24,313 matches
-
luptei pentru independență a neamului românesc. Națiunea reprezintă una dintre constantele tematice ale scrisului eminescian. Militând pentru apărarea ființei naționale și pentru promovarea valorilor autohtone, Eminescu definește istoria și limba națională drept factori esențiali în păstrarea identității de neam. Întrucât amenințarea Marilor Puteri viza nu numai configurația teritorială, ci și valorile și credințele autohtone, jurnalistul acordă o atenție deosebită cultivării limbii și păstrării specificului național. Limba constituie premisa fundamentală pentru o cultură și civilizație proprie, astfel încât "limba și spiritul, limba și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pentru gazetar unul dintre imperativele momentului, într-un context dificil pentru țară, când o mare parte a teritoriului național era sub ocupație străină, când independența națională reprezenta încă un vis, iar lupta pentru supremație a imperiilor vecine constituia o permanentă amenințare. Într-un asemenea orizont, afirmațiile gazetarului dobândesc semnificații noi, iar acuzele de naționalism extremist își pierd fundamentul. Veacul al XIX-lea este considerat de istorici drept veacul naționalităților, iar luptele de emancipare și eliberare ale românilor se înscriu în tabloul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
celtică. Negustori și produse italiene (ceramică, vin, ulei) pătrund în teritoriul celtic. Acest curent economic folosește de asemenea meșteșugarilor și comercianților galici. Dar situația politică este mai puțin strălucitoare. Divizată în cetăți rivale, Galia este confruntată cu un dublu pericol: amenințarea germanică la nord și ambițiile romane la sud, concretizate în 58 î.I.C. prin numirea lui Cezar ca guvernator al Galiei transalpine, de acum înainte tot mai des numită "Provincia" (în opoziție cu Galia independentă), ceea ce va da termenul de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de reprimare la nervieni și eburoni. La sfîrșitul anului 53, Cezar își stabilește tabăra de iarnă la senoni, lingoni și treviri. Toate aceste evenimente pregăteau marea revoltă din 52. Vercingetorix. Devenit în secolul al XIX-lea simbolul unității țării în fața amenințării străine și prototipul eroului național, Vercingetorix are o personalitate greu de desprins de această imagine legendară care îl înconjoară. Realitatea este în același timp mai complexă și mai puțin grandioasă... Revolta începe în iarna 53-52 î.I.C. prin masacrul negustorilor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Pothin este primul teolog al Galiei, Irineu. Încă din a doua jumătate a secolului al II-lea apar semne prevestitoare ale unei crize grave. O epidemie de ciumă devastează Imperiul sub domnia lui Marcus Aurelius (161-180), care mai vede și amenințările germane revenind în regiunile renane. Tulburări interioare pun sub semnul întrebării pax Romana odată cu revolta lui Maternus, care se dedă la jafuri în Galia în anii 180. După moartea împăratului Commodus în 192, Galia este teatrul luptelor pentru putere. Albinus
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
romană. Cauzele și aspectele acestei crize sînt foarte complexe și adesea încă puțin cunoscute, dar pentru Galia unul dintre faptele determinante este invazia masivă a grupurilor germanice. Invaziile. Instalați încă de la începutul Imperiului pe granițele de la Rin, germanii sînt o amenințare permanentă, oprită cu greu de fortificațiile *limesului. Sosirea unor noi elemente accentuează această presiune. La est, goții și vandalii sînt cei care devastează Orientul roman; la vest, francii și alamanii trec Rinul începînd din anul 253. Invaziile se prezintă ca
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
devastate și vilele incendiate. În același timp coastele Armoricii sînt ruinate de pirați. Chiar dacă sursele au tendința de a întuneca tabloul, rar s-a întîmplat ca Galia să cunoască o situație atît de catastrofală. Ce se putea face împotriva acestei amenințări? Imperiul Galilor (260-274). Împărații încearcă în mai multe rînduri să sfărîme asaltul germanic. În 256, împăratul Galienus vine personal la Colonia pentru a organiza apărarea, pe care o încredințează fiului său Saloninus. În fața incapacității acestuia din urmă, armata de pe Rin
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cel al francilor, în Galia, va da numele său țării noastre. Invaziile barbare (secolul al V-lea) La începutul secolului al V-lea fațada romană a Galiei *prefectură a pretoriului, *dioceze, provincii, cetăți, aristocrație senatorială ascunde transformări foarte profunde. Sub amenințarea invaziilor, Imperiul, cum am văzut, s-a militarizat: orașele s-au închis la adăpostul incintelor; armate, care cuprind deja o proporție mare de barbari, campează și pe frontiera Rinului și în interiorul țării, iar șefii lor tind să acapareze partea esențială
