14,879 matches
-
doctrinelor sufite. În urma căsătoriei de la Bagdad, Muhammad Ibn Abd al-Wahhab a avut șase fii, Hussain, Abdullah, Hassan, Ali, Ibrahim și Abdul Aziz (care a murit în tinerețe), fiecare dintre cei supraviețuitori întemeiând o școală religioasă pentru a duce mai departe învățăturile tatălui. Descendenții săi, Al ash-Sheikh (Arabă: aš-Šayḫ), conduc "‘ulama" și domină instituțiile religioase ale statului saudit, deținând un prestigiu asemănător cu cel al casei saudite cu care împart puterea. Înțelegerea de împărțire a puterii derivă din asocierea celor două familii
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
bază al formei de islam cunoscută în întreaga lume sub numele de wahhabism și a început să atragă de partea sa adepți, printre care și conducătorul din 'Uyayna, ibn Mu'ammar, cu sprijinul căruia a implementat câteva idei reformiste. Citând învățăturile care interzic cultul mormintelor l-a convins pe ibn Mu'ammar să niveleze mormântul venerat al lui Zayd ibn al-Khattab, unul dintre companionii Profetului Muhammad, pe motiv de idolatrie. De asemenea a ordonat lapidarea femeilor care au comis adulter, organizând
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
faimosul edict ("fatwa") de la Mardin privind statutul religios al orașului în timpul agresiunii mongole din timpul dinastiei islamice artuqide a secolului XIII. ʿAbd al-Wahhab continuă linia trasată de Ibn Taymiyya și crede în sensul literal al Coranului. Instrucțiunile sale privind diseminarea învățăturilor sale prin forță erau foarte strice: toți necredincioșii (de exemplu musulmanii care nu îl urmau, creștinii) puteau fi omorâți, fiecărui luptător în numele doctrinei sale fiindu-i asigurat un loc în paradis.
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
sale privind extremismului grupărilor islamice, al-Qaradawi a dezvoltat subiecte precum pericolul supunerii oarbe, bigotismului, intoleranței, rigidității care privează oamenii de claritatea vederii și oportunitatea dialogului cu alteritatea, angajamentul la exces, asprimea în tratarea oamenilor, opinii care apar ca fiind contrare învățăturilor Coranului și Sunnei.Cu toate acestea, al-Qaradawi a fost el însuși acuzat de extremism în cazul poziției sale față de evrei, descriindu-l pe Hitler ca fiind cel care i-a pus pe evrei la locul lor. În mai 2008, al-Qaradawi
Yusuf al-Qaradawi () [Corola-website/Science/330947_a_332276]
-
răscumpăra păcatele. În cea de-a zecea viață, care s-a potrivit să aibă loc în timpul dinastiei Tang (618-907 d.Hr), el s-a reîncarnat drept un călugăr pe nume Xuanzang. Fiind un călugăr celebru, ce cunoștea limba sanscrită și învățăturile budiste, a fost trimis de către împăratul Taizong într-o călătorie spre "Țara din Vest" (India) pentru a aduce scripturile sacre ale budismului în China (sūtrele). Fiind inspirat de o viziune de către bodhisattva "Guanyin" (Avalokiteśvara), o divinitate budistă a milei, călugărul
Călătorie spre Vest () [Corola-website/Science/331022_a_332351]
-
ctitorit de domnul Constantin Mavrocordat într-o pădure de foioase și conifere de la poalele muntelui Ulmușoru (943 m). Acolo a construit o biserică și chilii. A condus schitul în calitate de stareț și a introdus rânduieli monahale isihaste de proveniență athonită - după învățăturile Sf. Vasile cel Mare, Nil de la Sorska, Dimitrie al Rostovului -, punând accent pe ascultare, smerenie și rugăciune. În perioada stăreției sale, Schitul Poiana Mărului a avut influență directă asupra următoarelor așezări monahale din munții Buzăului: Dălhăuți, Bonțești, Trăisteni, Pometul Borșatanului
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
