16,127 matches
-
discutate în Soviet după ce au fost votate de Duma de Stat, unde sunt prezentate pentru început majoritatea legilor. Puterile speciale acordate Sovietului includ dreptul de modificare a granițelor dintre subiecții federali, de aprobare a decretelor prezidențiale, de declarare a alegerilor prezidențiale, de punere sub acuzare a președintelui, de numire a judecătorilor Curții Constituționale, Curții Supreme și a Înaltei Curți de Arbitraj, precum și de a lua decizii cu privire la utilizare forților armate ruse în acțiuni în afara granițelor țării. Pentru că legile să fie aprobate
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
asemenea și faptul că membrii Sovietului Federației se întâlnesc doar o zi la două săptămâni, votând în grabă toate legile aflate pe agendă. Se considera în general că aceasta viteza sporită de aprobare este dată de uriașă influență a administrației prezidențiale, care și-a impus deja punctul de vedere în comitetele și comisiile senatoriale. Mai mulți deputați de stânga din Duma de Stat afirmă că președintele Puțin a deposedat camera superioară de orice putere reală, încălcând astfel principiile seprației puterilor în
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
afirmă că, dacă pe vremea lui Elțin Sovietul Federației era un corp legiuitor care reflectă interesele regionale, restructurarea lui Puțin a dus la o centralizare excesivă a deciziilor acestei camere a Parlamentului, care a ajuns să reflecte numai interesele politice prezidențiale și ale partidului Rusia Unită, neglijând interesele regionale. În schimb, sprijinitorii prezidențiali amintesc că, la începutul existenței Federației Ruse, chiar si Elțin a numit guvernatorii subiectelor federale.
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
legiuitor care reflectă interesele regionale, restructurarea lui Puțin a dus la o centralizare excesivă a deciziilor acestei camere a Parlamentului, care a ajuns să reflecte numai interesele politice prezidențiale și ale partidului Rusia Unită, neglijând interesele regionale. În schimb, sprijinitorii prezidențiali amintesc că, la începutul existenței Federației Ruse, chiar si Elțin a numit guvernatorii subiectelor federale.
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
reușit să impresioneze membrii săi. Unii chiar au crezut că, după ce a trăit în afara Franței aproape toată viața, vorbea franceza cu un ușor accent german. Exilul său temporar din 1848 s-a dovedit a fi de bun augur pentru alegerile prezidențiale din decembrie când a fost capabil să-și îmbunătățească imaginea și l-a învins pe principalul său adversar, Louis-Eugène Cavaignac, care a condus represiunea împotriva clasei muncitoare din Paris. După Revoluția din 1848 i-a fost permisă întoarcerea la Paris
Napoleon al III-lea al Franței () [Corola-website/Science/304256_a_305585]
-
și apoi (după demisia guvernului Boc) a fost desemnat să continue această activitate și în guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu. La 29 mai 2012, demisionează din funcția de senator în urmă numirii sale în calitatea de șef al Cancelariei Prezidențiale în mandatul președintelui Traian Băsescu. La 30 august 2012, după reinstalarea președintelui Traian Băsescu ca șef al statului, Cristian Diaconescu revine în funcția de șef al Cancelariei Prezidențiale. Cristian Diaconescu a fost unul dintre inițiatorii fundației Mișcarea Populară, fundație susținută
Cristian Diaconescu () [Corola-website/Science/303923_a_305252]
-
de senator în urmă numirii sale în calitatea de șef al Cancelariei Prezidențiale în mandatul președintelui Traian Băsescu. La 30 august 2012, după reinstalarea președintelui Traian Băsescu ca șef al statului, Cristian Diaconescu revine în funcția de șef al Cancelariei Prezidențiale. Cristian Diaconescu a fost unul dintre inițiatorii fundației Mișcarea Populară, fundație susținută și de Traian Băsescu. Face parte din echipa de conducere a organizației, în calitate de membru-fondator. Pe 7 iunie 2014, la Congresul Extraordinar al Partidului, Cristian Diaconescu este numit candidatul
Cristian Diaconescu () [Corola-website/Science/303923_a_305252]
-
unul dintre inițiatorii fundației Mișcarea Populară, fundație susținută și de Traian Băsescu. Face parte din echipa de conducere a organizației, în calitate de membru-fondator. Pe 7 iunie 2014, la Congresul Extraordinar al Partidului, Cristian Diaconescu este numit candidatul partidului PMP la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014. Cristian Diaconescu accepta candidatura iar pe 11 iunie a fost ales președinte al Fundației Mișcarea Populară.
