27,810 matches
-
de procedură penală, care prevăd că împotriva sentințelor Curții Supreme de Justiție nu poate fi exercitată decât calea de atac a recursului, sunt în deplin acord cu prevederile art. 125 alin. (3) și ale art. 128 din Constituție, care încredințează legiuitorului dreptul de a stabili competența și procedura de judecată, inclusiv căile de atac și condițiile exercitării acestora. Aceleași dispoziții sunt în concordanță cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care, în art. 2 al Protocolului nr.
DECIZIE nr. 66 din 13 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 pct. 1 lit. a), ale art. 361 alin. 1 lit. d) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148641_a_149970]
-
neîntemeiată. În acest sens, invocă dispozițiile art 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora reglementarea competenței și a procedurii de judecată se face "prin lege". Totodată, apreciază că "normele conținute de articolul 392 din Codul de procedură civilă, concepute de legiuitor că o măsură de evitare a abuzului procesual, constituie, așadar, în ansamblul lor, expresia aplicării dispozițiilor constituționale invocate mai sus". Guvernul susține, de asemenea, ca "autorul excepției își exprimă nemulțumirea numai cu privire la cuantumul cauțiunii stabilite în speță, ceea ce, evident, nu
DECIZIE nr. 61 din 11 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148638_a_149967]
-
instanței de judecată". Totodată, precizează, în concluzie, ca dispozițiile legale invocate de autorul excepției "sunt constituționale". În punctul de vedere al Avocatului Poporului se face referire și la jurisprudența Curții Constituționale, care a stabilit că "este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești" și că "judecătorul spune dreptul pentru soluționarea unui litigiu, dar numai în formele și în condițiile procedurale instituite de lege" (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie
DECIZIE nr. 61 din 11 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148638_a_149967]
-
o discriminare vădita între persoanele aflate în aceeași situație juridică, care vor suporta consecințe penale diferite, unele beneficiind de prevederile legii, iar altele nu, din motive neimputabile acestora". Judecătoria Miercurea-Ciuc apreciază, de asemenea, ca excepția ridicată este întemeiata, deoarece "voința legiuitorului, determinată de anumite considerente de politică penală, s-a rezumat la grațierea pedepselor rămase definitive până la data de 4.10.2002, care nu exclude, însă, încălcarea art. 16 din Constituție". În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47
DECIZIE nr. 89 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148644_a_149973]
-
Parlamentului, în cazul grațierii colective, respectiv Președintelui României, în cazul grațierii individuale. Criteriile în baza cărora se face iertarea anumitor infractori de executarea pedepselor aparțin, de asemenea, în exclusivitate autorităților competente să emită acte de clementa. Cu toate acestea, si legiuitorul "trebuie să aibă în vedere marile principii constituționale, peste care nu poate trece". Cand actul de clementa încalcă prevederile constituționale, el este un act arbitrar. Apreciază că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 543/2002 "încalcă atât principiul egalității în
DECIZIE nr. 89 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148644_a_149973]
-
realizare a unei politici penale și sociale față de o anumită categorie de condamnați, pentru infracțiuni ce nu prezintă un pericol social ridicat și care au dat dovezi temeinice de îndreptare, oferindu-li-se acestora posibilitatea de a beneficia de clementa legiuitorului. Pe lângă aceste considerente sociale, grațierea colectivă are în vedere adesea și reducerea numărului de persoane condamnate care vor rămâne în continuare în penitenciare, precum și diminuarea supraaglomerării unităților din sistemul penitenciar. Așa fiind, grațierea colectivă creează, printr-un act normativ cu
DECIZIE nr. 89 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148644_a_149973]
-
se pot referi la natură infracțiunilor săvârșite, durata pedepselor, existentă stării de recidiva sau la situația personală a condamnaților, spre exemplu, la conduită și vârsta acestora sau la starea lor de sănătate. Cu toate că stabilirea acestor criterii este atributul exclusiv al legiuitorului, actul normativ de grațiere trebuie să respecte prevederile constituționale și principiile de drept general valabile. Astfel, din textul Legii nr. 543/2002 rezultă că beneficiul grațierii este acordat persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de până la 5 ani inclusiv, acelora sancționate
DECIZIE nr. 89 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148644_a_149973]
-
atât incriminarea, cât și aplicarea pedepsei fiind determinate de momentul comiterii infracțiunii. Or, art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu respectă aceste principii. Curtea observa că aplicarea actului de grațiere colectivă în funcție de data săvârșirii faptei a fost consacrată de legiuitor și în Legea nr. 137/1997 privind grațierea unor pedepse, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 25 iulie 1997, care, la art. 11, prevede că "Dispozițiile prezenței legi se aplică numai faptelor comise până la data
DECIZIE nr. 89 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148644_a_149973]
-
170 din 25 iulie 1997, care, la art. 11, prevede că "Dispozițiile prezenței legi se aplică numai faptelor comise până la data de 26 mai 1997". Această lege, ca și celelalte acte normative de grațiere anterioare, reflectă voința constant exprimată de legiuitor de-a lungul timpului, în sensul că de grațiere trebuie să beneficieze cei care au comis fapte penale anterior publicării legii, indiferent de momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. De asemenea, în Proiectul de lege privind grațierea unor pedepse
DECIZIE nr. 89 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148644_a_149973]
-
