16,850 matches
-
fi putut cădea. Nu spun că dejunurile noastre erau congrese de îngeri sau înțelepți. Ar fi absurd. La vârsta noastră, în cadrul și în condițiile în care ne găseam, ele se terminau adesea în libațiuni prelungite. Cât de idealistă să fie, tinerețea rămâne în primul loc senzuală. Ceea ce pot afirma însă, e că dezordinea noastră, în lucrurile aceste, n-a mers niciodată până acolo unde ne-ar fi putut pune sufletele în mare pericol. Și apoi, de ce mi-aș face atâtea scrupule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
actualitatea. De pildă ancheta asupra viitorului versului, în care și-au spus cuvântul: G. Panu, Rădulescu-Niger, Virginia Micle-Gruber (fiica Veronicăi Micle), Dim. Nanu, Gh. Silvan și M. Strajan. Jumătate din ei dispăruți. La 14 Ianuarie 1905, Prasin moare în plină tinerețe și vigoare, victimă a generozității și cavalerismului său. Provocat la duel de ziaristul Scântee, pentru o ripostă, poate cam aspră, totuși meritată, în cursul unei polemici în legătură cu o recentă conferință literară a lui Catulle Mendès la Iași, Prasin acceptă cartelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a fost așa; a trebuit să fie așa. Sfârșitul Epigonilor noștri nu se așează astfel, și el, între lucrurile care participă la tragicul destin al Iașului? Cu moartea nefericitului nostru amic, se încheie cel mai luminos capitol al existenței noastre, tinerețea. Însemnările unui ziarist din alte timpuri Acum patru ani, Franța a serbat, după cuviință, împlinirea a trei secole de la apariția primului său jurnal, adică de la nașterea presei periodice. Primul număr din celebra Gazette de France, opera nu mai puțin celebrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care fostul fruntaș conservator îl pronunțase de curând la Brăila. L-am recitit acum, într-o colecție veche a ziarului, aparținând amicului Scrutator. De prisos s-adaug că nu mi-l însușesc. Nu renegându-l ca pe-o operă de tinerețe, care n-ar mai concorda cu ideile și sentimentele mele de azi, adică nu în felul cum Schiller de pildă și-a renegat cândva juvenila, îndrăzneața, revoluționara operă a primilor săi ani de scriitor, Die Räuber; ci pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un om căzut din lună... Anecdota primează Eu n-am fost contimporanul Junimii; adică n-am avut și n-am putut avea nici un fel de relațiuni cu această veche asociațiune. Când ochii mei s-au deschis, cu agera curiozitate a tinereței, la lucrurile înconjurătoare, Junimea trăise. Maiorescu, Negruzzi și cei mai principali dintre reprezentanții ei nu se mai găseau la Iași; Alecsandri, Eminescu, Creangă se stinseră pe rând; iar "Convorbirile literare" apăreau la București. Dar am trăit în atmosfera în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
S. Mehedinți pronunță undeva cuvintele: "a fost primăvara literilor române". Mai pretențios și întrucâtva mai solemn, Maiorescu spusese despre societatea de la Iași "un vis al inteligenței". D. Mehedinți pare mai aproape de adevăr. Din toate punctele de vedere, Junimea reflectă, puternic, tinerețea societății române, cu exhuberanța, cu iluziile, cu inconsecvențele sale. Dacă în contemplațiunea trecutului (pe care-l populează cu figuri de o valoare adeseori exagerată) cum și în pesimizmul său ireductibil, Eminescu a subestimat epoca sa, socotind-o ca timpul epigonilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Cu privire la această parte a evocărilor mele, ea apare mai accentuată încă. Pot eu totuși părăsi lumea acestor umbre, fără a arunca o ultimă privire-nduioșată câtorva încă din ele, care-mi fac semn și mă cheamă? Iată pe tovarășul adolescenței și tinereței mele, Virgil Cișman, visător incorigibil, spirit refractar și inadaptabil, prieten neprețuit însă, înainte de toate. Iată-l pe bunul meu camarad de școală Adrian Verea, care în ciuda vârstei și a circumstanțelor și-a păstrat intactă marea-i putere de a visa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aceasta, am mai spus-o, nu-mi fac mari iluzii. Trecutul are, prin chiar natura sa, un farmec irezistibil, o poezie aparte poezia lui... Mai întotdeauna trecutul ne pare frumos pentru că-l iubim. Și-l iubim, pentru că închide în el tinerețea existenței noastre, cu bucuriile și iluziile ei, adică tot ce prețuim mai mult. (Trecutul e totdeauna "tinerețe", oricare ar fi epoca din care-l privim.) În delicatele sale Reisebilder, Heine povestește cum, într-o seară, asistând la reprezentațiunea piesei lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
