14,810 matches
-
Datorită unei "divine invidii" care corespunde fenomenul numit de romantismul modern "ironia universală" marea fericire și prăbușirea violentă sînt strîns legate între ele. Există, în această privință, posibilitatea unui sentiment total, în care puteau să intre, ca elemente, niște stări sufletești opuse. Grecii par să se fi oprit însă la relația succesivă dintre aceste contrarii, între lumină și întuneric, fericire și nefericire, fără ca factorii opuși să ajungă să se afirme în același timp, putînd intra astfel într-un sentiment total (cf.
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nuanțele individuale nu apar prea ușor iar cînd sînt descoperite, se prezintă ca niște date ce trebuie înăbușite. Cultul religios a fost, milenii de-a rîndul, o bază importantă de sentimente totale. Prin el, indivizii izolați sînt transpuși în stări sufletești schimbătoare, de teamă și speranță, tristețe și bucurie, de durere și măreție, determinate punct cu punct de imagini intuitive și tradiție. "Vinerea mare era o zi de amărăciune, dar dimineața de Paști era frumoasă" acest motto se potrivește la fel de bine
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fundualul unei ordini universale, imposibil de îmbrățișat cu privirea. Acest contrast a condus, în parte, la o afirmare îndrăzneață a propriului eu, ca bază pentru orice dezvoltare personală, în parte la etalarea ca însușire de caracter și fundamentare a vieții sufletești, care apare atunci cînd considerăm viața, cu toate interesele și obligațiile ei, ca pe un episod mărunt, ce se pierde într-o ordine infinită a lucrurilor. Cuvîntul noblețe sufletească, mărinimie (magnanimitas sau sublimitas) era un cuvînt de oridine în literatura
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
parte la etalarea ca însușire de caracter și fundamentare a vieții sufletești, care apare atunci cînd considerăm viața, cu toate interesele și obligațiile ei, ca pe un episod mărunt, ce se pierde într-o ordine infinită a lucrurilor. Cuvîntul noblețe sufletească, mărinimie (magnanimitas sau sublimitas) era un cuvînt de oridine în literatura Renașterii. Calitatea pe care o desemnează apărea ca o desfășurare naturală a forței libere cu care omul intenționa să conceapă viața și sarcinile ei. Noțiunea aceasta a apărut sub
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care omul intenționa să conceapă viața și sarcinile ei. Noțiunea aceasta a apărut sub diverse forme la filosofii moraliști 90 de la începutul Renașterii și a căpătat o influență crescîndă în specialasupra perioadei următoare, prin etica lui Telesio, conform căreia noblețea sufletească este forma cea mai înaltă a firmării propriei personalități 91. La Bruno, Descartes și Spinoza, se combină apoi, cu efectul pur psihologic al nobleței sufletești, influența noii imagini despre lume și imensitatea ei. Ceea ce locul neînsemnat și disparent al umanității
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
căpătat o influență crescîndă în specialasupra perioadei următoare, prin etica lui Telesio, conform căreia noblețea sufletească este forma cea mai înaltă a firmării propriei personalități 91. La Bruno, Descartes și Spinoza, se combină apoi, cu efectul pur psihologic al nobleței sufletești, influența noii imagini despre lume și imensitatea ei. Ceea ce locul neînsemnat și disparent al umanității în univers stîrnea spaima într-o natură ca a lui Pascal provoca marilor gînditori ai Renașterii îndeosebi un sentiment de noblețe și demnitate. Nu numai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
capitolul următor, de fiecare dată, în funcție de circumstanțele individuale felurite în care apar. CAPITOLUL IX HUMOR ȘI FILOSOFIE 43. Teorie și viață Marele humor, așa cum am încercat să-l descriu, este o concepție despre viață sau, în tot cazul, o dispoziție sufletească în fața vieții. Ea se poate nutri din tot ceea ce omul experimentează, îndură, gustă, îndeplinește și simte. De aceea și filosofia unui om, în măsura în care are una va influența în acest caz. Și există cu adevărat, după cum am văzut, condițiile intelectuale ce
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a tuturor elementelor vieții interioare. Așa se explică faptul că filosofia poate situa alături de marii poeți doar un singur mare personaj, unul care a dat cele mai emoționante imagini despre contradicțiile vieții, avînd cea mai adîncă înțelegere pentru natura stării sufletești a celui ce trece prin aceste contradicții și este înfiorat de ele. Socrate și Shakespeare sînt cei doi mai mari humoriști. Unul și-a centrat existența pe o singură misiune; celălalt și-a făcut o temelie din bagata prisosință a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o singură direcție, încît tăria și unitatea sa au de suferit. Platon nu aplică la comedie și la tragedie, fie din viață, fie din artă, ceea ce susține atît de insistent despre arta muzicală, cînd spune că ea cauzează o stare sufletească ce se poate menține îndelung, chiar dacă nu putem indica vreun motiv pentru ideile sau acțiunile pe care le provoacă. (Statul, II, p. 401). Apare aici o anumită contradicție între ceea ce arată în încheierea Banchetului cum că ar fi de datoria
