15,415 matches
-
pentru cei trei militari de la divizie. Toader rămânea În punctul unde am fost eu dimineață, pentru a ne asigura retragerea, În caz de nevoie... Am rămas scurtă vreme În loc, pentru a ne da seama dacă activitatea la magazii și În gară a Încetat. Încetase. „Voi, care plecați, țineți pumnalele la Îndemână În orice clipă” - a ordonat Toader. ― Da’ știu că era exigent, tata Toader - nu s-a abținut Gruia să puncteze povestirea. ― Dar și comandant - a completat Petrică lauda. Mergeam În fața
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ședeau niște amărâți de ruși, dar care ne-au primit bucuroși. În acea seară am mâncat pentru prima oară carne de când mă aflam În prizonierat. În zori, am urcat din nou pe cal și, drâg-drâg, pe la prânz am ajuns la gara unde Vaniușa aducea buștenii. Undeva, lângă o garnitură de alt timp. Celor de față li se părea că ei Înșiși participă la acele tren, era tras tractorul cu platformele lui... Inima Îmi bătea gata să-mi iasă din piept. „O să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gândurile nu erau Încă limpezi În capul meu... Și nici nu puteam să stau cu el la taifas. Mă gândeam că mai târziu, când oi mai prinde cum stau lucrurile cu drumul dus și Întors, cât timp am liber la gară și ce cale luau trenurile Încărcate cu bușteni, voi face un plan... Mă gândeam că poate pe lângă acele garnituri de marfare a mai trece și un personal ceva... A doua zi, În zori, am fost deșteptat de rusul care m-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
M-a luat aproape pe sus... Drumul din acea zi a fost doar până la colibele despre care v-am povestit. Acolo am făcut haltă și a doua zi de cu zori din nou la drum. La prânz am ajuns la gară. Descărcarea a durat până a doua zi la prânz... Drumurile se repetau fără nici o schimbare. Începusem să-mi dau seama cum stau lucrurile cu trenurile. În fiecare seară, treceau două trenuri personale. Unul spre nord, iar altul spre sud. În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pricepe sau pur și simplu nu este de acord? Să pleci de unul singur, este o Încercare nebunească. Dar”... Așa Îmi zbârnâiau gândurile, În timp ce trebuia să fiu atent și la drum. În zilele următoare - de fiecare dată când eram la gară - Îmi făceam de lucru pe lângă tractor, dar ochii erau ațintiți la mișcarea garniturilor de marfă de lângă rampa de Încărcare. Mai Învățasem ceva rusește - Vaniușa să trăiască - și pricepeam cam ce se vorbea În jurul meu. Așa am aflat că marfarele plecau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că marfarele plecau numai spre sud. Era și firesc. În nord - unde pădurea te Îneacă - ce să caute? Și zilele treceau una după alta. Cu „celovecul” - paznicul meu - am Început să mă Împrietenesc. Într-una din zile, În drum spre gară cu remorcile doldora de bușteni, accelerez motorul de să și dea duhul, apoi pun frână... Accelerez din nou și mă prefac că Îl bag În viteză, dar nu pornește... Cobor și mă Învârt În jurul tractorului. Trag de o manetă, Învârt
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui. Era dus la doborât și fasonat copaci. Când a aflat, a fost pe punctul să moară de inimă... Din ziua aceea am pornit să facem planuri peste planuri... Problema cea mai importantă era să aflăm când pleacă marfarele din gară. Au un orar sau pleacă când sunt gata Încărcate? Trebușoara asta ne-a luat mai mult de o săptămână. Aveam nevoie de o rezervă de mâncare și apă. Încet-Încet, am făcut rost de un bidon pentru apă și de niște
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un regim special. Orice colțișor de pâine În plus Îl uscam și Îl puneam Într-un sac. Toate astea le țineam pe tractor. După vreo săptămână și ceva, eram hotărâți s-o ștergem, dar cum să procedăm? ― Când suntem aproape de gară, oprim pentru vreo nevoie ceva și Îl legăm pe Mișa. Apoi ne furișăm cu atenție, urcăm pe marfarul care-i gata de plecare și duși suntem - s-a entuziasmat Drâmbă. ― Dar dacă cine știe din ce motive nu pleacă nici un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Apoi ne furișăm cu atenție, urcăm pe marfarul care-i gata de plecare și duși suntem - s-a entuziasmat Drâmbă. ― Dar dacă cine știe din ce motive nu pleacă nici un marfar În ziua aceea și