Cristian Diaconescu () [Corola-website/Science/303923_a_305252]
-
(n. 24 iunie 1967, București) este o politiciană română, membră a Partidul Social Democrat, de la 1 noiembrie 2014 . Între anii 1992-1996 și 2000-2004 a fost consilier prezidențial și purtător de cuvânt al președintelui României, Ion Iliescu. A fost membru în Comisia pentru Politica Externă a Senatului României și membru titular în Adunarea Parlamentară a OSCE. a fost senator în legislatura 2004-2008 iar în 2007 a fost înlocuită
Corina Crețu () [Corola-website/Science/303935_a_305264]
-
opoziție - și acesta s-a declarat de acord să înlocuiască la guvernare pe liberali (PNL). Astfel în martie 2014 a fost alcătuit guvernul Ponta 3 cu sprijinul PSD, UNPR, PC și UDMR. În 2014 și-a depus candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2 noiembrie. Ocupă poziția a patra pe buletinul de vot. În primul tur de scrutin, de la 2 noiembrie, au existat 14 candidați înscriși în cursă, prezența la vot fiind de 9.723.232 persoane, reprezentând 53.17% din numărul
Victor Ponta () [Corola-website/Science/303931_a_305260]
-
voturilor exprimate. Deoarece nici un candidat nu a obținut un scor de 50% plus 1 din totalul alegătorilor înscriși pe listele electorale, a avut loc al doilea tur de scrutin, la data de 16 noiembrie 2014. Înainte de turul al doilea al prezidențialelor, au avut loc în diferite orașe din România multiple demonstrații populare împotriva lui Ponta, el fiind acuzat de obstrucționarea dreptului la vot al cetățenilor români din afara țării. Deși în primul tur Ponta a avut un avans confortabil, al doilea tur
Victor Ponta () [Corola-website/Science/303931_a_305260]
-
mult dorita lor înregimentare a Germaniei a fost făcută în mod oficial posibilă. În "noaptea cuțitelor lungi", susținătorii lui Hitler i-au asasinat pe cei câțiva rivali politici care mai rămăseseră. După moartea lui Hindenburg (2 august 1934) și puterile prezidențiale au intrat pe mâinile lui Hitler și, fără să întâmpine o rezistență din partea conducerii armatei, jurământul ostășesc de credință față de patrie a fost modificat, devenind un jurământ de obediență față de Adolf Hitler personal. Încălcând prevederile Tratatului de la Versailles și spiritul
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
Nonpoint și Marilyn Manșon s-au format în Fort Lauderdale. Ana Cristina, o artistă Cubanez-Americană populară s-a născut în Miami în 1985 și a devenit prima persoană Hispanica din istorie care să performeze ”Star Spangled Banner” la o inaugurare prezidențială. Anii 1980 și 1990 au adus de asemenea energia genului Miami Bass în sistemele audio ale autoturismelor și pe ringurile de dans din oraș. Miami Bass a dăruit artiști că 2 Live Crew (featuring Uncle Luke), 95 South, Tag Team
Miami () [Corola-website/Science/304285_a_305614]
-
Criza constituținală rusă a început pe 21 septembrie, când președintele Rusiei, Boris Elțin, a dizolvat legislativul federal, Congresul Deputaților Poporului și Sovietul Suprem, care se opunea tendinței de consolidare a puterii prezidențiale și reformelor economice neoliberale nepopulare. Decretul prezidențial din 21 septembrie contravenea prevederilor Constituției în vigoare de pe vremea sovietică. Pe 15 octombrie, după încheierea crizei constituționale, Elțin a dispus organizarea unui referendum asupra proiectului noii constituții. Congresul a respins decretul și
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
Criza constituținală rusă a început pe 21 septembrie, când președintele Rusiei, Boris Elțin, a dizolvat legislativul federal, Congresul Deputaților Poporului și Sovietul Suprem, care se opunea tendinței de consolidare a puterii prezidențiale și reformelor economice neoliberale nepopulare. Decretul prezidențial din 21 septembrie contravenea prevederilor Constituției în vigoare de pe vremea sovietică. Pe 15 octombrie, după încheierea crizei constituționale, Elțin a dispus organizarea unui referendum asupra proiectului noii constituții. Congresul a respins decretul și a vota în favoarea îndepărtării lui Elțin din
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
deputații Congresului Deputaților Poporului și Sovietului Suprem refuzau să adopte o nouă constituție care ar fi legiferat setul de puteri speciale cerute de Elțin. În timpul sesiunii din decembrie, parlamentarii s-au opus lui Elțin în cazul a mai multor inițiative prezidențiale. Conflictul a ajuns într-un punct culminant pe 9 decembrie, când parlamentul a refuzat să-l confirme pe Egor Gaidar, arhitectul reformelor neoliberale a "terapiei de șoc" de liberalizare a piețelor, foarte nepopulare în rândul rușilor, în funcția de prim-
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
a stins pentru ceva vreme conflictul dintre Elțin și Parlament. La începutul anului următor, conflictul a reizbucnit însă, de data aceasta fiind vorba de data la care ar fi trebuit organizat referendumul asupra căruia se convenise și de natura puterilor prezidențiale. În timpul ședințelor parlamentare, deputații au reușit reducerea constantă a puterilor excepționale care ar fi trebuit asigurate președintelui conform înțelegerilor de până atunci. Legislativul condus de Ruslan Hasbulatov a început să creadă că poate să încetinească sau chiar să blocheze inițiativele