farmec irezistibil, o poezie aparte poezia lui... Mai întotdeauna trecutul ne pare frumos pentru că-l iubim. Și-l iubim, pentru că închide în el tinerețea existenței noastre, cu bucuriile și iluziile ei, adică tot ce prețuim mai mult. (Trecutul e totdeauna "tinerețe", oricare ar fi epoca din care-l privim.) În delicatele sale Reisebilder, Heine povestește cum, într-o seară, asistând la reprezentațiunea piesei lui Dumas La Tour de Nesle, s-a întâmplat să aibă în fața sa o tânără persoană care purta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
deslușească dulcea curbă a dealului Cetățuiei, cu silueta fină a mânăstirei și palatelor sale domnești." (Foto-Regal) NOTE cu privire la text În căutarea trecutului (pag. 15-25). Epoca din viața Iașului pe care lucrarea aceasta o îmbrățișează corespunde cu anii copilăriei, adolescenței și tinereței mele. Aceasta explică de ce am trecut peste atâtea fapte și atâtea figuri, pe care cititorul s-ar fi așteptat să le-ntâlnească în paginile aceste. Dar chiar în cadrul pe care mi l-am fixat, în limitarea pe care mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e lesne de înțeles. În mijlocul unei mișcări de felul celei care m-a cucerit, sub conducerea unui șef care a devenit simbolul ideilor ce ne leagă, lupta e ușoară și sigură: la capătul ei ne așteaptă laurii (aplauze)." (O, naivă tinerețe! O, admirabilă naivitate!) * Anecdota primează (pag. 250). În anii la care se referă notele aceste ale mele, principalele asociațiuni literare și științifice care au trăit la Iași ar fi cam următoarele: Grupul format în jurul revistei Contimporanul, despre care am vorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în Parcul Copou, în clădirea de lângă Muzeul Mihai Eminescu, unde își avea sediu Fundația Emil Alexandrescu. O sală destul de frumoasă și spațioasă, care era aproape plină, fiind și prima ședință din an. Multe figuri necunoscute, majoritatea trecute de a doua tinerețe, ce începuseră să-și dea mici coate întrebând în stânga și în dreapta: „cine e tânărul?” Emoțiile au trecut repede, și eram deja membru al asociație după ce s-a pus la vot în urma discuțiilor pe seama lucrărilor ce le-am prezentat. Le-au
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
așteptarea trenului. Drumul de la Oradea la Iași a fost destul de vesel, fiind destui de obosiți, dar fiind cald în tren și înghesuială nu am putut dormi nici unul, intrând astfel în vorbă cu pasagerii din compartiment. Două surori trecute de prima tinerețe, o tipă ce se întorcea de la muncă din Ungaria, o altă tipă singură și simpatică și un cuplu de pocăiți, necăsătoriți, ce erau foarte sensibili la orice discuție. Conversația a început să se lege din ce în ce mai bine, de la un subiect precum
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
se spune, fiind transmise la știrile referitoare la Festival, fiind și singurul dintre artiști care a avut onoarea asta de a da un interviu. În toată foiala asta în preajma mea era o persoană de sex feminin, trecută de a doua tinerețe, micuță de statură, slăbuță, ce mă tot încurca în micul meu spațiu pe care îl aveam la dispoziție; i-am spus puțin cam răspicat decât spun de obicei moldovenii, că-mi ia aerul, să mă scutească un pic de prezența
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
povestiri nostime spuse cu tâlc, din viața artistică pe parcursul anilor ce au trecut, erau înșirate una după alta și se sfârșeau de fiecare dată cu un ropot de râs. Pictorul Mihai Puiu, cu o structură corpolentă de fost boxeur în tinerețe și un iubitor al literaturii, urcat în picioare pe un scaun în mijlocul camerei, ne-a recitat minunate versuri cu o dicție de invidiat, reușind să aștearnă pe moment liniștea în întreaga încăpere. Aplauzele nu s-au putut abține, felicitându-l
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
din partea Președintelui Româ niei. Întâmplător sau nu, medalia se numește „Mihai Eminescu“. Cezar Paul-Bădescu debutează editorial în 1995, în volumul colectiv Tablou de familie (Editura Leka Brâncuș), care obține Premiul pentru debut al revistei Tomis. La Editura Polirom publică romanele Tinerețile lui Daniel Abagiu (2004, reeditare în 2012) și Luminița, mon amour (2006). E de asemenea prezent în antologiile Povestiri erotice românești (Editura Trei, 2006), Care-i faza cu cititul? (Editura Art, 2011) și Primul meu job (Edi tura Art, 2011
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
