148,721 matches
-
1976, iar Prințul Filip pe cele de la Melbourne din 1956. În 2016, când regina va împlini 90 de ani, urmează să fie organizată o petrecere de stradă de mari proporții, la care sunt așteptați 10.000 de oameni. Fiind monarh constituțional, regina nu își exprimă opiniile politice în public. Ea are un profund sentiment al datoriei religioase și civice și ia în serios jurământul de la încoronare. Deține rolul oficial de șef al Bisericii Anglicane. Credința reginei transpare în mesajele anuale de
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
de bază ale concepției sale politice. "„Nu odată de la tribuna Parlamentului a făcut apologia spiritului liberal care a stat la baza organizării și dezvoltării României moderne, ducând-o la unire și mărire. Era totodată cel mai aprig susținător al regimului constituțional și parlamentar”". Concepția politică a lui Vintilă Brătianu era aceea a unui naționalism integral. Considera că toate problemele de stat trebuie analizate și rezolvate prin prisma interesului național, considerat ca unică sursă de referință, indiferent de domeniu. Organizarea statului a
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
(în , în ) a fost organul constituțional și politic preparlamentar al Principatului Transilvania, creat în secolul al XVI-lea și format din reprezentanții stărilor celor trei stări privilegiate (nobilii, sașii și secuii) și ai religiilor recepte (romano-catolică, evanghelic-lutherană, calvină și, mai târziu, cea unitariană). Dieta întrunită la
Dieta Transilvaniei () [Corola-website/Science/313028_a_314357]
-
supuși unor pedepse grele, ca: ostracizarea, confiscarea averii, deportarea, și chiar pedeapsa cu moartea - în caz de trădare sau de dezastruoase înfrângeri militare. În Adunarea Poporului (Ekklesia) fiecare cetățean poate pune întrebări (dacă era autorizat de Adunare) și în limitele constituționale putea face orice propunere, sau putea fi tras la răspundere. Toți cetățeni bărbați cu peste 20 de ani erau membrii de drept ai Ekklesiei. Pentru a se lua o hotărâre mai importantă era nevoie de un minimum de 6000 de
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
și-au exprimat acordul în privința anexării Arhiepiscopiei de Salzburg. Aceste achiziții însă au avut un mare preț, deoarece austriecii trebuiau să se alăture brutalului mod în care francezii reorganizau granițele și instituțiile antice. Austriecii au sacrificat autoritatea lor morală și constituțională din Germania prin acceptarea noii așezări teritoriale într-un congres, la Rastatt. Cancelarul austriac (ministrul de externe), baronul Johann Amadeus Thugut (1734-1818), a rămas un oponent înverșunat al Revoluției, însă nu dorea să riște armatele și finanțele austriece decât în
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
opus și a dispus retragerea acestei monede, din circulație, începând din 27 iunie 1944, considerând-o drept o „contrafacere”, cu alte cuvinte, „o monedă falsă”. Revenit la putere în iunie 1958, generalul de Gaulle a hotărât reformarea structurii economice și constituționale a țării, și le-a încredințat ministrului finanțelor Antoine Pinay și economistului Jacques Rueff misiunea de a crea un « franc greu », în paralel cu o nouă devalorizare cu 17,5%, a șaptea după Eliberare. Rata de conversie a fost de
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
discriminare care pot ajunge până la violență etnică sau la genocid. Pe de altă parte, solidaritatea etnică este adesea văzută ca element central al identității naționale și ca fundament al noțiunii de stat național. În contrapondere, naționalismul civic presupune că „patriotismul constituțional” este o reflexie a identității politice a cetățeanului și se manifestă prin loialitatea individului față de un stat, nu față de o etnie. Habermas a arătat că loialitatea cetățenească este una politică în sensul în care se manifestă față de niște structuri sau
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
dorindu-și să reînnoiască aventura. Răzvan Codrescu compară nebunia lui Don Quijote cu cea a Prințului Mîșkin din romanul " Idiotul" al lui Dostoievski, susținând că „Don Quijote și Prințul Mîșkin reprezintă nebunia «exemplară» a două spiritualități specifice, dar complementare”, Don Quijote întruchipând „activismul constituțional al spiritului apusean”, pe când prințul Mîșkin ilustrează „contemplativismul tradițional al lumii răsăritene, fără cal și fără arme, resemnat și încrezător în perspectiva veșniciei”. Această nebunie va reuși în cele din urmă să-l atingă și pe Sancho, căci are loc
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
Patru din statele constituenete ale celor 50 de state ale Statelor Unite ale Americii se desemnează cu denominarea Commonwealth în loc de State, Kentucky, Massachusetts, Pennsylvania, și Virginia. Această desemnare, care nu are nici un fel de impact constituțional, subliniază faptul că aceste entități independente au "un guvern bazat pe acceptarea comună de către populație" (conform originalului, "a government based on the common consent of the people" în contrast cu statutul anterior de ""Colonie regală"" (conform originalului, Royal Colony) care desemna existența