tractorul trebuie să sosească În gară, iar el numai nu vine? Nu se dă alarma?... Era o amiază cu soare blând de sfârșit de mai. Buștenii din remorci au fost descărcați. Drâmbă și cu mine am urcat pe tractor, iar Mișa pe prima remorcă și am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și cobor În apă. Vine și el. Ne-am scos Încălțările și am luat-o prin apă pe cursul pârâului. După o bucată de drum, am ieșit. Am ajuns repede la drumeagul cunoscut de noi. Când se Însera, eram În preajma gării... ― Ei! Ce facem Costică, băiete? - mă Întreabă Drâmbă. ― S-o luăm tiptil spre garniturile cu bușteni și să vedem care este gata de ducă. Norocul ne-a surâs, fiindcă În capul unui șir nesfârșit de vagoane pufăia o locomotivă cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se afla spre chindie, a Început să ne lumineze din față, semn că ne Îndreptam spre apus. ― Ce facem, Costache? Coborâm la prima stație sau?... ― Să așteptăm. Deocamdată se pare că suntem pe calea cea bună... A treia zi, În gara În care am ajuns, marfarul a tras pe liniile dinspre niște rampe de descărcare. Se Însera... ― Până aici ne-a fost binele, frate Drâmbă . Hai să ne facem nevăzuți până nu-i târziu! Am sărit din vagon și ne-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o fi! Frânarii sau mecanicii nu vin câte doi și nu neapărat au pușcă” - gândeam noi. După scurt timp, marfarul a pornit. Nu am avut nimic de Întâmpinat până a doua zi către seară, când marfarul a oprit la peronul gării. Cabina În care ne aflam noi s-a nimerit chiar În fața biroului de mișcare... Era Încă lumină de zi. Afară, mișcare ca la chermeză. Călătorii intrau sau ieșeau din gară. Norocul nostru era totuși că „celovecilor” nu le prea zburau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doua zi către seară, când marfarul a oprit la peronul gării. Cabina În care ne aflam noi s-a nimerit chiar În fața biroului de mișcare... Era Încă lumină de zi. Afară, mișcare ca la chermeză. Călătorii intrau sau ieșeau din gară. Norocul nostru era totuși că „celovecilor” nu le prea zburau privirile pe aiurea. Ne rugam să vină noaptea. ― Da’ dacă trenul rămâne aici și nu mai pleacă? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Să fim atenți la orice mișcare și ne vom
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru tunuri, câteva mașini și camioane sfârtecate de explozii, copaci retezați de proiectile, chiar și cazemate... asta ne-a Întărit speranța că suntem pe drumul cel bun. Numai că... În ziua aceea, călătoria noastră pe tren a luat sfârșit... Din gara unde s-a oprit marfarul nostru și până am trecut Prutul, am umblat și desculți... ― Nu ne-ai spus ce ați mai mâncat când s-au isprăvit cojile de pâine uscată - l-a Întrebat Despina. ― Apoi, draga lui bunu’, era
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ascultase liturgic Vocea Americii, l-a ajuns schija agonisită în primul război mondial. "Hai, bunuțu, că plouă, hai în casă". Era sub căruță. Murise. A plouat trei zile în șir. A trecut prin închisorile lui Dej. L-au ridicat din gară, pentru o glumă. Se cam întrecuse cu paharele (spunea ca Sadoveanu, vutcă și ca Alecu Russo, vișinap). Și el, și cei doi "băutori domnești", de vin gratis, plătit, adică, de părintele. Șugubăț, a cerut la bufet "ruși cu ceapă". Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de-o minciună? De-o minciună necesară? Tata. Cînd s-a întors din refugiu, pe peretele Bibliotecii Centrale "Ferdinand" scria min net. Nu sînt mine. Cine ar fi crezut să fie atîtea? El nu, deși viața devenise de nerecunoscut. În gara Iași, echipe de evrei secondate de soldați sovietici permiteau intrarea refugiaților pe baza "neimplicării în prigoana antisemită". O declarație falsă a cuiva și nu mai obțineai "adeverința" de intrare în oraș. Chelnerul Ghiță Dej și cheferistul Ghiță Apostol conduceau țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
secretarul prim al Uniunii Scriitorilor era Traian Șelmaru. Numai că, exact ca-n știruca de la Radio Erevan (cu cetățeanul cîștigător de mașină Volga la Loto), Volga se dovedește bicicletă... -... și nu cîștigată, ci furată; și nu la Loto, ci la gară. Cînd o amuză ceva, Miss Deemple rîde și, în același timp, se încruntă a plîns. Ce rîs particular are! Croh n-a fost scos în drum, ci transferat la Editura Didactică și Pedagogică. Și nu l-au retrogradat, ci l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
