15,139 matches
-
elemente: - cognițiile, adică tot ceea ce-și poate spune pacientul (avantaje, inconveniente, decizii, încurajări...); - comportamentele, adică tot ceea ce pacientul poate face (activitate centrată pe plăcere); - relațiile, adică persoanele la care pacientul poate telefona (persoane apropiate, asociații, persoane care acordă îngrijire...). Idealul este ca subiectul să păstreze asupra sa un exemplar al planului său de urgență (unii pacienți îl plastifiază), cu numerele de telefon pentru a nu fi nevoiți să le caute atunci când apare o dorință). In cazul confruntării cu sora sa
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se folosească prenumele atunci când se adresează unul altuia Acest exercițiu necesită timp, dar este important, pentru prima ședință, ca fiecare să se exprime. Terapeuții participă la jocul prenumelor. De exemplu, să nu joace un rol dacă se simte în dificultate. Idealul ar fi, atunci când se face turul sălii, ca pacienții să nu vorbească într-o ordine sistematică în funcție de locul ocupat (de la dreapta la stânga, de exemplu) ci să li se dea cuvântul în mod aleatoriu, pentru a evita ca ultimul care vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cea din 2Reg 21,17 și Ier 52,21 (van Seters, 1997) și din mențiunea izolată a „mării” din metal turnat ca un bazin pentru abluțiuni din Cartea lui Ieremia (Ier 27,19; 52,17). Acest model de templu, considerat ideal, pare să fie cel care a inspirat și proiectele de reconstruire ale lui Zorobabel în epoca persană. În orice caz, majoritatea bibliștilor și arheologilor consideră că descrierea biblică (1Reg 6), în linii generale, concordă cu realitatea istorică a templului din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
moghile, cu aceleași înfiripări de stat reflectate în nomenclatura geografică, arme și hrisoave, cu aceeași etică - răsfrântă în datini și moravuri - Dvs. ați descoperit și arătat acelor ce puneau totul pe seama norocului că acesta este secretul că avem cu toții acel ideal național și că acesta este secretul unirii și contopirii noastre istorice. Dvs. d-le Prof. Gusti, ca promotoriu al acestui mare laborator de știință pură și senină - și în ciuda tuturor acelor ce ar fi voit să vă întunece valoarea operei
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
înțeles să prezinte această problemă etern omenească sub formă literară. Căci să nu se închipuim că pentru vremurile noastre această problemă este exclusă. Predilecția pentru ficțiune se observă la mulți gânditori și mulți doctrinari politici actuali. În ceea ce privește acest raport între ideal și real s-a ajuns a se fixa astăzi trei metode posibile la care eu mai adaug una, ca a patra metodă posibilă de îmbinare a idealului cu realitatea. Acest raport vine să fie considerat ori de câte ori e vorba să se
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
observă la mulți gânditori și mulți doctrinari politici actuali. În ceea ce privește acest raport între ideal și real s-a ajuns a se fixa astăzi trei metode posibile la care eu mai adaug una, ca a patra metodă posibilă de îmbinare a idealului cu realitatea. Acest raport vine să fie considerat ori de câte ori e vorba să se judece temeiurile logice ale unei doctrine politice. Toată lumea crede că realitatea nu este adevărată. Toți legiuitorii pleacă de la considerația că realitatea nu este definită, nu este conturată
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
după acest tip ideal. Aceasta este părerea romanticilor utopiști care visează fiecare în felul său forme ideale după care ar trebui să se modeleze realitatea. Cel mai interesant dintre toți este (...) acest autor nu s-a mărginit numai să redea idealul său fictiv de organizație a societății ci a încercat să înfăptuiască acest ideal. N-a reușit, însă el voia să facă un stat ideal, să dea o formă geometrică statului, capitala să fie la mijloc, străzile să fie uniforme, oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
felul său forme ideale după care ar trebui să se modeleze realitatea. Cel mai interesant dintre toți este (...) acest autor nu s-a mărginit numai să redea idealul său fictiv de organizație a societății ci a încercat să înfăptuiască acest ideal. N-a reușit, însă el voia să facă un stat ideal, să dea o formă geometrică statului, capitala să fie la mijloc, străzile să fie uniforme, oamenii să umble la fel îmbrăcați. Și pentru că nu toți au aceeași statură, unii
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
implorat zeii să-i trimită și o mică nenorocire. Oprirea libertății prin voință. Această voință fermă aplicată societății duce tot la grija aproapelui. Această voință fermă, această voință oțelită, se aseamănă cu ideea răsturnării valorilor a lui Nietzsche. Lupta pentru ideal se potrivește tuturor oamenilor. Ideile geniale sunt după el forțele care pun în mișcare mulțimea. Scopul este creația. Aceasta este a treia metodă consacrată prin personalitatea lui Mussolini. 4. Față de această metodă, față de tipul de profet al romanticilor utopiști și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