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Mosellei și Rinului, unde aspectele germanice se întăresc pe măsură ce cucerirea francă se întinde dincolo de Rin, către Bavaria, Turingia și Frisia; în sfîrșit, Burgundia, care se situează pe linia regatului burgund. Acest cadru triplu este locul unde se dezvoltă ultimul obstacol, amenințarea decisivă pentru regalitatea merovingiană: ridicarea puterii aristocrațiilor regionale cărora regii au fost obligați să le distribuie pămînturile fiscului ca beneficiu, pentru a-și asigura fidelitatea lor, și ai căror șefi naturali sînt cei din serviciile regale: *primarii palatului. În 687
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Țară. Filip August reușește să obțină pronunțarea confiscării în 1202 a unor fiefuri franceze de la acesta din urmă și să cucerească cea mai mare parte din ele, provocînd prăbușirea acestui "imperiu angevin" care reprezentase vreme de jumătate de secol o amenințare de moarte pentru regele Franței. El realizează totodată o spectaculoasă creștere a domeniului regal, devine stăpînul necontestat al Franței de Nord și cel mai mare prinț teritorial al regatului: aceasta transformă toate datele politice. Această putere crescîndă a regelui Franței
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai ales în termeni de depresiune și de crize. Într-adevăr, după mai multe secole de expansiune internă și externă, Occidentul cunoaște, în secolele al XIV-lea și al XV-lea, dificultăți de tot felul și vede crescînd, la est, amenințarea turcilor otomani care, după ce pun stăpînire pe Constantinopol în 1453, fac să dispară unul dintre elementele lumii medievale: Bizanțul. Dar în mijlocul acestor tulburări avea să se nască statul modern. Franța în 1328 Regatul în 1328. Moștenitor al Franciei occidentale, cea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
atunci cînd, pe la 1300, renașterea dreptului repune la loc de cinste noțiunile de stat și de suveranitate. Noua rivalitate pe tema coroanei Franței se înscrie deci într-un context de foarte veche ostilitate. Alți factori au alimentat-o, în special amenințarea continuă că Anglia, mare producătoare de lînă, apăsa asupra industriei textile din orașele flamande. Dar, dincolo de certurile feudale, dinastice sau economice, este vorba de un conflict fundamental între cele două mari monarhii feudale, pentru supremația în Europa: noi îl numim
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
bancherului Fugger, aflat în serviciul regelui Spaniei, cei șapte electori îl aleg împărat pe acesta din urmă sub numele de Carol Quintul. Rivalitatea personală a celor doi suverani, dar și mai mult, ambițiile lor rivale (Italia, moștenire burgundă), și grava amenințare cu încercuirea cu care puterea lui Carol Quintul apasă asupra Franței explică îndîrjirea luptei care începe între Casa de Austria și Casa de Franța. Mai mult, pacea din 1559 nu va fi decît un armistițiu iar opoziția celor două puteri
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
înfruntă în războaie cu rezultate neclare, constituie aspectul cel mai spectaculos al acestei grave crize naționale, în egală măsură religioasă, politică, economică și socială. Progresul calvinismului sub Henric al II-lea și convertirea a numeroși gentilomi constituie, în 1559, o amenințare directă pentru pacea și unitatea regatului, întrucît, conform ideilor vremii, într-un stat trebuie să existe doar o singură religie, aceea a prințului. Acest principiu (cujus regio, ejus religio) a triumfat în Germania în 1555 și a condus la coexistența
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prințului. Acest principiu (cujus regio, ejus religio) a triumfat în Germania în 1555 și a condus la coexistența în cadrul Imperiului a statelor catolice și a statelor protestante. Orice minoritate, care practică o religie diferită de cea a suveranului, este o amenințare pentru unitatea statului și trebuie să fie eliminată. Dacă minoritatea se consideră destul de puternică și sigură de ea pentru a deveni într-o zi majoritate, ea va rezista așteptînd să-l elimine pe adversar. Aceasta explică durata și caracterul îndîrjit
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cărora se află Saint-Malo, Rouen, Marsilia, care asigură un cabotaj indispensabil și un fructuos trafic cu străinătatea. În 1608, Champlain fondează, pe malurile fluviului Sfîntul Laurențiu, Québec, nucleu al noii Franțe. Totuși opera de redresare rămîne incompletă și mai există amenințări atît în interiorul regatului cît și la frontierele sale. Membrii înaltei nobilimi nu sînt supuși decît în aparență. Protestanții rămîn în defensivă și înțeleg să scoată un profit din avantajele militare pe care li le acordă edictul din Nantes. Clerul și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
anumite medii catolice se îngrijorează de politica regală ostilă Habsburgilor. În afară de aceasta, cedarea regiunilor Bresse și Bugey în 1601 de către ducele de Savoia asigură o mai bună protecție a Lyonului, frontiera rămîne vulnerabilă față de Franche-Comté și față de Țările-de-Jos spaniole, în timp ce amenințarea pe care Casa de Austria o menține asupra regatului continuă să existe, în ciuda divizării acestei case în două ramuri după abdicarea lui Carol Quintul în 1556. În 1609, Henric al IV-lea este la un pas de un război împotriva