hotărârii de condamnare. De principiu, dacă o lege de grațiere intra în vigoare anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, grațierea își produce efectele de la data rămânerii definitive a hotar��rii judecătorești. Aceasta este, de altfel, și soluția consacrată de legiuitorul român în legea-cadru privind grațierea și procedura grațierii [a se vedea art. 13 alin. (2) din Legea nr. 546/2002 privind grațierea și procedura acordării grațierii publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 16 octombrie 2002
DECIZIE nr. 89 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148644_a_149973]
-
în mod expres de sub incidența să terenurile, al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000 . Apreciază că soluția reglementării diferite a celor două categorii de imobile este rezultatul opțiunii legiuitorului, iar pe calea controlului de constituționalitate nu se pot modifica sau completă prevederile legale criticate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierile din 25 martie 2002, pronunțate în dosarele nr. 7.658/2001, nr. 7
DECIZIE nr. 34 din 30 ianuarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) sintagma "cu titlu valabil" şi lit. h) cu excepţia sintagmei "orice alte imobile", precum şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148686_a_150015]
-
înapoiă chiriașului valoarea îmbunătățirilor necesare și utile se justifică - în opinia Guvernului - prin considerente de echitate și reprezintă o aplicare a principiului îmbogățirii fără justă cauza. Avocatul Poporului apreciază de asemenea că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În opinia sa legiuitorul, reglementând distinct situația terenurilor agricole și forestiere, a făcut-o tot în interesul proprietarilor, orice persoană, fără discriminare, fiind îndreptățită să apeleze la procedurile speciale prin care s-a stabilit regimul juridic al acestor bunuri. De asemenea, se arată că
DECIZIE nr. 34 din 30 ianuarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) sintagma "cu titlu valabil" şi lit. h) cu excepţia sintagmei "orice alte imobile", precum şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148686_a_150015]
-
autoritate legiuitoare a țării". Prin urmare, Curtea Constituțională nu are competența să modifice ori să completeze prevederea legală supusă controlului, deoarece aceste atribuții aparțin în exclusivitate autorității legiuitoare. Soluția de restituire a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază exercitarea dreptului pe care statul îl avea de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută cu privire la proprietatea funciară. Astfel cum, în mod constant, a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența să
DECIZIE nr. 34 din 30 ianuarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) sintagma "cu titlu valabil" şi lit. h) cu excepţia sintagmei "orice alte imobile", precum şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148686_a_150015]
-
concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, depunând note scrise în sprijinul susținerilor sale. Reprezentantul Ministerului Public considera textele de lege criticate ca fiind în deplina concordanta cu prevederile constituționale, întrucât reglementează definiții ale mijloacelor de transport și reprezintă opțiunea legiuitorului în calificarea diferitelor categorii de vehicule destinate transportului public. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Încheierea din 10 iulie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 3.775/2002, Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ
DECIZIE nr. 103 din 11 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 3 şi 21 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 , aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000 , şi a dispoziţiilor art. 4 lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 86/2001 , aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 284/2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148695_a_150024]
-
de faptul ca, neindeplinind condiția referitoare la dotarea tehnica a autovehiculului necesară operatorilor de transport de călători, nu poate presta serviciul public de transport în condiții legale. Se mai arata ca încadrarea autovehiculelor în diverse categorii reprezintă o opțiune a legiuitorului, iar nu o problemă de constituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la
DECIZIE nr. 103 din 11 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 3 şi 21 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 , aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000 , şi a dispoziţiilor art. 4 lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 86/2001 , aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 284/2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148695_a_150024]
-
ale art. 134 alin. (2) lit. a) și f) referitoare la obligația statului de a asigura protecția concurentei loiale sau de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții. De altfel, clasificarea adoptată prin textele de lege criticate consacra opțiunea legiuitorului în aceasta materie, instituirea diferitelor categorii de vehicule destinate transportului în comun având la baza criterii obiective, care țin de situația tehnica a fiecărui mijloc de transport. Capacitatea de transport, respectiv numărul de persoane care pot fi transportate cu un
DECIZIE nr. 103 din 11 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 3 şi 21 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 , aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000 , şi a dispoziţiilor art. 4 lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 86/2001 , aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 284/2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148695_a_150024]
-
public local de transport de călători, pentru care sunt necesare vehicule cu o capacitate de transport sporită, precum autobuzele sau minibuzele, situație prevăzută de art. 4 lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 86/2001 , constituie, de asemenea, o opțiune a legiuitorului, care nu aduce atingere nici unei norme constituționale. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art.