ultimul sfert al secolului 8. Este în parte definită ca proces de redescoperire a culturii antice dezvoltată în Grecia și Roma în perioada clasică, și în parte de nevoia de a aplica problemele teologice și doctrina sacră în conexiune cu învățătura profană. Istoria filosofiei medievale este tradițional divizată în două perioade principale: prima perioadă începe în Evul Mediu Timpuriu și se termină în secolul 12, când lucrările lui Aristotel și Platon erau păstrate și cultivate, și 'epoca de aur', a secolelor
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
ce fundamentează toată lucrarea lor sunt folosirea logicii, dialectica și analiza în scopul descoperirii adevărului, cunoscute ca "ratio", respect pentru perspicacitatea filosofilor antici, în particular pentru Aristotel, respect pentru autoritatea lor ("auctoritas") și obligația de a coordona înțelegerea filosofiei cu învățătura și revelația ("concordia") teologică. Una dintre cele mai puternic dezbătute teme în acea perioadă, a fost credința versus rațiunea. Avicenna și Averroes s-au aplecat mai mult spre partea rațiunii. Augustin a afirmat că niciodată n-ar permite investigațiilor sale
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
credință/rațiune este: (1) crede, iar apoi (2) caută să înțelegi. Hotarele perioadei medievale timpurii sunt o problemă controversată. Există un acord general că aceasta începe cu Augustin (354 - 430), care aparține strict perioadei clasice, și se termină cu redeșteptarea învățăturii, la sfârșitul secolului 11, la începutul perioadei medievale mijlocii. După căderea imperiului roman, în Europa occidentală a început așa-numita epocă întunecată. Mănăstirile se numărau printre punctele de învățământ academic. Se poate presupune că acest fapt se datorează regulii Sf.
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
compus "Muḥăḍarat al-’abrăr". Literatura de tip "adab" a avut, pe lângă caracterul instructiv, și o funcție umoristică. Fie că era vorba de narațiuni scurte, anecdote sau povestioare, menirea acestora era aceea de a distra publicul, care putea extrage totodată diverse învățături. Existau, pe de o parte, lucrări umoristice prin excelență, precum "Grădinile de flori" ("Ḥadă’iq al-’azăhir"), de Abū Bakr Ibn ‘Ășim, care descrie viața la curtea suveranului creștin Yusuf II, dar și opere care oscilau între seriozitate și glumă
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
despre natura maleficilor invadatori shing. După șase ani, conducătorul comunității îi spune lui Falk că trebuie să-și afle originile, așa încât pornește către "Es Toch", orașul shing din munții de pe coasta vestică americană. Pe drum, protagonistul are parte de multe învățături contradictorii legate de natura lui și a shingilor, pe fundalul unor întâlniri cu societățile barabare ale omenirii acelor vremuri. Concluzia la care ajunge pare a fi aceea că lucrurile pe care le credea despre shingi ar fi false - ei par
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
elli", unde învățau fiii suveranilor și marilor demnitari. În seminariile superioare studenții se perfecționau în domenii precum: drept, teologie și literatură. La seminariile înființate în timpul domniei sultanului Mehmet al II-lea se predau limba arabă, persană, interpretarea Coranului, viața și învățăturile profetului, dreptul coranic musulman, sintaxa, logica, gramatica, matematica, cosmografia, geometria. În timpul sultanului Soliman Magnificul s-au înființat seminarii superioare ( facultăți ) de matematică, științe ale naturii din cauza nevoii acute de formare de cadre în domeniile amintite mai sus. Construcția clădirilor necesare
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
stil, care să preîntâmpine aceste deosebiri climaterice sensibile. Locuințele de tip Adrianopole sub aspectul stilului și al avantajelor practice se asemănau cu cele din Bursa, în schimb cele din Istanbul erau complet diferite față de cele două amintite mai sus. Cutumele, învățăturile religioase musulmane și pretenția dictată de religie de a separa femeile de bărbați le-a oferit constructorilor turci oportunitatea de a crea un model aparte de locuințe. Partea din casă în care stăteau și își desfășurau activitatea femeile se numea