patru mîini. Nu ești făcută pentru dragoste și gata". Cînd o să mă trec și eu, mi-a cerut bunica Leonora, încearcă să păstrezi casa și livada". N-am ascultat-o. Iordan îmi spusese să-mi iau mașină: Fără despărțiri în gări, fără strîngeri de mînă și alte de-astea. N-am vreme". Aveam nevoie de-o mașină să ajung la el. Mergeam la volan toată noaptea (stelele spărgeau parbrizul ca niște alice), să ajung la Sibiu, unde concerta, la Satu-Mare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mai ales alcătuirea lui atît de variabilă mă necăjea. Soarele roșu, pielea roșie, gura roșie arsă, nisipul prea fierbinte, insolația, țipătul pescărușilor și, în urechi, valurile bufnind digul. "Dansezi? Îți dă voie moșoteiul să dansezi?" Era același "repăr" neras, din gară. La limita dintre sala de mese și discotecă, Iordan, cu ceasul pe masă (purta un ceas, ca Nababul, cu capac), sugea picioarele unui munte de crabi. "Încearcă stridii, tataie, sînt afrodisiace". Mătancureala, zdamătii ("poate nu știi peste cine-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
face o carte, da... Asta e prima poveste din carte... O numim Copilul Electronic.) 5 ani și 1 lună Locomotiva care nu se dă bătută Dragoș are o idee și pentru a doua poveste din carte. Un copil avea o gară cu locomotive vii. Da, și printre ele era un tren viu care era fericit dar, într-o zi, copilul care avea jucăria-tren, da, i-a spus lui acel tren viu că are o mulțime de treburi astăzi: să ducă cutia
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
sau fantome de locomotive. Un copil aflase de la tatăl lui că nu mai există locomotive cu aburi și s-a gândit să vadă el de ce nu mai există și unde au dispărut. Toată lumea a spus că au dispărut și din gară și din depou, și el a vrut să meargă pe urma secretului ăsta, să vadă unde au dispărut locomotivele cele vechi și frumoase. A înțeles copilul de la un nene-ceferist bătrân că locomotivele cu aburi erau luate cu o locomotivă Diesel
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Primarului ce s-a întâmplat cu locomotivele cele vechi. Primarul s-a mirat. A spus: „Chiar?...“ Iar copilul a zis: „Da, da... Am văzut cu ochii mei! N-am visat!“ Bine, zise Primarul. Să te cred. Știi unde e acea gară fantomă? Da... Vă duc eu acolo. Uitați... Uite un tren-fantomă pe aburi. Să urcăm, să vedem unde ne duce. Uite, am ajuns într-o groapă de gunoi. S-au dus acolo și i-a arătat. Vezi? Apoi i-a venit
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
lor aflăm despre alte personalități locale arestate, recunoscute de subsemnatul ca trăitor în epocă, deși apar cu numele modificate. Vâlvă mare a stârnit în rândul maselor arestarea samavolnică a evreului Grinberg, învinuit pe nedrept că a ascuns aur în closetul gării Bârlad și obligat să coboare pe o scară și să scoată aurul inexistent. Omul rezistă angelic înscenării ce i se face, în timp ce masele alarmate țin partea nevinovatului. Această înscenare diabolică este de o realitate atât de crudă, încât subliniază lipsa
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Să urmărim ce s-a întâmplat cu cei doi gospodari - porecliți Slănină și Pomană. Cel cu porecla Slănină îl sfătuia pe celălalt cu porecla Pomană să nu doarmă în căruță ca să nu-l taie trenul accelerat BucureștiIași cu trecerea prin gara Ghidigeni cam pe la 4.30 dimineața și să-i se mănânce pomana. Pomană, cel avertizat, îi strigă „pușchea pe limbă”, dă bice boilor care cunoșteau bine drumul pe care-l făceau zilnic, se lungește în căruță alături de soție - gravidă în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îmi răspunde că nimeni nu se mai interesează de ea și că nu va mai avea loc. Păcat! Ar fi fost emotiv și antrenant să ne revedem anual cei plecați. În ziua următoare merg la Oficiul poștal nr. 4 de la gară și ridic volumul „Eroi au fost”, de Ioan Costache Enache, de care, după decesul autorului, dl. I.N. Oprea s-a ocupat redactându-l și publicându-l. Totul e o grăitoare dovadă de prietenie care l-a legat de autor. Frumos
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]