15,536 matches
-
moarte, și nu doar cele structurate pe tiparul catabazei (precum OrfEu) au o remarcabilă densitate a referințelor livrești ceea ce, pe de o parte, nu sufocă, ci, dimpotrivă, potențează autenticitatea percepției, iar pe de altă parte, transformă întregul areal în ceea ce autoarea însăși numește "un roman-fluviu de graniță" (între genuri și specii, dar și între livresc, artificial și existențial, organic). Intacte, câteva dintre notele distinctive ale scriiturii Marianei Codruț au trecut și în Ultima patrie (Editura Paralela 45, Pitești, 2007) a poetei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în 1999, iunie 26, Scurtă nostalgie a paradisului sau La dispoziția morții. Scrisori de închiriat (Cartea Românească, București, 2004), cea de-a treia și, până acum, ultima carte a Liviei Iacob este dovada vie a faptului că principalul interes al autoarei este anatomia sentimentului erotic. Și aici sunt evidente, prin urmare, invariantele poeziei erotice care dominau volumele anterioare, cu o diferență majoră, totuși: în toate cele trei cicluri de scrisori (Scrisoare dintr-un ceainic mic, Scrisoare pe trecerea de pietoni, Scrisoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Matei:/ Un băiat cu idei / Galileo Galilei!"), căruia mama cu veleități poetice îi zugrăvește și îi explică lumea pe înțeles, într-un altfel de carte cu jucării de tot felul, inclusiv poietice. O carte, în fine, a evadării totale a autoarei dintr-un real prea contondent într-o lume a fanteziei și candorii definitive. Cum se va întoarce Oana Lazăr din acest univers poetic în care a găsit, temporar, energii taumaturgice, rămâne de văzut în cărțile ei viitoare... Referințe critice (selectiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și în egală măsură al descifrării metareferențialului, șanselor culturalului de a-și resuscita cele mai puternice, din punct de vedere atât estetic, cât și existențial, resurse. Între ele, desigur, mitologia, mai ales cea greacă și cea creștină, ambele, în viziunea autoarei, depozitare perfecte ale spiritualității lumii, pe care (mai ales) poetul postmodern este liber să le resusciteze. Fără grija de a-și pune astfel în pericol propria identitate lirică, ci cu certitudinea că prin acest recurs poate să și-o revalorizeze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
meditativă, el nu trebuie să ezite a împrumuta, dar numai pentru a le interpreta din nou, deci pentru a le recrea. "Carte de recitire", așadar, din acest unghi perceptiv, Melancolia pietrei pune în mișcare o întreagă strategie a intertextului mitologic. Autoarea își numește mai întâi poemele cu metodă, cu luciditatea unui artizan perfect conștient de virtualele interpretări și perfect stăpân pe mijloacele proprii: Fedra se roagă, Hipolit se roagă, Exortație, Mărturisirea Fedrei, Mărturisirea lui Hipolit, Fedra, despre Hipolit, Hipolit, despre Fedra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
convertește trăirile proprii, senzațiile, emoțiile de factură diversă într-un fel de solemne, grave meditații transistorice. Teritoriul predilect de evaziune al poeților sensibili și autentici, spațiul recluziunii deloc forțate, care privilegiază descoperirea și potențarea sinelui, rămâne prin urmare, în cazul autoarei Melancoliei pietrei, într-un relativ con de umbră, care nu efasează însă, ci sporește expresivele, miraculoasele spirale ale interiorității prearănite. E un fel de a spune că poeta dă senzația că depășește relativ ușor albia eului, planul subiectivității și așa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
agonice: îndepărtarea/ prezența-absență a Celuilalt, convertită în aburire, întunecare, uneori chiar alienare totală de sine. Și, cel mai adesea, ritualul demențial al estropierii partenerului, amintind pe undeva de întunecatele cântece de dragoste și moarte ale Ilenei Mălăncioiu sau Angelei Marinescu. Autoarea Camerei nupțiale descrie cu aceeași voluptate lentele apropieri-depărtări, sfâșieri de sine și de celălalt, ca secvențe ritualice obligatorii într-o eternă antecameră a morții-iubire: "Lăutarii, dănțuitorii/ s-au îmbrăcat în negru și te caută./ Eu mă apropii temătoare,/ îmi sfâșii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
optează frecvent pentru camuflarea ei, pentru explorarea unor modalități specifice de a contrabalansa spaima de extincție. Așa cum am văzut, refugiul deloc forțat în discursul mitologic este frecvent una dintre soluțiile (nu de urgență, ci de uzură, de permanență) prin care autoarea înțelege a supraviețui, cel puțin scriptural. Celălalt spațiu al recluziunii pentru care optează Carmelia Leonte este cel de esență profund creștină. Dacă, în ordinea aparenței cel puțin, pare a predomina tentația mitologicului asimilat intertextual, livresc, dar și ca recurs existențial
