14,667 matches
-
În decembrie 1917, o brigadă a conduse de au intrat în Varșovia pentru a forma corpul de ofițeri al noii armate poloneze. La 21 aprilie, Consiliul de Stat a adoptat o proclamație în favoarea armatei poloneze () și l-a numit pe colonelul Sikorski pentru a supraveghea procesul de recrutare. Relația dintre Puterile Centrale și a devenit din ce în ce mai dificilă, mai ales după ce puterile au interzis prezența supușilor austrieci în rândul Legiunilor (acum denumite Corpul Auxiliar Polonez, "Polski Korpus Posilkowy"), cu scopul de a
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
ridicat să conteste autoritatea Regenței: la 6 noiembrie, a proclamat „Republica Populară Polonă” ("Tymczasowy Rząd Ludowy Republiki Polskiej" - traducere literală: „Sfatul Popular Provizoriu al Republicii Polone”), cu Daszyński (politician socialist și fost membru al parlamentului austriac), ca prim-ministru și colonelul Edward Rydz-Śmigły drept comandant militar. Moderații din Varșovia, care acum sperau la revenirea de generalului Piłsudski, care era încă arestat la Magdeburg, a repudiat declarația de la Lublin privind desființarea Regenței și planurile acesteia de reforme sociale radicale. Deja în octombrie
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
2/15-3/16 noiembrie 1916 se desfășoară la sediul Cartierului General francez de al Chantilly o conferință interaliată de planificare, la care au participat comandanții militari șefi sau reprezentanți ai acestora din toate țările Antantei. România a fost reprezentată de colonelul Ioan Rășcanu, fostul șef al Secției operații din Marele Cartier General. Conferința a stabilit proiectul planului general de operații al Antantei pentru anul 1917. Referitor la frontul românesc, planul prevedea o operație ofensivă în primăvara lui 1917, în cadrul ofensivei generale
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
să se întoarcă în cazărmi, încercarea acestora a eșuat. Voluntarii ardeleni au avut asupra lor numai câte 5 gloanțe de fiecare, rezervele de muniție fiind depozitate într-un vagon. Având ordinul de a evita o înfruntare cu bolșevicii, comandantul eșalonului - colonelul Popescu, a decis să debarce trupa pe peron cu arma la picior pentru a demonstra intențiile pașnice ale detașamentului și în același timp a hotărât trimiterea unei delegații, care să negocieze libera trecere. Strecurat până la detașamentul ardelenesc, căpitanul Vescan a
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
intențiile pașnice ale detașamentului și în același timp a hotărât trimiterea unei delegații, care să negocieze libera trecere. Strecurat până la detașamentul ardelenesc, căpitanul Vescan a comunicat ofițerilor români faptul că soldații sunt prinși în capcană, sfătuindu-l fără succes pe colonelul Popescu să atace imediat gara pentru a o ocupa. După ce un ofițer rus a apărut pentru a cere predarea eșalonului, a fost trimis pentru negocieri ofițerul Andrei Ghighiniță, dar în timp ce acesta ieșea din gară împreună cu ofițerul rus, trupele "Front - Otdelului
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
de Ungheni (unde se afla o garnizoană rusă semnificativă, bolșevizată) dar numai după ce acesta a fost ocupat de o companie românească de grăniceri. Atacat la Cornești, eșalonul a pierdut pe generalul Nekrasov - comandantul Armatei a IX-a ruse și pe colonelul Sokolov, iar pe 9 ianuarie în gara Strășeni a fost copleșit de forțe bolșevice. Batalionul carea a trecut Prutul pe la Leova - ajuns în a doua zi la Basarabeasca (localitate pe lângă care trecea linia ferată ce străbătea Basarabia, pornind dela Chișinău
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
și editor Ioan V. Socec, cu care a avut doi fii: Pârvu Boerescu (1888-1978) și Neagu Boerescu (1889-1946). A decedat la 11 februarie 1915, în București. Sublocotenent, în Geniu (1875), Locotenent (1879), Căpitan (1882), Maior, în Infanterie (1888), Locotenent-colonel (1893), Colonel (1898), General de brigadă (1906), General de divizie în rezervă (1913). După absolvirea Școlii militare de ofițeri, Constantin Z. Boerescu a luat parte ca sublocotenent în Compania a 4-a din Batalionul de geniu la Campania Armatei Române din Războiul
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
șapte: Cornelia (1845-1895), căsătorită cu profesorul Zaharia Columb (1816-1878) din Iași, apoi cu Gh. Morțun; Eliza (n. 1847-), căsătorită cu I. Tănăsescu; Eufrosina (1848-1874), căsătorită cu Zaharia Vasiliu; Elvira/ Arghira (1850-1910), căsătorită cu col. Grigore Giossan; Iuliu Boerescu (n. 1851-), colonel în artilerie, Constantin Z. Boerescu (1854-1915), general de divizie; Elena (n. 1860-1932?), căsătorită cu generalul Ion Tarnoschi (1852-1930). a decedat la 11 iunie 1884, în București, în vârstă de 75 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul „Sfânta Vineri”. Tatăl lui
Zaharia Boerescu () [Corola-website/Science/337209_a_338538]
-