Commonwealth (Statele Unite) () [Corola-website/Science/314760_a_316089]
-
său vitreg în 1759, el a lăsat Neapole și Sicilia fiului său mai tânăr, Ferdinand al IV-lea. În ciuda faptului că cele două regate se aflau în uniune personală sub dinaști austrieci și spanioli, ele au rămas separate pe plan constituțional. Membru al Casei de Bouron, Ferdinand al IV-lea a fost un adversar natural al Revoluției franceze și al lui Napoleon I al Franței. În 1798, el a ocupat pentru o scurtă perioadă Roma, însă a fost alungat de acolo
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
a editat amintiri și discursuri ale lui Take Ionescu, a editat împreună cu Sanda Tătărescu-Negropontes "Mărturii pentru istorie" din moștenirea scrisă a lui Gheorghe Tătărescu. El se numără printre intelectualii de frunte care sprijină ideea restaurării în România a sistemului monarhic constituțional sub dinastia Hohenzollern. ٭ "Fontes Historiae Daco-Romanae, III, Scriptores Byzantini saec. XI-XIV" (împreună cu Al. Elian), Editura Academiei, București, 1975
Nicolae-Șerban Tanașoca () [Corola-website/Science/313589_a_314918]
-
engleze între 1649, odată cu execuția regelui Carol I al Angliei, și Restaurația Stuarților din 1660, când Carol al II-lea al Angliei este încoronat. În urma Revoluției Glorioase din 1689, William de Orange urcă pe tronul Angliei, instaurând astfel o monarhie constituțională. În timul domniei fiicei acestuia, Anna, ultimul monarh din Casa Stuarților, Regatul Angliei este unit cu Regatul Scoției formând astfel Regatul Marii Britanii. Din acest moment Anglia a încetat să mai fie o entitate politică separată, cu toate că din punct de vedere
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
mai multe convenții, susținătorii ideii de „amendamente înainte” au acceptat să susțină o poziție de „amendamente după” de dragul de a rămâne în Uniune. „Scrisoarea circulară” antifederalistă din New York a fost trimisă fiecărui legislativ de stat propunând o a doua convenție constituțională pentru „amendamentele înainte”, dar nu a fost acceptată de legislativele statelor. În cele din urmă, numai Carolina de Nord și Rhode Island au așteptat amendamentele Congresului pentru a ratifica Constituția. După lupte politice dificile în mai multe state, proiectul de
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
pe care să-l câștige și l-au recrutat pe viitorul succesor al lui Madison la președinție, James Monroe, să candideze împotriva lui. Madison l-a învins însă pe Monroe după ce s-a angajat în campanie că va introduce amendamente constituționale care cuprind o Lege a Drepturilor în Primul Congres. La început adversar al includerii unui proiect de lege a drepturilor în Constituție, el a ajuns treptat să înțeleagă importanța unui astfel de demers, în timpul adesea controversatelor dezbateri de ratificare. Luând
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
a notat, „Bill of Rights—utile—nu esențiale—”. La din 30 aprilie 1789, a primul președinte al țării, George Washington a abordat subiectul de modificării Constituției. El a cerut legiuitorilor: James Madison a introdus o serie de propuneri de amendamente constituționale în Camera Reprezentanților. Printre propunerile sale s-a numărat una care ar fi adăugat la preambul un limbaj introductiv ce ar fi subliniat drepturile naturale. Un altul ar fi aplicat părți din Bill of Rights atât statelor, cât și guvernului
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
fi adăugat la preambul un limbaj introductiv ce ar fi subliniat drepturile naturale. Un altul ar fi aplicat părți din Bill of Rights atât statelor, cât și guvernului federal. Mai multe urmăreau protejarea drepturi personale individuale prin limitarea diverselor puteri constituționale ale Congresului. Ca și Washington, Madison a cerut Congresului să păstreze revizuirea Constituției „moderată”, să se limiteze la protejarea drepturilor individuale. Madison era profund citit în istoria guvernării și a utilizat o gamă largă de surse în compunerea amendamentelor. Magna
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
Madison pentru preambul. La 21 septembrie 1789, o comisie mixtă Cameră-Senat s-a întrunit pentru a rezolva numeroasele diferențe între cele două proiecte de Bill of Rights. La 24 septembrie 1789, comisia a emis acest raport, care finaliza 12 amendamente Constituționale pentru a fi analizate de Cameră și Senat. Această versiune finală a fost aprobată prin a Congresului, pe 25 septembrie 1789, pentru a fi înaintate statelor pe 28 septembrie. La momentul finalizării dezbaterilor și manevrelor legislative necesare pentru întocmirea amendamentelor
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