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
În timpul ședințelor parlamentare, deputații au reușit reducerea constantă a puterilor excepționale care ar fi trebuit asigurate președintelui conform înțelegerilor de până atunci. Legislativul condus de Ruslan Hasbulatov a început să creadă că poate să încetinească sau chiar să blocheze inițiativele prezidențiale. Tactica adoptată viza erodarea treptată a controlului lui Elțin asupra guvernului rus. Ca răspuns la acțiunile parlamentarilor, Elțin a hotărât organizarea referendumului constituțional pe 11 aprilie. A opta sesiune a Congresului Deputaților Poporului s-a deschis pe 10 martie 1993
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
la vot, deputații au încercat să amâne data la care avea să se desfășoare consulatarea populară. Versiunea de referendum a legislativului urma să chestioneze populația asupra chestiunilor privind încrederea în președinte, aprobarea reformelor inițiate de el și convocarea de alegeri prezidențiale și legislative anticipate. Parlamentul a hotărât că, pentru ca Elțin să obțină câștig de cauză în problema alegerilor prezidențiale anticipate, el trebuia să obțină aprobarea a 50% din numărul persoanelor cu drept de vot, iar nu a jumătate a celor care
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
referendum a legislativului urma să chestioneze populația asupra chestiunilor privind încrederea în președinte, aprobarea reformelor inițiate de el și convocarea de alegeri prezidențiale și legislative anticipate. Parlamentul a hotărât că, pentru ca Elțin să obțină câștig de cauză în problema alegerilor prezidențiale anticipate, el trebuia să obțină aprobarea a 50% din numărul persoanelor cu drept de vot, iar nu a jumătate a celor care se prezintă la urne. De acestă dată, Curtea Constituțională a dat câștig de cauză președintelui, hotărând că Elțin
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
voturile celor care se prezintă la urne în următoarele probleme: încrederea în președinte și politica socială. În schimb, el ar fi avut nevoie de aprobarea a 50% dintre cei cu drept de vot pentru convocarea de noi alegeri parlamentare sau prezidențiale. Elțin a reușit să iasă câstigător în cadrul consultării populare de pe 25 aprilie. Majoritatea celor care au votat și-a exprimat încrederea în președinte și a cerut noi alegeri legislative. Deși Elțin a putut afirmă că populația Rusiei îl sprijină, lui
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
era încă în sesiune în august, în timp ce președintele se afla în vacanță, și a votat o serie de hotărâri care revizuiau politicile economice, care ar fi avut ca scop "oprirea divizării societății". De asemenea, deputații au hotărât cercetarea principalilor consilieri prezidențiali, pe care îi acuzau de corupție. Președintele s-a întors în august din concediu și a declarat că este gata să se folosească de toate mijloacele, inclusiv prin ocolirea prevederilor constituționale, pentru a declanșa alegerile parlamentare. Președintele a lansat o
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
fie suspendat datorită "acuzațiilor de corupție". Pe 3 septembrie, Sovietul Suprem a repins cererea făcută de Elțin pentru suspendarea vicepreședintelui, și a prezentat chestiunea Curții Constituționale. După două săptămâni, președintele a declarat că este de acord cu convocarea unor alegeri prezidențiale anticipate, cerând în schimb ca și parlamentul să fie de acord cu alegeri legislative anticipate. Parlamentul a ignorat propunerile prezidențiale. Pe 8 septembrie, Elțin l-a numit pe Egor Gaidar, care fusese obligat să demisioneze de opoziția parlamentară în 1992
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
și a prezentat chestiunea Curții Constituționale. După două săptămâni, președintele a declarat că este de acord cu convocarea unor alegeri prezidențiale anticipate, cerând în schimb ca și parlamentul să fie de acord cu alegeri legislative anticipate. Parlamentul a ignorat propunerile prezidențiale. Pe 8 septembrie, Elțin l-a numit pe Egor Gaidar, care fusese obligat să demisioneze de opoziția parlamentară în 1992, ca adjunct al primului ministru și vice prim-ministru pentru problemele economice. Sovietul Suprem a respins în mod demonstrativ această
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
referendumului asupra constituției, dar de această dată a continuat prin dizolvare parlamentul și anunțarea de noi alegeri legislative în decembrie. El a suspendat constituția în vigoare, înlocuind-o cu o lege fundamentală care-i dădeau puteri executive excepționale. În conformitate cu planurile prezidențiale, noua cameră inferioară a parlamentului avea să aibă 450 de deputați, urmând să fie numită Duma de Stat, iar camera superioară Sovietul Federației, urma să fie formați din reprezentanții celor 89 de subdiviziuni administrative ale Rusiei. Elțin a pretins că
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]