al romanticilor utopiști și față de resemnarea realismului critic care susține că omul trebuie să stea cu mâinile încrucișate și să aștepte desfășurarea evenimentelor, noi preconizăm o altă metodă care dă tipul înțeleptului. Este vorba de aceeași discrepanță între realitate și ideal. Tipul înțeleptului unește voința cu realismul critic. Înțeleptul nu acceptă ficțiunea și nici nu caută să impună lucruri ce n-au un substrat real. El acceptă numai ceea ce este o necesitate dovedită, o necesitate evidentă. Rațiunea, echilibrul conduc viața omului
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Drept în 1930, dar se hotărăște, în urma unui fel de crize intelectuale, să nu devină avocat, ci să înceapă să studieze filosofia. Decizia sa pare consonantă cu contextul intelectual mai larg al noii generații a intelighenției românești, decisă acum că idealul politic al reîntregirii era îndeplinit să se dedice în totalitate culturii. În același sens, Mircea Eliade, surprinzând foarte bine tendința creativă apropiată de febrilitate, la granița indecisă dintre optimism și disperare culturală, cerea, în 1928, un an de activitate culturală
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
lui Thomas”: dacă oamenii definesc o situație ca fiind reală, atunci aceasta devine reală prin consecințele definirii ei drept reală. În legătură cu „vizualizarea” faptelor de către jurnaliști, Richard V. Ericson aduce în discuție credibilitatea surselor, cotarea și verificarea informațiilor, precum și încadrarea narațiunilor. Idealul fiecărui jurnalist este să folosească surse cât mai credibile. Dar „jurnaliștii rareori au timp, resurse materiale sau acces la informații astfel încât să stabilească faptele independent” (Ericson, 1998, 85). În această situație, ei apelează la surse credibile, la instituții cu autoritate
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
rezultat al acțiunii și interacțiunii umane și care influențează modul de viață. Aceste trei sisteme determină forme specifice de reglementare a relațiilor sociale, concretizate prin unitatea dintre valori și norme sociale. Normele exprimă modul în care se pot realiza aceste idealuri sau valori, iar valorile au un caracter normativ prin sensul prescriptiv acordat binelui, adevărului, dreptății etc., care reprezintă cerințe sociale imperative (ceea ce trebuie să fie, ceea ce trebuie evaluat în mod pozitiv, ceea ce reprezintă o îndatorire generală cu caracter ideal). Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
alt tip de educație, mai lejeră, dar și mai subtil-persuasivă, cunoscută în pedagogie sub numele de educație nonformală. Ne referim la educația prin literatura pentru copii și tineret, alternativă la educația formală a școlii, dar promovând același „umanism” educativ în numele idealurilor socialiste. Este vorba de literatura „cutezătorilor”, mult gustată în urmă cu două-trei decenii, care promova o etică și o echitate socialistă mai relaxată, drapată în cuvinte mai puțin angajante (hărnicie, punctualitate), umanizând, îmblânzind sistemul din interior (Paul Cernat, „Moralități pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mai puțin angajante (hărnicie, punctualitate), umanizând, îmblânzind sistemul din interior (Paul Cernat, „Moralități pentru cutezători”). Prin revistele Cutezătorii și Luminița, prin emisiuni radio și TV sau prin antologii de proza „educativă” se ofereau modele de conduită cetățenească, de indivizi atașați idealurilor socialiste pregătind tânăra generație să se încadreze în profilul de om socialist proiectat de sistem, pregătit să lupte împotriva oricărei abateri de la norme, să devină militanți ai partidului și să se răfuiască cu cei ce nu respectă principiile „eticii și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
reviste de organizație”, având ca țintă să aprindă o torță solară pentru un „va fi” luminos, de ctitor al comunismului. O modalitate de impregnare timpurie, cu un model sociocognitiv fără alternative, reușea până la urmă să se insinueze ca model și ideal social. Această „impregnare” a individului, de către context, realizată prin experiențele sale în cadrul grupului social, prin comunicare socială (transmisie orală, interacțiuni instituționale sau mediatice) și prin însușirea limbajului natural, cotidian, expresie a cunoașterii spontane naive, Moscovici (1984) o mai numește și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
expresia îi aparține lui Hervé This și se referă la ultimele creații ale lui Gagnaire, dar credem că i se potrivește de minune și lui Ferran Adrià) nu este lipsită de umor, tehnica sa sofisticată fiind pusă în slujba unui ideal însuflețit de bucuria ludică a unui copil. Caviarul de pepene galben, obținut prin „sfericizare“, este un bun exemplu în acest sens: sucul de pepene este amestecat cu alginat de sodiu, apoi pus în seringi din care picăturile cad într-o
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
