă, statul de drept, ce definesc raporturile între cetățeni și stat. Partidul Conservator susținea eliminarea lucrurilor greșite, a disfuncționalităților, a mentalităților învechite, a oamenilor incompetenți sau rău intenționați, dar în același timp sprijină modelele pozitive, lucrurile care au funcționat si funcționează
Partidul Conservator (România, 1991–2015) () [Corola-website/Science/297990_a_299319]
-
se bucura de o putere considerabilă. Dagobert I a fost ultimul suveran din dinastia Merovingienilor care a stăpânit un regat unit, între 629-639. Disensiunea din interiorul dinastiei a facilitat ascensiunea Carolingienilor. Singura sursă demnă de încredere a acestei perioade este Liber Historiae Francorum, cealaltă sursă dăn epocă, Annales Mettenses Priores fiind o lucrare menită să-i glorifice pe carolingieni, compilată la Saint-Denis în 806. Au existat și alte cronici ce s-au pierdut, altele fiind modificate în concordanță cu viziunile dinastiei
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
și-a început ascensiunea la sfârșitul secolului al VII-lea prin Pepin de Herstal, fiul lui Asegisel. Grimoald, fiul lui Pepin de Landen, a încercat să ajungă pe tron,dar a eșuat din cauza opoziției nobiliare din Neustria și Austrasia, conform "Liber Historiae Francorum", fiind un eveniment omis în scrierile ulterioare prin politică propagandistică carolingiană. Pepin de Herstal și-a început activitatea în timpul domniei lui Dagobert al II-lea. Împreună cu fratele său, Martin, comite de Laon, Pepin s-a implicat în luptele
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
cu persoane favorabile. A controlat de timpuriu tezaurul strâns de tatăl său și confiscat de la Plectrude și a profitat de sprijinul nobilimii din Austrasia. Pe plan militar, era impus un sistem de chemare la oaste ce presupunea participarea tuturor oamenilor liberi la război. Înrolarea putea fi evitată prin plătirea unei sume de bani. Francii erau infanteriști, luptau cu topoare, lănci, săbii cu două tăișuri sau săbii scurte, se apărau cu un pieptar din piele de animal acoperit cu plăci de metal
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
săraci. Războaiele se desfășurau în timpul verii. Oastea era convocată într-un loc apropiat de câmpul de lupta. După trei-șase luni, oștenii erau lăsați la vatra. Pentru a evita abandonul, prin intermediul capitulariilor, Carol a modificat tradiția franca, prin care fiecare om liber era deținător de pământ era obligat să participe la lupta. Fiindcă se adunau tot mai mulți luptători călare, fiecare avea nevoie de un cal, coif, scut, lance, sabie lungă, sabie scurtă, arc, săgeți și scări, toate la un preț de
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
vizită periodic. Theodulf, cărturar vizigot venit din Spania a fost numit episcop de Orleans, a organizat patru mari școli în dioceza să, a chemat preoți din țară să de origine , organizând alte școli pentru elevii din unele sate seniorale sau libere. Theodulf chiar a preluat rolul de sfătuitor spiritual al împăratului. Un conciliu de la Maintz în 813 recomandă trimiterea copiilor la școală, fie la episcopii sau mănăstiri, fie la școlile preoțești, fiind instruit în învățătură credinței creștine. S-a impus un
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
în orașe și sate unde să primească toți copiii care vor să fie instruiți în meșteșugul literelor, fără însă să perceapă o taxă pentru acest lucru. Din spusele episcopului Theodulf rezultă că învățământul era general și gratuit pentru toți oamenii liberi. Datorită învățământului practicat în noile școli înființate, care viza în deosebi interesele nobililor, ce-și trimiteau copii cu precădere spre a fi instruiți, cultura a dobândit treptat un caracter clericalo-feudal. Limba folosită în școli și administrație a fost latina clasică
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Sri Lanka este împărțit în 25 de districte grupate în noua provincii. Economia Sri Lankăi a cunoscut modificări semnificative în ultimul sfert de veac, accentul fiind pus pe industriile orientate spre export și dezvoltarea sectorului particular. S-au înființat zone economice libere deschise investițiilor străine, fapt care a dinamizat activitatea industrială. Cu deosebire ramură confecților se dezvoltă rapid, ea contribuind cu 1/3 la producția globală industrială și peste 50% la exporturi. Alte ramuri industriale sunt legate de prelucrarea materialelor prime agricolr
Sri Lanka () [Corola-website/Science/297988_a_299317]
-
fostele teritorii poloneze ale Austriei și a inclus orașul în Ducatul Varșoviei. După înfrângerea lui Napoleon în Rusia, Congresul de la Viena din 1815 a restaurat vechile structuri de opresiune, deși orașul a primit un statut autonom, sub numele de Orașul Liber Cracovia. Ca și în 1794, o nouă răscoală în 1846 a fost înăbușită, ceea ce a dus la anexarea orașului de către Austria sub numele de Marele Ducat al Cracoviei (în ). În 1866, Austria a acordat Galiției o oarecare autonomie în urma înfrângerii
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
își însușește Shorin kata: Seisan, Naihanchi, Wanshu, Kushanku (versiunea Yara), Tokumeni No Kun precum și exercițiile de kiko (lucru cu energia internă ki). Prin maestrul Kyan il cunoaște pe Choki Motobu și studiază pentru o perioadă în paralel cu acesta lupta liberă. S-ar părea că la Motobu l-a întâlnit pe misionarul creștin de origine chineză Tang Gee Hsiang care îl învață principii și tehnici de Hsing Yi (stil intern de Kung Fu, foarte agresiv). Din Hsing Yi este cert că
Isshin-ryu () [Corola-website/Science/298011_a_299340]
-
اس, cunoscut sub pseudonimul Abu Mazen أَبُو مَازِن ) (*Safad în Galileea, 26 martie 1935) este un politician palestinian. La 9 ianuarie 2005 a fost ales președinte al Autorității Naționale Palestiniene, funcție rămas liberă după moartea liderului palestinian Yasser Arafat. Abbas este primul președinte palestinian numit pe baza unui succes în alegeri libere. Născut la Safad în Galileea (în ebraică Tzfat,azi în Statul Israel) în Palestina sub mandat britanic.În cursul Războiului arabo-israelian
Mahmud Abbas () [Corola-website/Science/298022_a_299351]