17,663 matches
-
că suntem exact în ziua de solstițiu. Am schimbat câteva impresii. "Oricum, vine toamna... Dar nu sunt încă botișori de catifea... Nici personajele, nici poveștile nu mai sunt... Da, însă este noaptea de Sânziene...". Și altele la fel de inteligente. Ne-am despărțit cu ideea, atât de trăsnită, încât ne-a atras pe amândoi ca un magnet, să încercăm o cât de sumară cercetare a ceea ce a mai rămas din poveștile noastre, și așa mai mult închipuite decât reale. Vom cânta locurile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
La formarea ideilor" se auzeau chiote și un acordeon languros serba Nașterea. Noi serbaserăm, cum am spus, văzusem Taina cea mare, care ni se arătase ca o clipire. Eram mândri de parcă ne întorceam de la Polul Nord, de la Polul Sud... Ne-am despărțit, plecând fiecare acasă, cu pași apăsați, cum merg, siguri pe ei, aventurierii. Acasă... nu vom da nici o explicație, pentru că tot nu ne vor crede. Fiecare cu lumea lui... Noi eram de partea lui Nansen. Părintele Vania Am avut totdeauna o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
destinul oricărui marinar din trecut, a subliniat-o și istoricul Marcus Rediker. Dincolo de ficțiune, unii dintre scriitorii care au avut experiența mării au redat-o cu acuratețea unor pictori restauratori, și relatarea lor pulsează de tensiunea firului subțire care a despărțit dintotdeauna, pe punte, viața de moarte. A fost cazul avocatului Richard Henry Dana Jr., de pildă, autorul relatării autobiografice Two Years Before the Mast (1840)2, un fel de manual etern valabil al vieții la bordul vechilor corăbii, cel puțin
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
gândesc că puțini copii se vor mai fi jucat în felul acesta. Când, într-o zi, am citit într-unul din ziarele românești o telegramă din Londra, vestind moartea ministrului liberal Rhonda, mie mi-a fost cu neputință să mă despart de el, așa că, de acord cu ceilalți copii, am inventat un fiu al acestuia sub numele căruia am dus mai departe revista și politica. Ba chiar, pentru că încă de atunci [17] spre deosebire de „oamenii mari”, noi copiii ne dădeam seama că
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și astfel numele păgubașilor ar fi fost imediat aflate. Dar nu s-a știut niciodată numele proprietarului sau al firmei păgubașe, et pour cause... Constat însă că am anticipat puțin, așa că mă întorc la punctul de plecare. Înainte de a ne despărți în mai multe cuiburi spre a putea primi membrii noi, neputând depăși numărul de 13, mi-am chemat camarazii la o masă de despărțire, pe la mijlocul lunii Ianuarie. Însă și aceasta, ca și aceea din Februarie 1938, a fost de rău
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
negre. De aceea am spus și atunci, și repet și aici, Sima ar fi trebuit să-l însoțească pe generalul Antonescu la Berlin, în orice condiții. Medrea era însă cu totul încrezător în viitoarea desfășurare a evenimentelor și ne-am despărțit spunându-i: „Vei vedea că, din nenorocire, voi avea dreptate”. Încercând să pareze această manevră, Horia Sima a organizat și a anunțat pentru Duminică 19 Ianuarie, conferințele fruntașilor legionari în toate capitalele de județe, în legătură cu superioritatea spirituală a național-socialismului german
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mea, orice greșeli ar fi [259] făcut, tulburările n au izbucnit din vina lui, ci din a generalului Antonescu, încurajat desigur de cercurile germane; comentând atitudinea acestora am pronunțat răspicat cuvântul trădare. S-a făcut roșu la față, ne-am despărțit și mai mult de un an nu am mai fost invitat la conferințele Institutului German... Peste câteva zile s-a repetat vizita matinală a poliției la mine acasă, de data aceasta fără procuror militar. M-au dus la Tribunalul Militar
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
avea, pe plan social, multe puncte de contact cu doctrina comunistă, de care ne deosebea în chip fundamental elementul spiritual, naționalismul și, ipso facto, problema evreiască. Tendința firească oricărei mișcări totalitare de a suprima cât mai mult din distanța ce desparte extremitățile societății, clasele sociale, prin ridicarea nivelului de viață materială și spirituală a claselor muncitorești, este înlocuită în regimul comunist, prin tendința de coborâre categorică a întregului nivel de viață al societății - moral și material - acel „nivellement par en bas