Locuințe tradiționale turcești () [Corola-website/Science/331923_a_333252]
-
studiul la o vârstă foarte fragedă și a avut peste 90 de profesori, printre care și trei femei. Printre cei care l-au educat în spiritul tradițiilor islamice se numără Abu al-Sa’adat al al-Mutawakkili și Ibn al-Husayn. În ceea ce privește învățăturile coranice, printre educatorii lui al-Jawazi s-au numărat Abu al-Karam al-Hashimi și Abu Muhammad al-Muqri’. În domeniul jurisprudenței islamice, al-Jawzi a studiat timp de câțiva ani alături de una din figurile cele mai relevante ale curentului hanbalit, Ibn al-Zaghuni. După moartea
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
pioși. Alte două scrieri importante ale lui Ibn al-Jawzi aparțin genului biografic, unul dintre cele mai prolifice din literatura islamică.Sifat al-safwa este o colecție de biografii ale celor pe care Ibn al-Jawzi îi consideră sufiți adevărați, ce au urmat învățăturile Profetului și ale însoțitorilor săi. Manaqib este o colecție de panegirice ce prezintă date biografice despre persoane considerate a fi modele de conduită conformă preceptelor islamice. Scopul lui Ibn al-Jawzi ca apărător al credinței adevărate este ilustrat în Talbis iblis
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
și etici, incusiv ritualuri de venerare în lumina călăuzirii imamilor ismailiți. Cartea evidențiază importanța pe care islamul a atribuit-o manierelor și eticii alături de venerarea lui Dumnezeu, citând tradițiile primilor patru imami ai școlii șiite ismailite fatimide. Jurisprudența zaidită urmează învățăturile lui Zayd ibn Ali. În termeni juridici, școala zaidită este asemănătoare cu cea hanefită de rit sunit. Școala islamică ibadită este denumită astfel după Abdallah ibn Ibadh, însă acesta nu este neapărat figura cea mai proeminentă a școlii, în opinia
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
Mektebi Rüștiye-i Askeriye), unde își însușește de la profesorul său, Kolağası İsmail Hakkı, primele noțiuni legate de libertate. Își pierde tatăl pe când se află în ultimul an. Ziya Gökalp, în anul 1890 începe să învețe de la unchiul său, profesorul Hacı Hasip, învățăturile islamice tradiționale, pentru ca un mai târziu să se înscrie în clasa a doua la liceul civil (Idad-i Mülkiye) din Diyarbakır, cu toate că își dorea să își continue studiile la Istanbul. Ia ore de filosofie de la profesorul Yorgi și ore de istorie
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
al mișcării ahmadiyya. Ghulam Ahmad a lăsat în urmă numeroase volume ce conțin atât proză cât și poezie, în trei limbi: urdu, arabă și persană. Scrierile sale, în care utiliza Coranul pentru a elabora diverse idei, contin expunerea și explicarea învățăturilor islamice, de cele mai multe ori reinterpretate. Printre subiectele sale se numără problemele teologiei islamice și misticismul. Inițial cărțile sale au fost publicate individual, însă după decesul său scrierile sale au fost strânse sub conducerea lui Mirza Nasir Ahmad, al treilea calif
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
scrisorile au fost compilate în trei volume sub numele de „"Maktoobat e Ahmad"” iar discursuile și spunerile au fost strânse în cinci volume cunoscute ca „"Malfoozat"”. Câteva dintre cărțile sale au fost distribuite internațional în timpul vieții sale. Eseul său Filosofia învățăturilor islamice (în original în urdu "Islami Usool ki Falăsifi") susținut inițial la o conferință despre religie în Lahore în decembrie 1896 a fost ulterior publicat și bine-primit de mai mulți intelectuali, printre care și Lev Tolstoi.