DECIZIE nr. 103 din 11 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 3 şi 21 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 , aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2000 , şi a dispoziţiilor art. 4 lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 86/2001 , aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 284/2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148695_a_150024]
-
fie înlăturate discrepanțele inerente între cei pensionați sub imperiul legii anterioare și cei pensionați după intrarea în vigoare a noii reglementări. Existența unor asemenea discrepanțe nu îndreptățește însă calificarea reglementării ca fiind discriminatorie și, prin această, neconstituțională, esențială fiind voința legiuitorului de a le elimina, chiar dacă un atare deziderat se realizează printr-un proces cu derulare în timp, si nu dintr-o dată, ceea ce, pentru rațiuni evidente, nu este practic posibil. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c
DECIZIE nr. 70 din 18 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi a dispoziţiilor art. 180 din Legea nr. 19/2000. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148707_a_150036]
-
de timbru în justiție, fiind justificat că persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regulă este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor". Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a caror acoperire, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii. Atât obligația de plată a taxelor
DECIZIE nr. 87 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148711_a_150040]
-
că "trecerea în rezervă anterior, respectiv ulterior, datei de 22 septembrie 2000, generează situații juridice diferite, fapt care justifică reglementarea unor tratamente diferite", iar "această problemă nu poate fi privită decât că o problemă de oportunitate și de opțiune a legiuitorului, a cărei rezolvare intra în competența exclusivă a acestuia". De asemenea, arată că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2000 nu încalcă principiul egalității în drepturi dintre cetățeni deoarece prin această reglementare nu se urmărește decât o punere
DECIZIE nr. 101 din 11 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, aprobată prin Legea nr. 130/2001. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148710_a_150039]
-
de aplicare a legii, care este de competența exclusivă a instanțelor judecătorești. Eventualele neconcordante dintre reglementările juridice cuprinse în mai multe acte normative în vigoare nu pot fi considerate probleme de constituționalitate, problema corelării normative urmând a fi rezolvată de legiuitor. Actele normative anterioare au reglementat în mod diferit cuantumul plăților compensatorii și al ajutoarelor acordate, precum și baza de calcul a acestora, prevăzând și scutirea de la plata impozitului pe venit a acestor drepturi. Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 136/2000
DECIZIE nr. 101 din 11 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, aprobată prin Legea nr. 130/2001. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148710_a_150039]
-
privilegii și nici discriminări. Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 136/2000 se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor care se află într-o situație identică și care urmează să beneficieze de drepturile respective după intrarea în vigoare a acelui act normativ. Legiuitorul este în drept să reglementeze în mod diferit, în perioade diferite și în funcție de posibilitățile existente în privința măsurilor de protecție socială drepturile ce se acordă unor categorii de cetățeni, fără să aducă atingere drepturilor anterior stabilite, precum și să determine veniturile supuse
DECIZIE nr. 101 din 11 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, aprobată prin Legea nr. 130/2001. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148710_a_150039]
-
parte. Aplicarea grațierii numai pedepselor și măsurilor stabilite prin hotărâri judecătorești rămase definitive până la data publicării legii de grațiere, chiar dacă poate crea situații inechitabile, acest tratament diferențiat poate fi criticat sub aspectul rațiunilor de politică penală avute în vedere de legiuitor, dar nu sub aspectul încălcării prevederilor constituționale. Tribunalul Sălaj - Secția penală a formulat opinia în sensul că dispozițiile criticate contravin principiului neretroactivității legii, deoarece nu se aplică și persoanelor condamnate prin hotărâri judecătorești nedefinitive, până la intrarea în vigoare a Legii
DECIZIE nr. 86 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148693_a_150022]
-
dispozițiile art. 8 din Legea nr. 543/2002 contravin principiului egalității cetățenilor în fața legii, deoarece se creează diferențe de tratament între persoane aflate în situații identice din punct de vedere juridic. Chiar dacă stabilirea criteriilor de acordare a grațierii colective aparține legiuitorului, acesta nu poate institui criterii contrare prevederilor constituționale. Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicata, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de
DECIZIE nr. 86 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148693_a_150022]
-
să". Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece, chiar dacă grațierea prevăzută de Legea nr. 543/2002 este un act de voință politică, un act de clementa, iar criteriile pe baza cărora se acordă această aparțin în exclusivitate autorităților, legiuitorul "trebuie să aibă în vedere marile principii constituționale peste care nu se poate trece". Astfel, apreciază că dispozițiile criticate încalcă atât principiul egalității cetățenilor în fața legii, cât și principiul neretroactivității legii, care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția
DECIZIE nr. 86 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148693_a_150022]