gustul acru al multor mâncăruri. Nu vom ezita însă niciodată să lăudăm inventivitatea gastronomică de care au dat dovadă unii bucătari francezi interesați de „neaoșele noastre“ foi de varză umplute: Marc Haeberlin gătește niște extraordinare sarmale cu... pui de baltă! Idealul ar fi să nu ne străduim să ștergem specificitatea unui preparat împlinit prin vechime și înțeleaptă experiență, alterându-l printr-o modernizare necugetată (adică să păstrăm tradiția acrelii sarmalelor), dar totodată să nu ne ferim de inovații inteligente și savuroase
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Cernăuți”, „Buletinul Seminarului Pedagogic Universitar din Iași” „Revista de filosofie”, „Revista generală a învățământului”, „Convorbiri literare”, „Junimea literară”, „Îndreptar”, „Preocupări literare” ș.a.) și străine („Revue internationale de sociologie” ș.a.), precum și o suită de cărți, printre care se numără Educație și ideal (1927), Tolstoi educator (1929), Patru mari educatori (1933), Istoria pedagogiei (I, 1935), Pedagogie generală (1938), Metode de educație (1943) ș.a. Câteva contribuții i-au fost incluse în Istoria filosofiei moderne (1938) și în Antologie filosofică (1943). Desfășoară în acest timp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
eseu-meditație asupra destinului unui personaj (Casanova), a relatării unui coșmar trăit în decor venețian și a unei „nuvelete” (Signor Canot). Talentul nu i-a lipsit lui N., dar ecloziunea lui a fost târzie și nu a durat. SCRIERI: Educație și ideal, București, 1927; Evocări venețiene, Cernăuți, 1928; Tolstoi educator, București, 1929; Ispite și biruinți, București, 1930; Patru mari educatori, București, 1933; Istoria pedagogiei, I, Cernăuți, 1935; Texte pedagogice, îngr. și pref. Viorel Nicolescu, București, 1980. Repere bibliografice: Const. Șăineanu, „Educație și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
li se alătură Florin Ardelean și Tiberiu Ciorba. Constatând că „este vremea priorității imediatului politic [...], nu încă timpul răbdător al lecturii”, redacția își propune să îmbine „temele literaturii cu cele ale actualității civice, manifestându-se drept un combatant decis în favoarea idealului democratic”. Profilul, prin tradiție, literar, și caracterul cultural enciclopedic vor fi menținute: pe lângă beletristică, critică și eseistică literară, traduceri, fiecare număr cuprinde rubrici de teatru, film, muzică, arte plastice, filatelie, sport, precum și articole pe teme economice. În dorința de reașezare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
1972; Întâlniri cu scriitori italieni, București, 1972; Cântecele casei de sub pădure, București, 1973; Creioane colorate, cu ilustrații de Laurențiu Sârbu, București, 1974; Cântecul vremilor, București, 1975; Cloșca cu puii de aur și alte versuri (1934-1975), București, 1975; Materia literară și idealurile ei, București, 1976; Privește spre oraș, București, 1976; Expedițiile lui... Alexandra cea mică..., cu ilustrații de Ecaterina Draganovici, București, 1978; Versuri, îngr. și pref. Rodica Marian, București, 1986; Scame de nimburi, îngr. M. Mircea, Râmnicu Vâlcea, 2000. Traduceri: Pagini nemuritoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
făcut ca secta jainistă să nu depășească hotarele Indiei, în timp ce buddhismul prin caracterul său tolerant și mai moderat, s-a răspândit în peste jumătate din continentul asiatic. Apoi, Mahăvīra susținea doctrina karmavăda, despre eficacitatea actului, în timp ce Buddha nega valoarea faptei, idealul constând în îndepărtarea oricărei karme, atât rele cât și bune. Spre deosebire de buddhism, jainismul n-a început printr-o acțiune de propovăduire a lui Mahăvīra. Acesta nu era decât ultimul dintr-un șir legendar de Tirthaṃkara-și, literal „făcători de vad”, altfel
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
jainistă, deși proclamă panpsihismul și respectul absolut al vieții, depreciază cu totul viața omenească, considerând sinuciderea prin inaniție un model vrednic de urmat. În nici o altă filosofie indiană, revolta în contra vitalului din om nu este dusă până la „greața” de el. Idealul jainismului stă în victoria asupra întregii existențe materiale. Karman joacă un rol hotărâtor, căci el creează „materia karmică”, un fel de organism psihocorporal care se atașează de suflet și îl obligă să transmigreze. Actul în sine, care declanșează penetrarea sufletului
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
în toate privințele și să rămâi în același timp în înghesuiala căminului” (Majjhima Nikăya, I, 241). În timpul în care a trăit prințul Siddhărtha toți indienii tineri, și în special cei care aparțineau familiilor nobile și puternice, aveau în general două idealuri: fie de a deveni un Ćakravartin, adică un mare suveran capabil să și aducă țara pe poziția unei supremații temporale, fie de a deveni un Buddha, adică un înțelept apt să ghideze viața spirituală a contemporanilor săi. Se pare că
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]