schimbaseră. Mai mulți federaliști le-au susținut, reducând la tăcere cele mai puternice critici antifederaliste. Mulți antifederaliști, în schimb, acum se opuneau, dându-și seama că aprobarea acestor modificări de către Congres vor reduce foarte mult șansele unei a doua convenții constituționale. Antifederaliștii, cum ar fi Richard Henry Lee, au susținut că proiectul lasă intacte cele mai criticabile porțiuni din Constituție, cum ar fi sistemul judiciar federal și cel al impozitării directe. Madison a rămas activ în cursul avansării modificărilor de-a
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
1833). În secolul al XX-lea însă, cele mai multe prevederi au fost aplicate statelor prin intermediul celui de —un proces cunoscut sub numele de —începând cu clauza libertății de exprimare, în ' (1925). În "Talton v. Mayes" (1896), Curtea a decis că protecția constituțională, inclusiv dispozițiile Bill of Rights, nu se aplică acțiunilor guvernelor tribale amerindiene. Primul Amendament interzice adoptarea oricărei legi , să împiedice , să îngrădească , să limiteze libertatea presei, să interfereze cu sau să interzică dreptul la petiție adresată guvernului. Inițial, Primul Amendament
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
din procesele capitale ca fiind inacceptabil de arbitrare, având ca rezultat o decizie majoritară care a suspendat efectiv execuțiile în Statele Unite timp de mai mulți ani. Execuțiile a fost reluate în urma cazului ' (1976), care a constatat că pedeapsa capitală este constituțională, dacă juriul se ghidează după îndrumări concrete privind stabilirea pedepselor. De asemenea, Curtea a constatat că unele condiții precare de închisoare reprezintă o pedeapsă crudă și neobișnuită, ca în cazul " (1976). Al Nouălea Amendament declară că există și alte drepturi
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
responsabili de ele, iar el rămânând de-o parte, sacrosant, inviolabil, Dalai Lama”. Eminescu credea că monarhul trebuia să fie regulatorul vieții sociale care poate armoniza interesele diferitelor clase. El a analizat felul în care Carol I își îndeplinea îndatoririle constituționale într-un articol prin care răspundea acuzațiilor din ziarul "Presa" că dădea lecții de constituționalism M. Sale Domnitorul. El amintea că prerogativele domnitorului erau potrivit Constituției să numească și să revoce miniștri, să sancționeze și să promulge legile, să dizolve
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
În final Eminescu făcea un „apel direct” către domnitor să își îndeplinească toate prerogativele care îi reveneau. Abuzurile din viața politică nesancționate de Carol I erau pentru Eminescu o mare dezamăgire față de așteptările pe care le avea din partea unui monarh constituțional. Din cauza acestei lipse de reacție Eminescu îl numea pe domnitor „Carol Îngăduitorul”. Eminescu credea că explicația comportării acestuia se află în încercarea lui Carol I de a potoli pretențiile liberalilor prin satisfacerea poftelor lor. În felul acesta Carol I consolida
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
măsură care trebuia luată era ca funcționarii să nu mai fie aleși conform „interesului electoral”, ci ținând cont de capacitatea, experiența și integritatea lor. În multe dintre articolele sale Eminescu a comentat lucrările parlamentare pe care le considera „o farsă constituțională”. După ce parlamentarii își pierdeau timpul cu discursuri politice de fațadă, la sfârșitul sesiunii parlamentare ajungeau ca într-o singură ședință, de la ora 9 seara și până la ora 2 după miezul-nopții, să voteze bugetul statului, bugetul armatei, legea responsabilității ministeriale, rezilierea
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
etruscii. Dupa evoluția și căderea Imperiului Roman, Italia se fărâmițează în mai multe republici, orașe-stat, regate, toate expuse invaziilor musulmane, normandice, germane, franceze, spaniole și austriece. Italia a fost unită abia în 1861 devenind Regatul Italiei. În 1946 devine republică constituțională. Săpăturile efectuate pe teritoriul Italiei și al Sicilei au scos la lumină dovezi ale existenței umane în aceste regiuni încă din paleolitic, perioadă ce a debutat acum 2.500.000 de ani și s-a încheiat acum 200.000 de
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
zi mai înainte, principesa moștenitoare prințesa Juliana, soțul acesteia prințul Bernhard și copii cuplului princiar plecaseră din IJmuiden la bordul "HMS Codrington " spre Harwich. Toate aranjamentele necesare refugiului făcuseră făcute mai înainte de declanșarea invaziei germane. Cum din punct de vedere constituțional regina era parte a guvernului, plecarea monarhului a ridicat problema plecării cabinetului. După o serie de discuții aprinse, miniștii au decis să părăsească de asemena țara. La 19:20, membrii guvernului au plecat de la Hoek van Holland la bordul "HMS
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]