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sînt mai intens preocupați să elaboreze și să aprofundeze fundalul intelectual al vieții nu intră în discuție ca reprezentanți ai marelui humor. Ne aflăm aici în fața unei noi limite a humorului, în calitatea sa de concepție despre viață sau stare sufletească vitală, deosebită de limitele puse, pe de o parte, de tragic, pe de alta, de acțiune. Granița pe care o trasează activitatea intelectuală nu provine din exterior. Marele humor nu obișnuiește să presupună vreun fundal dogmatic, rotunjit odată pentru totdeauna
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ci legitatea acesteia se situa în prima linie. El recomandă, drept cel mai important mijloc al libertății spirituale, ca sentimentele noastre să fie legate de idei valoroase, în care putem afla un echilibru complet (Ethica, V, nota 4). Sinuozitățile vieții sufletești trebuie să fie anulate de împrejurarea că ne simțim tot una cu substanța lumii, cu ceea ce rămîne statornic dincolo de toate schimbările, întrucît recunoaștem legătura spiritului nostru cu întreaga natură (De emendatione intellectus). Atunci, ceea ce este mic și inconstant dispare din
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de împrejurarea că ne simțim tot una cu substanța lumii, cu ceea ce rămîne statornic dincolo de toate schimbările, întrucît recunoaștem legătura spiritului nostru cu întreaga natură (De emendatione intellectus). Atunci, ceea ce este mic și inconstant dispare din orizontul nostru și starea sufletească dominantă este bucuria cunoașterii. Este absolut sigur că lui Spinoza nu i-a lipsit interesul pentru individual și specific, mai ales în domeniul vieții psihice. El nu a scris doar cartea întîi și a doua a Eticii sale, care tratează
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
I, Încheiere) observație pe care o punea într-un ascuțit contrast cu teama superstițioasă sau cu mărginita enervare a oamenilor în această admirație, el era înălțat deasupra comediei și tragediei vieții și asemenea contradicții nu puteau determina pozitiv starea lui sufletească în fața vieții. Ar fi nedrept să tragem de aici concluzia că, în viața sa personală, Spinoza a rămas neatins de acele sentimente al căror ansamblu condiționează marele humor. Atît compasiunea cît și hazul au jucat un rol în cazul său
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este supus mărginirii și limitării, așa încît dacă nu putem rîde de el, putem cel puțin să surîdem. Pentru Shaftesbury,era vorba aici doar de un mijloc, de un artificiu care nu se leagă pe dinăuntru de o întreagă stare sufletească vitală. Principalul interes al lui Hutcheson este d eordin etic, iar cel al lui Smith, etic și de economie națională. Interesul lor psihologic era de tip derivat și subordonat. Dimpotrivă, la Hume am fi putut spera să găsim humor. El
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cu obiectele și, în loc să fie baza profundă, dar ascunsă, inima cea bună caută bucuroasă să atragă atenția, luînd cuvîntul în mod direct, așa încît cordialitatea se prefăcea în sentimentalitate. Se adauga la aceasta optimismul simplu al epocii, care făcea viața sufletească superficială. Se trecea cu ușurință peste disonanțe. Sensibilitatea pentru infinit și misterios, care fusese atît d dezvoltată la Shakespeare și la Milton, era pe cale să se piardă la poeții acestei epoci 102. A fost totuși important faptul că a apărut
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
devenit imposibile ca științe. Kant nu a ajuns la acest rezultat fără o luptă interioară. Fiindcă, așa cum declara el, avusese soarta să fie îndrăgostit de metafizică, iar acum vedea că aceasta era imposibilă. Într-o astfel de sciziune a stării sufletești îl aduseseră deja primele sale cercetări. A depășit-o cu ajutorul humorului. În Träume eines Geistersehers erläutert durch Träume der Metaphysikx (1766), predomină o dispoziție humoristică. Față de conceptul de adevăr strict și înalt, pentru care căpătase acum o viziune, sistemele speculative
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fiindu-i neplăcut și, pînă la urmă, imposibil să și le închipuie altfel. Humorul, care s eputea mișca la el, în anii tinereții, pe un teren intelectual, nu a reușit să-și pună amprenta pe întreaga sa personalitate și stare sufletească vitală. 50. Solger Noțiunea de mare humor a căpătat formă, pentru prima dată, în mod expres, în romantismul german. Ca întotdeauna, și în acest caz, lucrul a premers noțiunii. Noi am indicat două mari personaje ca reprezentanți a ceea ce conține