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mai dezvoltat, cu o economie mai contemporană începutului de secol XX, față de regatul încă excesiv de rural. Imperiul era cert mai bine administrat, mai serios structurat decât regatul căruia românii voiau să i se alăture. Pare contraintuitiv să vrei să te desparți de o plasare regională mai bună. Și totuși românii nu au ezitat să o facă. În imperiu ei erau tratați ca cetățeni de rangul doi, aveau probleme cu studiile superioare în propria limbă, erau văzuți drept potențial candidați la statutul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
obiecte din papier maché, incognito, locuia la Fălticeni una dintre nepoatele țarului Nicolae, soția unui colonel român care o salvase din Rusia. Pe vremea când fusese director de muzeu, directorul de la „Nicu Gane”, un basarabean în vârstă pe nume Bogdăneț, despărțise etichetele de exponate, transformând muzeul într-o adevărată harababură. Înzestră însă liceul cu laboratoare de fizică, chimie, cu un atelier de tâmplărie și mobilier modern. Larisa, tânăra sa soție, întârzia mereu la ore: predând un soi de română, ea se
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
se remarcau Dragoș Vicol, poet și romancier, povestitorul George Sidorovici și alții care, pe când avea doar paisprezece ani, l-au debutat în ziarul local „Zori noi”. O STARE POETICĂ La Fălticeni Labiș venise din Mălinii adunați sub muntele Hălăuca care desparte satul de Pipirig. La Pipirig era obârșia neamului Blendea, înrudit cu cel a povestitorului Ion Creangă. Din Blendea se trăgea Profira Labiș, mama poetului. Cu maica sa care era învățătoare în Mălini, Nicolae Labiș făcuse clasele primare. Învățători amândoi, Profira
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
existenței. Cu instinctul foarte precis al lucrurilor care-l «interesează» și al oamenilor superiori în tovărășia cărora orele pierdute sunt ore câștigate, Labiș l-a descoperit pe G. Mărgărit și, o vreme, a știut că nu mai trebuie să se despartă de el. Prietenul cu cincisprezece ani mai vârstnic nu era deloc o prezență comodă. Avea spiritul ascuțit și vorba necruțătoare și pe lângă asta un orgoliu teribil, menit să-i vindece conștiința ratării. Cei din preajmă, și Labiș nu făcea excepție
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cazuri, vorbind despre opera lui Labiș, nu poate fi ignorată importanța satului natal, lucru mărturisit de el atât în poezie cât și în dedicațiile către părinți ori către prieteni de familie cum a fost Gheorghe Panțâru, ciobanul din Poiana Mărului. Despărțit de Pipirigul Neamțului prin muntele Hălăuca, satul Mălini se află nu departe de fostul „cordun” austriac, fără a face însă parte din Bucovina cum crede un biograf care la plasat pe Labiș în această provincie. Aflat lângă Baia, fostă capitală
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și însușirile unei proverbiale distracții căreia îi datora risipirea obiectelor ce-i aparțineau: în expediții pierdea mereu șapca, peria de dinți, lingura și furculița sau prosopul care curgeau în urma sa într-un ritm crescendo; până și ceaunul de mămăligă se despărțea tot timpul de el. Ca la fotbal, a trebuit să introducem pentru dânsul un sistem de marcaj, nelăsându-l niciodată ultimul. Chestiunile practice chiar părinții săi le gândeau întrun fel curios. L-au trimis în expediție cu un rucsac plin
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
îi văd zilnic, nu văd scânteia energiei”. Contextul religios din timpul lui Cotlarciuc și al înaintașilor săi Realipirea Bucovinei la patria mamă în 1918 a făcut posibilă în același timp revenirea Bisericii din Bucovina la sânul mamei „de care fusese despărțită în anul 1775, în urma răpirii prin vicleșug de către Austria a acestei frumoase provincii”. În vremea stăpânirii austriece, Bucovina nu avea o organizație bisericească unitară, adică nu forma o singură eparhie. Partea de Sud a țării era supusă mitropolitului de la Iași
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
starea de spirit pe care o avea Cotlarciuc în momentul în care a fost chemat la slujirea arhierească: „ajungând la această mare răspântie în viața sa, a stat mult la îndoială până să se hotărască. Îi cădea greu să se despartă deodată de familie și să se dedice cu totul celor sfinte...știu cu câtă evlavie și resemnare a pornit pe drumul pe care porunca dumnezeiască i-l indicase”. Cu un regret oarecare pentru că părăsește colectivul redacției de la „Candela”, dar în
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
partea din terenurile pe care le poseda la Cerea, Aselogna și altunde. Își va da partea arendașilor cu părți egale sau simplilor arendași, încuviințând amânări și reduceri mari. Se grăbea să se despoaie de toate. S-a gândit să se despartă de lucrătorii lui la 11 noiembrie, sărbătoarea Sfântului Martin, data tradițională de încheiere a socotelilor și încheierea anului agricol, care era stabilită cu o serată veselă cu vin și castane. În după-amiază a pregătit caleașca și a ieșit la plimbare