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
Bayazid al-Bistami, (arabă: أبو يزيد البسطامي), sau Abu Yazid Tayfur inb `Isa ibn Sorushan Bistami, (m. 875/261) a fost un sufit persan din orașul Bastam, din Iran. Al-Bistami a fost un sufit persan care a urmat învățăturile școlii hanefite. Numele său, „al-Bistami” provine de la orașul natal, Bastam, din zona montană El Burz, la sud de Marea Caspică, din Iran, unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. Bunicul său practica zoroastrismul, dar ulterior s-a
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
săi, mai apoi consemnate în scris de cei a căror activitate se învârtea în jurul misticii. Maximele de acest gen sunt denumite shatahat în istoria spirituală a islamului. La aproximativ un secol după moartea se conturează o primă școală care propovăduia învățăturile acestuia. Bistami este numit de Chevalier un om al extremelor, nefiind deloc omul „jumătăților de măsură”: „Într-atât l-am iubit pe Dumnezeu, pe cât mi-am urât eul și într-atât am urât lumea, pecât am iubit ascultarea de Dumnezeu
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
Vechiul Testament este plin de descoperiri dumnezeiești care confirmă Noul Testament, ca o continuitate firească, Noul Testament confirmă Biserică și e confirmat de Biserică, de profeți și de Sfinții Părinți, care au avut aceeași iluminare că profeții, ca și apostolii pentru că au aceeași învățătură. Biserică lui Hristos, adică Duhul Sfânt în Biserică a folosit aceași metodă că în Vechiul Testament și anume a separat pe idolatri și pe cei cu opinii eretice de Biserică, pentru a nu se infesta întregul corp al Bisericii de credințe
Preot: Anatema! Blestem sau dovada de iubire nemarginită a lui Dumenzeu pentru cei care-L hulesc? by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101307_a_102599]
-
început să recruteze mai multe studente de la Universitatea de Arte din Târgu Mureș Cea mai tânără victima a Cercului avea 11 ani. Anna Nusa Kelemen este privită ca principală sectanta care se ocupă de recrutări. Sectă Cercul se folosea de învățăturile Bibliei, sensurile acestora fiind luate anapoda, pentru a concluziona că fetele se vor putea apropia de Dumnezeu prin orgasm. Apostolache folosea o masă pe care se aflau litere. Ținând în mână un pahar, acesta și-o mișcă pe fata mesei
Sebastian Apostolache () [Corola-website/Science/336940_a_338269]
-
eretici, visători, rebeli și sceptici” a fost în mare măsură greșit înțeleasă. Grupul Frații Serapion a rămas neutru și retras și s-a orientat în cele din urmă către o literatură experimentală și mai inovatoare. Zamiatin a devenit deziluzionat de învățăturile promovate de serapioniști și a părăsit gruparea. Iuri Tînianov a coordonat studiile și publicațiile Fraților Serapion de când i-a întâlnit la Casa Artelor din Sankt-Petersburg. El a susținut nonconformismul lor moale și opoziția lor tăcută față de literatura sovietică promovată de
Frații Serapion () [Corola-website/Science/336933_a_338262]
-
care Masudi îi credea Ashmaatim, adică karaiți.Alții presupun că a învățat Tora cu un rabin karait pe nume Yehuda Ben A'lan (sau Eli Ben Yehuda Hanazir, după Abraham Geiger și Yehuda Leib Dukes) De mic a prins multă învățătură în domeniul limbii ebraice, inclusiv a gramaticii, de asemenea în domeniul Bibliei ebraice Tanah, al Legii divine orale - Mișna și Ghemara, și al jurisprudenței iudaice - Halaha. A aprofundat și „științele și înțelepciunea neamurilor” (madaim vehohmot hagoyim), cu alte cuvinte științe
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]