Oituz-Vrancea" era dispus în sectorul Valea Slănicului- Valea Zăbalei, cu Divizia 15 Infanterie între vârful Șandor și vârful Clăbucul și Brigada 7 Mixtă de la vârful Clăbucul pînă la vârful Furu. "Grupul Râmnic" era dispus cu Divizia 3 Infanterie, comandată de colonelul Alexandru Mărgineanu, în sectorul satul Măgura-dealul Marghiloman, avînd detașamente la Nereju, Furu Mare și vîrful Petrei; Divizia 1 Infanterie, comandată de generalul Dumitru Stratilescu, în sectorul dealul Marghiloman, Valea Sălciei, Pardoși; Divizia 6 Infanterie, comandată de generalul Nicolae Arghirescu, în
Acțiunile militare de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru (1916) () [Corola-website/Science/337208_a_338537]
-
avînd detașamente la Nereju, Furu Mare și vîrful Petrei; Divizia 1 Infanterie, comandată de generalul Dumitru Stratilescu, în sectorul dealul Marghiloman, Valea Sălciei, Pardoși; Divizia 6 Infanterie, comandată de generalul Nicolae Arghirescu, în sectorul Pardoși-Racovițeni; Divizia 7 Infanterie, comandată de colonelul Grigore Bunescu și Divizia 12 Infanterie, comandată de generalul Traian Găiseanu, în rezervă. Forțele Puterilor Centrale erau grupate în două armate. Armata 9 germană comandată de generalul Erich von Falkenhayn avea ca axă de înaintare calea ferată Buzău-Focșani, cu "Grupul
Acțiunile militare de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru (1916) () [Corola-website/Science/337208_a_338537]
-
prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de Batalionul 2 Vânători din armată permanentă, dislocat la pace în garnizoana București. Regimentul a făcut parte din organică Divizia 3 Infanterie. La intrarea în război, regimentul a fost comandat de colonelul "Constantin Constantinescu". Regimentul 2 Vânători a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.<br> Drapelul de luptă al regimentului fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa
Regimentul 2 Vânători (1916-1918) () [Corola-website/Science/337211_a_338540]
-
scopul grupării tuturor voluntarilor, atât a celor veniți din prizonierat cât și a celor din România, tot Marele Cartier General a luat și decizia de a înființa pe 28 noiembrie un "Corp al Voluntarilor" cu baza la Hârlău, sub comanda colonelului Marcel Olteanu (strănepot al lui Petru Maior). Mare unitate a avut un Comandament structurat după normele unei divizii de infanterie. Acest Corp, la 7 ianuarie 1918 a fost transformat într-o brigadă formată din regimentele "I „Turda”" - format în la
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
1918 a fost transformat într-o brigadă formată din regimentele "I „Turda”" - format în la începutul lunii decembrie 1917 și comandant de locotenent-colonelul Buricescu Dragu (cu baza la Scobinți) și "II „Alba-Iulia”" - format pe 20 decembrie 1917 și comandant locotenent colonelul Pașalega Constantin (cu baza la Cotnari și Ceplenița). Unitatea a fost subordonată inițial "Diviziei de grăniceri" - redenumită din 24 ianuarie Divizia a 16-a și a redevenit iarăși la 1 februarie 1918, Corp subordonat direct Marelui Cartier General al Armatei
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
date de Torrijos, el a negociat o amnistie pentru aproximativ 400 de luptători de gherilă, cărora le-a permis să se întoarcă din exilul în Honduras și Costa Rica. Torrijos a murit într-un accident de avion pe 31 iulie 1981. Colonelul Roberto Diaz Herrera, un fost asociat al lui Noriega, a susținut că adevărata cauză a accidentului a fost o bombă și că Noriega a fost în spatele asasinatului. Omar Torrijos a fost urmat în funcția de Comandant al Gărzii Naționale din
Manuel Noriega () [Corola-website/Science/337258_a_338587]
-
Herrera, un fost asociat al lui Noriega, a susținut că adevărata cauză a accidentului a fost o bombă și că Noriega a fost în spatele asasinatului. Omar Torrijos a fost urmat în funcția de Comandant al Gărzii Naționale din Panama de către colonelul Matthew Flores Aguilar. Un an mai târziu, Flores Aguilar a fost urmat de Rubén Dario Paredes, iar Noriega a devenit șef de personal. Garda Națională a fost redenumită Forțele de Apărare Panameze. Paredes a demisionat din funcția de comandant pentru
Manuel Noriega () [Corola-website/Science/337258_a_338587]
-
unor unități și subunități de rezervă, din compunerea Comandamentului I Teritorial: Regimentul 41 Infanterie - (Craiova) și Regimentul 71 Infanterie - (Calafat). Brigada a făcut parte din organica Diviziei 11 Infanterie. La intrarea în război, Brigada 22 Infanterie a fost comandată de colonelul Ioan Anastasiu. Brigada 22 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 octombrie/11 noiembrie 1918. În campania anului 1916 Brigada 22 Infanterie a participat la acțiunile militare în
Brigada 22 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337269_a_338598]
-
a trecătorilor și Prima bătălie de pe Valea Jiului. În campania anului 1917 Brigada 22 Infanterie a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 11 Infanterie , participând la Bătălia de la Mărășești . În această campanie, brigada a fost comandată de colonelul Gheorghe Meleca. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Brigada 22 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Diviziei 11 Infanterie, alături de Brigada 21 Infanterie și Regimentul 21 Artilerie. Ordinea de bătaie a brigăzii era următoarea:<br> În