reprezentant al ICR New York, pe baza unor texte literare publicate în revista culturală online Tiuk!. În paranteză fie spus, eu însumi am fost numit „scriitor onanist“, de către un respectabil critic, în tro emisiune în care se vorbea despre volumul meu Tinerețile lui Daniel Abagiu. (Când mam întâlnit după o vreme cu el, fațăn față, a recunoscut că aceea fusese o „lovitură sub centură“ - ironic, nu?) În ultima vreme, cel supus linșajului mediatic este Mircea Cărtărescu. De data aceasta își dau mâna
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mai tinere decât mine și care, deci, îmi vor supraviețui). Un Ponta în politică, de exemplu, duce mai departe, pe cele mai înalte culmi, interesele vechilor tovarăși. Nici televiziunea nu e lipsită de astfel de clone careși pun agilitatea specifică tinereții lor în slujba celebrelor „idealuri de propășire“, care, între timp, sau transformat în interese de grup, foarte personale. Marius Tucă și Dan Diaconescu, cei doi caracaleni care au venit, de mână, la București, sunt două exemple elocvente. În cazul lui
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
moartea, o nemurire fără speranță și tu știi că eu rătăcesc pe mări căutînd un țărm pe care-l port În mine ca pe un destin. El strălucește dincolo de toate rătăcirile mele. Iar țărmul acesta sînt eu Însumi, Calypso, e tinerețea mea, ceea ce cred și ceea ce iubesc. SÎnt sătul să mai cutreier lumea. Și nu mai am decît o dorință, să ajung În Ithaca. Tu nu cunoști insula mea. E stîncoasă și Îngustă, dar n-am Întîlnit nimic mai frumos pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu mai e aceeași care a ieșit fericită din valuri sub privirile uimite ale anticilor. Și poate e momentul să-i dam dreptate lui Bacon. Adevărații „antici”, scria el, sîntem noi, În timp ce epoca pe nedrept numită „antichitate” este În realitate tinerețea lumii. Deschizînd pleoapele, zeița a căpătat ochi omenești care au văzut și alte lucruri, În afara mării. Renașterea sărbătorește din nou, ca și cultura greacă, biruința lui Oedip asupra sfinxului, dar ea știe sfîrșitul poveștii. Paris Lăudîndu-i frumusețea, legenda nu mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
abis În clipa cînd se Întoarce spre ea. Sfinxul merge pe urmele lui și Îi pune Întrebările În șoaptă dar nu se lasă văzut... Pe mormîntul Euridicei nu mai crește nimic decît revolta Împotriva acestui mormînt unde a coborît toată tinerețea lui Orfeu. Zeii au sădit În el un har, cîntecul și dragostea, care s-au ridicat acum, amîndouă, Împotriva lui, Împingmdu-l să vrea o libertate fără amintiri. După aceea nu va mai spera nimic, Își va putea sparge lira de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cucerească Olimpul, dar zeii l-au prăbușit, ne explică Pindar. Căderea sa Încheie ceea ce biruința asupra Himerei Începuse. Beat de victorie, Belerofon n-a recunoscut În sîngele Himerei care-i mînjea mîinile singurătatea care-l aștepta. Acum aventurile și eroismul tinereții au trecut și a venit momentul cînd el trebuie să recapituleze. Se Întoarce cu fața spre deșert și simte nisipul prăfuindu-i obrazul... (...CÎt de tînăr eram cînd am plecat să urmăresc Himera! Mi se părea că goana mea pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe urmele ei n-avea să sfîrșească niciodată și voi goni astfel, cu părul În vînt, cu ochii strălucitori, tînăr și nepăsător, pînă la sfîrșitul lumii. La ce mi-a folosit această trufie? Memoria mea plină de sînge și de tinerețe, de eroism și de greșeli mă Înconjoară acum din toate părțile În deșertul acesta prin care trec plin de nisip, de timpul care a fost odată al meu și s-a transformat În nisip. Oriunde mă Întorc nu Întîlnesc altceva
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tînăr. Acum sînt bătrîn și sînt prea obosit ca să nu-mi amintesc totul. Obosit de greșelile mele, de memoria mea, de orgoliul meu, de Himera după care am alergat. Dar, poate, nici n-ar fi cu putință să-mi uit tinerețea, glorioasă prin neștiința ei... Pe zei i-am ucis În mine Într-o zi cînd am simțit că lucrurile din jur Încep să mă doară dacă le ating. Și această lumină mă doare, ca o rană a mea. Parcă prin
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fiecare clipă cînd o atingi se preface iremediabil În trecut. Regăsești apoi transformate În nisip tocmai clipele de care ai vrut să te agăți. El a omorît Himera și și-a creat singur acest deșert. Și-a irosit anii de tinerețe În isprăvi răsunătoare, dar n-a găsit vreme sa se gîndească la el și să se Întrebe un singur lucru: Încotro alerg? Tot eroismul tinereții sale nu i-a adus nimic În această privință. Alergînd pe urmele Himerei, fugise, de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]