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca recurs existențial (în sens de resursă energetică preferată, de matcă a energiilor creatoare aceasta e, bunăoară, semnificația encomionului dintr-un vers ca "Benedicțiune, mască, benedicțiune"), la un nivel de adâncime a discursului se poate identifica proeminența filonului creștin al autoarei. Grila de interpretare, în cheie postmodernă, a marilor mituri grecești interferează cu cea de asimilare a religiosului, spiritualitatea de esență ortodoxă în care se repliază Carmelia Leonte contaminând inclusiv textele de sorginte livrescă. În seria de topoï recurenți în texte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și Oreste, Pygmalion sau Orfeu apar chiar ca emițători sau referenți ai unui discurs poetic inspirat din literatura și mitologia grecească. Iphigenia în contemplație tematizează, între altele, acea profunzime de esență a simplității aparente din discursul culturii antice, pe care autoarea își dorește parcă a-l fi moștenit aproape genetic: "N-am știut niciodată ce înseamnă să fii sărac./ Când s-au despicat stâncile, cu trosnet,/ eu m-am strecurat în inima lor./ Nimeni nu mă vedea./ Stâncile se balansau, la stânga
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
s-a oprit,/ statuile s-au întors cu strigăt./ Erai atât de vie!/ De atunci îmi doresc simplitatea,/ bucuria de a trăi./ În numele ei, am ucis." Hipertrofia eului convins de propriile forțe, egolatria unora dintre actanții din volumul anterior al autoarei este substituită, în cartea de față, de un fel de smerenie în sens creștin: măștile mitologice pentru care optează Carmelia Leonte nu se sfiesc a sancționa ineficiența zeilor iubitori de spectacol grotesc și de moarte, a mărturisi necesitatea monoteismului salvator
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
singurătății și desăvârșirea",/ exemplar unic// L-am dăruit// Am vrut să-mi rescriu manuscrisul/ dar nu-mi amintesc/ dacă l-am scris vreodată". I se vor adăuga o serie întreagă de poeme în care "pe șevalet somnolează uitate/ culorile", din moment ce autoarea preferă să asculte Chemarea profunzimilor: "Bolnave îmi sunt mâinile,/ sufocate/ de carnea flămândă a zilei/ de nesațiu de noapte// ...// Cu trufia puținătății îngenunchez/ la icoane/ și te chem iconarule/ Din lumea ta, vino!/ Învață-mă umilința/ și cum ai turnat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și cerul și apa (...) Dacă mă las pradă/ cerului, pământului/ până la miez, până la scânteie// și iar sunt bogată/ și mereu risipitoare". Ultimul volum semnat de Maria Mănucă, intitulat Clinica de metafore, conservă mare parte din imaginarul poetic mai vechi al autoarei. Ultima fiică din neamul Manole este, ca întotdeauna, preocupată a zidi cuvinte care să sporească frumusețea lumii. Majoritatea poeziilor din carte sunt de altfel pasteluri selenare, executate cu migală de o artistă care nu se sfiește să își recunoască undeva
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
structuri poematice fixe haiku, tanka, renga: Fuga în haiku (Sedcom Libris, Iași, 2003), respectiv Nuntă pe firul ploii (Editura Sedcom Libris, Iași, 2006). Opțiunea pentru formele și miza deloc superficială a acestui tip esențializat de discurs ne este justificată de autoare într-un fel de text programatic, ce prefațează una dintre secțiunile Fugii în haiku, intitulat semnificativ chiar Amantul meu, poezia: "...să-l invităm (pe poetul din noi, n.n.) la meditație profundă, contemplație, armonie universală, disci-plinându-i discursul, orice-ar vrea să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
doar locul privirii sale". Resimțit, așadar, drept loc sensibil, înnobilator, al privirii poetului, textul va deveni principala formă de evaziune feminină și chiar substitut deloc conjunctural al erosului, amantul ei de elecție. Că erosul rămâne, totuși, o temă predilectă a autoarei de haiku, o vor mărturisi majoritatea poemelor sale, inclusiv cele dedicate în aparență naturii: adesea, decorul este aproape erotizat ("curg vești astrale:/ soarele flirtează c-un/ luceafăr timid" o Fugă în haiku ; Numai din gânduri/ Nuntă pe firul ploii / Buchet
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de anonimat ("puterea de-a fi nimeni/ mângâiat de Dumnezeu"), cât și percepția propriei feminități drept un avatar al Feminității și Frumuseții ("a coborât din mit femeia./ prea mult azur/ în jurul unui mugure de sân!"). Deloc întâmplător, una dintre obsesiile autoarei este chiar ritualul nupțial, care dă sens nu numai existenței umane, ci și celei cosmice (Pânza sărăciei, Femeia care-și mărită steaua, Scorbura unui înger, Mireasă din apă, firea, Foșnet). La fel, motivul dominant este cel al cuplului, misterios predestinat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a creației sale). Majoritatea poemelor se vor ego-grafii ale dezabuzării, ale spleen-ului sau ale îndoielii de sine, stări tratate adesea în maniera modelului (recunoscuți direct, prin citare, sunt maeștrii Bacovia, Arghezi și Baudelaire). În puține cazuri, ambianța în care autoarea se retrage îi conferă serenitatea de care are nevoie Seninătatea lemnului dă chiar titlul celui de-al doilea op apărut la editura ieșeană Cronica, în 1997. Spațiul de reculegere preferat este reprezentat, într-o secțiune a creației, de muzeul din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