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din Pirinei, dar și responsabilitatea lui în ruptura păcii europene începînd din 1672. Istoria raporturilor lui Ludovic al XIV-lea cu Europa este cea a opoziției timide, apoi îndîrjite, pe care cea mai mare parte a țărilor o vor opune amenințărilor pe care pretențiile la hegemonie ale Regelui-Soare le fac să apese asupra lor. Acesta își sprijină ambiția pe o diplomație activă și mai ales pe o armată permanentă pe care Michel Le Tellier și Louvois, secretari de stat la Ministerul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
instabilității. Așa va exista deci această Republică "burgheză" timp de cinci ani, din 1794 pînă în 1799, neîncetat neliniștită în aripa sa dreaptă, apoi în cea stîngă și tot timpul sprijinindu-se pe una pentru a o combate pe cealaltă. Amenințarea regalistă determină în 1795 cererea ca două treimi din membrii noilor adunări să fie luați în vechea Convenție sau, în 1797, la anularea alegerilor din 49 de departamente. Teama de poporul care cere "pîine și Constituția anului I", care se
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
franceză, preferă să negocieze. Pacea de la Amiens, semnată la 25 martie 1802, readuce astfel pacea continentului, care nu o mai cunoscuse din 1792. Prestigiul Primului Consul este deci imens. Dar, pentru acest stăpîn, cu legitimitate discutabilă, fiecare victorie este o amenințare: va mai fi nevoie de el? Lui îi trebuie deci să-și așeze mai bine puterea. Mizînd pe două argumente, teama de reîntoarcerea Bourbonilor, amenințarea unei reluări a războiului, el devine în 1802 consul pe viață ca apărare împotriva puseului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Consul este deci imens. Dar, pentru acest stăpîn, cu legitimitate discutabilă, fiecare victorie este o amenințare: va mai fi nevoie de el? Lui îi trebuie deci să-și așeze mai bine puterea. Mizînd pe două argumente, teama de reîntoarcerea Bourbonilor, amenințarea unei reluări a războiului, el devine în 1802 consul pe viață ca apărare împotriva puseului monarhist al momentului și, la 2 decembrie 1804, atunci cînd se fragilizează instabila pace de la Amiens, împăratul francezilor. Cu garantarea populară a unor plebiscite, uneori
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
plebiscit, a regiunilor Savoia și Nisa în 1860. Schimbarea de atitudine a împăratului, care, oprind războiul, pune brusc capăt speranțelor italiene, are mai multe motive. Unul dintre cele mai importante rezidă în dorința sa de a menține independența Romei. Dar amenințarea că această politică ezitantă ar putea totuși apăsa asupra puterii temporale a papei îi alarmează pe catolicii intransigenți. Din acest moment se afirmă îndepărtarea lor de Imperiu. În ceea ce o privește, burghezia afacerilor este îngrijorată de politica de liber schimb
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și de alunecarea Asociației internaționale a muncitorilor către un socialism inspirat în parte de marxism. În 1867, secțiunea franceză a AIT este dizolvată. Eșecurile politicii externe, pe de altă parte, slăbesc și mai mult Imperiul. Franța rămîne fără reacție în fața amenințării Prusiei, care a învins Austria la Sadowa în 1866. Expediția din Mexic, născută din visul american al împăratului, se termină cu un dezastru în 1867. Împăratul este atunci constrîns să continue evoluția liberală. El anunță noi măsuri în 1867. Dreptul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Millerand afirmă că preluarea puterii se va face pe cale electorală și parlamentară și repudiază antimilitarismul. Ralierea și moderații. Radicalii, liniștiți de criza boulanjistă și pătați în viziunea unora de scandalul financiar din Panama din 1892, sînt atunci în retragere. În fața amenințării socialiste, republicanii moderați, denumiți "progresiști", guvernează. Ei beneficiază de ralierea conservatorilor moderați. Lansată prin toastul cardinalului Lavigerie în cinstea Republicii, în 1890 (toastul de la Alger) și de enciclica Au milieu des sollicitudes, în 1892, "ralierea" marchează recunoașterea de către Roma a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
unei funcționări convenabile a instituțiilor, le succede criza economică și politică. Nici Frontul popular, nici tentativa de redresare a lui Edouard Daladier nu sînt încoronate de succes. Aliată din 1891 a Imperiului Rus, care oferă o "alianță de revers" în fața amenințării germane, Franța, trecînd peste vechile rivalități coloniale, s-a apropiat de Anglia în 1904 prin "Antanta cordială". Antagonismul franco-german, un timp potolit, se trezește din nou cu ocazia expansiunii franceze în Maroc, în mod deosebit cu ocazia crizelor din 1905
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]