Brigada 22 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337269_a_338598]
-
și subunități de rezervă, din compunerea Comandamentului I Teritorial: Regimentul 57 Infanterie - (Turnu Severin) și Regimentul 58 Infanterie - (Târgu Jiu). Brigada a făcut parte din organica Diviziei 11 Infanterie. La intrarea în război, Brigada 21 Infanterie a fost comandată de colonelul (rz.) Dumitru Cocorăscu. Brigada 21 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 octombrie/11 noiembrie 1918. În campania anului 1916 Brigada 21 Infanterie a participat la acțiunile militare
Brigada 21 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337268_a_338597]
-
a trecătorilor și Prima bătălie de pe Valea Jiului. În campania anului 1917 Brigada 21 Infanterie a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 11 Infanterie , participând la Bătălia de la Mărășești . În această campanie, brigada a fost comandată de colonelul Alexandru Anastasiu. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Brigada 21 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Diviziei 11 Infanterie, alături de Brigada 22 Infanterie și Regimentul 21 Artilerie. Ordinea de bătaie a brigăzii era următoarea:<br> În
Brigada 21 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337268_a_338597]
-
a trecătorilor și Bătălia de pe Valea Oltului. În campania anului 1917 Brigada 27 Infanterie a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 14 Infanterie , participând la Bătălia de la Mărășești . În această campanie, brigada a fost comandată de colonelul Ioan Anastasiu. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Brigada 27 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Diviziei 14 Infanterie, alături de Brigada 28 Infanterie și Regimentul 24 Artilerie. Ordinea de bătaie a brigăzii era următoarea: În prima
Brigada 27 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337271_a_338600]
-
unor unități și subunități de rezervă, din compunerea Comandamentului V Teritorial: Regimentul 75 Infanterie - (Urziceni) și Regimentul 76 Infanterie - (Oltenița). Brigada a făcut parte din organica Diviziei 15 Infanterie. La intrarea în război, Brigada 30 Infanterie a fost comandată de colonelul Gheorghe Anastasiu. Brigada 30 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 octombrie/11 noiembrie 1918. În campania anului 1916 Brigada 30 Infanterie a participat la acțiunile militare în
Brigada 30 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337272_a_338601]
-
Oituz și A doua bătălie de la Oituz. În campania anului 1917 Brigada 30 Infanterie a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 15 Infanterie , participând la Bătălia de la Mărășești . În această campanie, brigada a fost comandată de colonelul Anton Gherăescu. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Brigada 30 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Diviziei 15 Infanterie, alături de Brigada 30 Infanterie și Regimentul 25 Artilerie. Ordinea de bătaie a brigăzii era următoarea: În prima
Brigada 30 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337272_a_338601]
-
unor unități și subunități de rezervă, din compunerea Comandamentului IV Teritorial: Regimentul 53 Infanterie - (Iași) și Regimentul 65 Infanterie - (Vaslui). Brigada a făcut parte din organica Diviziei 8 Infanterie. La intrarea în război, Brigada 38 Infanterie a fost comandată de colonelul Nicolae Rujinschi. În urma reorganizării armatei de la începutul anului 1917, brigada a fost desființată, regimentele componente au fost contopite în Regimentul 53/65 Infanterie, care a intrat în organica Brigăzii 27 Infanterie. În campania anului 1916 Brigada 38 Infanterie a participat
Brigada 38 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337275_a_338604]
-
unor unități și subunități de rezervă, din compunerea Comandamentului III Teritorial: Regimentul 50 Infanterie - (Focșani) și Regimentul 64 Infanterie - (Tecuci). Brigada a făcut parte din organica Diviziei 5 Infanterie. La intrarea în război, Brigada 35 Infanterie a fost comandată de colonelul Tiberiu Robescu. În urma reorganizării armatei de la începutul anului 1917, brigada a fost desființată, regimentele componente au fost contopite în Regimentul 50/64 Infanterie, care a intrat în organica Brigăzii 25 Infanterie. În campania anului 1916 Brigada 35 Infanterie a participat
Brigada 35 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337274_a_338603]
-
protectorului creștinilor din componența Imperiului Otoman, Rusia întreprindea către anul 1827 măsuri energice pentru a declanșa războiul și a-și asigura victoria în acest diferend. În acest scop, la începutul aceluiași an generalul Kiselev îl trimite în Principatele Române pe colonelul Ivan Liprandi cu misiunea de a spiona și a colecta informații utile despre forțele inamice. Acesta, la rîndul său, a reușit să organizeze o rețea bine organizată de spioni care au informat armata rusă despre efectivul și dislocarea trupelor turcești
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]