intenția purificării propriilor melancolii prin filtrul canonic dovedită cu asupra de măsură în Marele Albastru (Editura Timpul, Iași, 2001), Sălbaticul anotimp (Editura AXA, Botoșani, 2004) și În bucătăria Sylviei Plath (Editura Vinea, București, 2008) ea se poate întoarce exact împotriva autoarei, diluându-i drama personală și reliefând minusurile discursive. Riscurile sunt vizibile mai ales în cazul textelor care dovedesc ceea ce un comentator al ultimului volum scris de Indira Spătaru numea "bovarism cultural" maladie, într-adevăr, din ce în ce mai cultivată de poetele noastre: "Ore
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
foarte apropiat? Nu putem să spunem mai mult decît Rétif, Proudhon sau Péguy. Apropierea e de asemenea obligatorie dacă ținem seama de datele pe care le vom aduna din recentul și foarte inteligentul studiu de sociologie, consacrat așa-numitului de către autoarea Rose-Marie Lagrave, "sat romanesc 63". "La ce sat poate visa o societate într-un anumit moment al istoriei sale?" se întreabă doamna Lagrave pornind de la analiza conținutului a șaptezeci și șapte de lucrări despre textul romanesc, publicate în Franța între
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
, Victor (31. VIII. 1870, Satu Mic, azi Victor Vlad Delamarina, j. Timiș - 15. V. 1896, Petroasa Mare, j. Timiș), poet. Este fiul Sofiei Vlad-Rădulescu, autoare de versuri, proză și scenete dramatice, și al lui Ion Vlad, solgăbirău (judecător). A urmat școala primară și liceul la Lugoj, fiind coleg cu Ioan Popovici-Bănățeanul. Amândoi făceau parte din Reuniunea Literară, societate a elevilor români din Lugoj, a cărei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
au putut fi tipărite sub dictatură, destule texte semnate de V. și trecute fatal sub tăcere de critică în anii cenzurii s-ar vădi reale piese de rezistență. Critica literară a părut o vreme să constituie principalul palier al activității autoarei. Hortensia Papadat-Bengescu. Universul citadin, repere și interpretări, cartea ei cea mai cunoscută, realiza - după bine primita antologare a receptării scriitoarei într-o colecție de profil (Hortensia Papadat-Bengescu interpretată de..., 1976) - o critică a criticii oportună (chiar dacă mascată de timidități și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
și verva cu care își susținea propriile idei. Secolul copilului nu este o carte care să conțină idei cu totul noi; nu este nici o operă de erudiție. Cu toate acestea, fără ea, Ellen Key ar fi rămas o modestă scriitoare, autoare a mai multor lucrări cu caracter eseistic (Individualism și socialism, 1895; Mișcarea pacifistă și cultura, 1908; Mișcarea feministă, 1909; Războiul, pacea și viitorul, 1916 etc.). Cum se explică atunci largul ecou pe care această scriere l-a avut în mișcarea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Individualism și socialism, 1895; Mișcarea pacifistă și cultura, 1908; Mișcarea feministă, 1909; Războiul, pacea și viitorul, 1916 etc.). Cum se explică atunci largul ecou pe care această scriere l-a avut în mișcarea pedagogică a vremii? Prin faptul credem că autoarea ei a intuit specificul, sub aspect educativ, al acelui moment ce coincidea cu un început de secol: căutarea unui nou sistem de educație, care să pună în centrul preocupărilor sale copilul, cu particularitățile proprii copilăriei. Deși tendința abia se contura
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
individualitatea și de a-și dezvolta originalitatea. După ce distrugea personalitatea copilului, școala veche continua să creadă că poate forma adulți cu personalitate! Există în Secolul copilului un paragraf, deseori citat, în care sînt sintetizate și esențializate atît critica pe care autoarea o aduce practicii educative a vremii și teoriei pedagogice pe care aceasta se întemeia, cît și crezul său pedagogic: "Reforme izolate în școala modernă nu vor înscăuna nimic atît timp cît prin ele nu se va pregăti conștient marea revoluție
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în nici un caz un prințișor în jurul căruia se foiesc slujitorii puși să-i ghicească și să-i îndeplinească gîndurile. Dimpotrivă, metafora sa vizează de fapt un singur aspect: libertatea copilului de a acționa potrivit cerințelor naturii sale, evitarea oricărei constrîngeri. Autoarea Secolului copilului este considerată, pentru acest motiv, ca unul din reprezentanții principali ai educației libere, alături de L. N. Tolstoi. Ca și pedagogul rus, Ellen Key vede în intervenția directă a educatorului asupra copilului o sursă de deformare a naturii acestuia
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]