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Zeno in Monte. S-a oprit îndelung să se roage în dormitor, în tăcere. Camera și biroul erau pline de tineri și de preoți care plângeau în șoaptă. Episcopul era vizibil emoționat. Părea cu nu ar mai voi să se despartă de prietenul său don Giovanni. În ziua funeraliilor solemne, a voit să prezideze slujba religioasă, lăsând concelebrantului său, monseniorul Andrea Pangrazio, misiunea reevocării personalității și vieții scumpului său prieten don Giovanni Calabria. Nouăsprezece zile mai târziu, la 26 decembrie 1954
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
i-a prezentat un pastor protestant. Don Calabria, după obișnuitele prezentări, a început îndată să vorbească despre paternitatea lui Dumnezeu. Și a conclus: «Toți suntem frați, pentru că toți suntem fiii lui Dumnezeu care e Tatăl nostru». Pastorul protestant, când să se despartă, a comentat: «Dacă toți ar vorbi așa, nu ar mai fi atât de multe diviziuni, și nu s-ar mai pierde timpul în diatribe (ironii) sterile». Acest ecumenism «spiritual» al lui este o etapă importantă spre unitate; se poate spune
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
14,30 din 3 decembrie până la ora unu din 4 decembrie 1954». Și mărturia lui don Attilio Rossi e importantă: În timpul ultimei infirmități i-am fost mereu aproape ca să-l asist. A suferit foarte mult... Se simțea abandonat de Dumnezeu, despărțit de el ca de un zid de netrecut. Considera că a ruinat Opera, că nu s-ar fi căutat decât pe sine. Se simțea osândit. I se părea că aude o voce care îi spunea; „Ești osândit, pentru tine nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și episcopi îi primeau pe suveranii și pe prinții de Savoia în pragul catedralelor; dar la Roma, Capela Paulină, la Quirinal, rămînea închisă pentru slujbe și nu se înălțau rugi pentru regele Umberto în bisericile din capitală. O prăpastie adîncă despărțea societatea "neagră" de cea care păstra culorile monarhiei de Savoia. Unele palate țineau închis unul din canaturile portalului de la intrare, în semn de doliu permanent; și în timp ce capii de familie ocupau la Vatican înalte funcții care nu mai aveau nici un
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
alt fanatic al neutralității literare - Eugen Simion, rivalul său în critica literară. Să fie oare pirueta imediat următoare cea care m-a dezamăgit? Căci peste puțin timp aflu că Manolescu se lansează cu revistă cu tot în politică și se desparte și de Simion, și de Valeriu Cristea, care preferau în continuare literatura. Nu știu... Poate că mai târziu nu i-am suportat atitudinea de superioritate pe care o aborda când ne întâlneam, de altfel foarte rar, aerul de parvenit cultural
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
unei predispoziții (degenerescență ereditară) cât și prin evoluția ei "ciclică" regulată, persecutorul devenind în timp megaloman, cel posedat de demon ajungând Dumnezeu (p. 218). Contribuția cea mai importantă la definirea paranoiei - atât de substanțială încât istoria paranoiei s-ar putea despărți, după unii istorici ai psihiatriei, în două perioade distincte - este cea a lui Emil Kraepelin, prin intermediul celebrului său Compendium der Psychiatrie publicat în mai multe ediții (opt), continuu augmentate, între 1883 și 1915. În ediția a II-a, Psychiatrie: ein
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cele pentru paranoia, dar tulburarea are etiologie și evoluție caracteristică; delirurile apar aici în contextul unei relații strânse cu altă persoană, sunt identice formal cu delirurile celeilalte persoane, dar se diminuează sau dispar când persoana cu delir de relație se desparte de cea cu delir psihotic primar. Delirul psihotic de scurtă durată se distinge de paranoia prin aceea că simptomele delirante durează mai puțin de o lună. Diagnosticul pentru "tulburare psihotică nespecificată" (psychotic disorder not otherwise specified) poate fi pus în
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
măsură, penalty-ul era tot penalty, iar faultul tot fault, indiferent dacă venea de la Vaslui sau de la Vîlcea. Bărbații de vîrstă mijlocie, trecuți de 50 de ani, par mai vulnerabili în orgolii decît au fost cînd aveau 35 sau 40. Îi despart acum preocupările, pentru că holdingurile agroindustriale au foarte puține în comun cu delegările, suspendările și inserarea liricii britanice pe portalul Comisiei. Mai nou, cei doi mari prieteni ai arbitrajului se ceartă frecvent și se împacă lăcrămos, motivul divergențelor fiind întotdeauna orgoliul
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]