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
aceasta și reprezentarea despre caracterul originar și varietatea vieții spirituale, pe care ea o trezise. Pe lîngă asta, o mare însemnătate a avut și faptul că s-au cunoscut diversele orientări spirituale și de idei, viața credinței și a stărilor sufletești din numeroase epoci și s-a căpătat simțul și îndemnul de transpunere în variate moduri de considerare și puncte de vedere și de viziune ironică a oricărei forme spirituale, cînd ridica pretenția de a fi singura valabilă. Am întîlnit deja
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
englezească (humor) pentru a denumi humorul în sensul în care îl concepem aici. Contopirea sau organizarea pe care le prewsupune humorul par să nu aibă condiții naturale pe tărîm francez. Oricum, este caracteristic pentru firea franțuzească să oscileze între stări sufletești foarte diverse, cese pot desfășura într-o anumită independență unele față de altele. Așa se explică surprizele pe care francezii le oferă deseori lumii. Astfel, un filosof francez susține că, pentru un observator foarte atent, nu sa produs nici o minune filosofică
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
încît mai demult, puteau să-i fie remarcate calitățile excepționale pe care le-a dat la lumină în actualul război 104. Este probabil temerar să tragem concluzia că acea chimie psihică, adică legătura strînsă și coerența strictă dintre diferitele tendințe sufletești li s-ar potrivi mai bine anglo-saxonilor și germanilor decît francezilor. Rîmîne însă aici, oricum, o temă ce merită o cecetare mai de aproape, atunci cînd psihologia popoarelor își va fi încheiat copilăria. 51. Carlyle Carlyle este cea mai importantă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o vîrstă mai înaintată), iar din acel text, ideea celor trei feluri de respect, recomandate în Wanderjahre: respectul față de ceea ce mare și stă deasupra noastră față de egalul de alături față de cel mic aflat sub noi. Respectul constituie baza pentru viața sufletească a lui Carlyle și pentru concepția sa despre viață. Ceea ce și-a însușit din filosofia germană a fost mai cu seamă marea contradicție dintre miezul interior al vieții și învelișul său exterior. El nu a aplicat precum Kant opoziția dintre
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
filosoful are un motiv special să studieze relația dintre gîndire și personalitate, cercetarea respectivă îi va absorbi cu ușurință tot interesul și toată energia.viața ideilor are și ea destinul său, introducîndu-și trăirile proprii ce vor acționa decisiv asupra stării sufletești finale. Chiar și cînd viața reală intervine cu putere, activitatea intelectuală și caracterul ei fericit sau nefericit poate fi totuși hotărîtor. Oricît de important este fundalul științific de idei al vieții, însemnătatea sa pentru un sentiment total cum este humorul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se întîlnește numai la gînditori și la poeți. Și la firile practice, la oamenii de acțiune, poate exista o opziție corespunzătoare și anume între partea vieții lor vizibilă în muncă, în acțiunea publică ori în activitatea lucrativă, și laturile vieții sufletești ce nu sînt antrenate de această activitate. S-ar putea privi chestiunea (cf. § 38) și din partea opusă și să socotim problematic faptul că viața psihică s-ar coagula într-o totalitate perfectă, deoarece devine astfel imposibilă unilateralitatea cerută de o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vieții psihice. Este însă de mare importanță pentru viața noastră spirituală să fie demonstrată o coerență clară și determinată și în cadrul stărilor superioare, mai complicate și mai totalizate, în care se manifestă tocmai tendințele cele mai intime ale vieții noastre sufletești. Nu e vorba totuși de găsit numai o coerență. Este foarte important să caracterizăm de asemeni unele diferențe și contraste hotărîtoare. De multe ori, unele orientări sentimentale, de natură foarte diversă, sînt estompate. M-am ocupat în special, multă vreme
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se situează între aceste două extreme. Am vrut acum să cercetez humorul mai de aproape și l-am considerat de astă dată ca pe unul dintre sentimentele în care viața se poate însuma pentru individ într-un fel de dispoziție sufletească totală ca un gen de sentiment total superior, determinat de ralația dintre o bază serioasă (care poate avea, la rîndul ei, o alcătuire diversă) și necazurile, mărunțișurile și absurditățile vieții. În vorbirea de toate zilele, se înțelege prin "humor" orice
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]