15,922 matches
-
crearea unor instituții de cultură specializate. Astfel, în anul 1909 profesorul Stroe S. Belloescu donează orașului o clădire, cu destinație testamentară de a fi folosită pentru adapostirea unei biblioteci publice și a unui muzeu. În anul 1914 un grup de intelectuali bârlădeni în frunte cu profesori de la Liceul Codreanu se constituie în "Comitetul de fondare a muzeului bârlădean", muzeu care își inaugurează activitatea cu o pinacotecă și o expozitie de istorie. Printre societătile cultural-literare existente în Bârlad se numără și „Academia
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
constituie în "Comitetul de fondare a muzeului bârlădean", muzeu care își inaugurează activitatea cu o pinacotecă și o expozitie de istorie. Printre societătile cultural-literare existente în Bârlad se numără și „Academia Bârlădeană”, înființată în anul 1915 de un grup de intelectuali, în frunte cu poetul George Tutoveanu, Toma Chiricuță, Tudor Pamfile, societate care desfășoară o prodigioasă activitate atât în domeniul creației literare cât și în domeniul muzicii și artelor plastice. Activitatea acestei societăți a prilejuit participarea unor mari personalități ale culturii
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
jertfit pentru eliberarea Basarabiei și a Transilvaniei. Într-un asemenea mediu, descinde la Tecuci dr. Grigore Tabacaru, numit din septembrie 1923 ca profesor de filozofie la Școala Normală din Tecuci. Din inițiativa sa, pe 25 noiembrie 1923, un grup de intelectuali - între care s-au remarcat: avocații Virgil Mironescu, V.G.Beldie și Traian Corodeanu, profesorii Șt.Corodeanu și Antoaneta Bogdan, institutorii Gh.Popovici și Zoe Țuchel, căpitanul I.Diea și protopopul N.Conduratu - pune bazele Ateneului Cultural, al cărui principal scop
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
mai importantă instituție de profil din județul Suceava. Înființarea sa este strâns legată de începerea lucrărilor arheologice și de restaurare la Cetatea de Scaun de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sub patronajul arhitectului austriac Karl Adolf Romstorfer. La inițiativa câtorva intelectuali suceveni, la data de 7 noiembrie 1899 ia ființă Societatea „Muzeul”. Noua instituție își capătă statutul de persoană juridică la 4 ianuarie 1900. Prima secție a fost cea de istorie, constituind practic nucleul în jurul căruia a luat naștere muzeul. De-
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
decisă la Viena și era una din condițiile pentru o mai strânsă apropiere de Ungaria, respectiv de aristocrația maghiară, de care împăratul avea atâta nevoie pentru succesul politicii sale. Astfel, nici memoriul din decembrie 1860, semnat de peste 12.000 de intelectuali, negustori și meseriași din Banat, nici jalbele și doleanțele sârbilor nu și-au gasit ecou. Prin patenta din 27 decembrie 1860, împăratul Franz Joseph I a decis anexarea Banatului la Ungaria. Pe data de 16 februarie 1868, se dau noi
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
Iancu să urmeze cariera de avocat și din acest motiv venise la Târgu Mureș pentru a-și îndeplini stagiatura pe lângă Tabla Regească. Împreună cu Alexandru Papiu-Ilarian, care era și el cancelarist la Tabla Regească, Avram Iancu a devenit lider al tinerilor intelectuali români din localitate, animați de sentimente profund naționale și dornici de a se implica în rezolvarea problemelor politice și sociale ale românilor din Transilvania. În acești ani el a locuit într-o casă din vecinătatea Cetății Medievale, în strada numită
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea, spre 1875, se intensifică lupta necontenită a românilor, ca răspuns dat administrației austriece care pregătea intense manifestări pentru a celebra o sută de ani de la anexare. Pe acest fond se situează acțiunile intelectualilor progresiști, care militează pentru afirmarea elementelor românești rămase nealterate de-a lungul vremii. La sfârșitul secolului al XIX-lea este construită linia de cale ferată Dărmănești-Câmpulung Moldovenesc, localitatea devenind astfel legată la rețeaua de căi ferate. În 1938, este inaugurată
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
păgâni”. Istorici precum Hélène Ahrweiler au evocat de o formă de „conștiință națională”, ca cetățeni ai "Ρωμανία" ("Romania", așa cum se numea oficial Imperiul Bizantin), sau mai bine spus o mândrie de a fi cetățeni ai Imperiului, împărtășită mai ales de intelectualii și de militarii elenizați de la orașe și din zonele frontaliere, fiindcă, în provincie, răscoalele, uneori pe bază etnică (de exemplu, răscoala „Vlahilor”" Asan, Deleanu și Caloian, în Balcani (1181), încheiată în 1186 prin independența statului numit atunci "Regnum Bulgarorum et
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
-lea Porfirogenet și-a început domnia. L-a numit ca Marele Drongar pe Roman I Lecapenos. În perioada domniei co-împăratului Roman I, Constantin al VII-lea s-a ocupat mai mult de activități intelectuale, fiind constituit și un cerc de intelectuali la curtea imperială. Roman I a reușit să-i țină în frâu pe dynatii și a inițiat o serie de campanii în Orient, avându-l ca general loial și cooperant pe Turkuas. Roman și-a asociat la tron fii, încercând
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
iar in 2006 aproximativ 1.600 praghezi s-au declarat ca fiind evrei. În timpul ocupației naziste, Praga a fost unul dintre puținele orașe europene nerăvășite de bombardamentele aeriene, dar locuitorii capitalei au fost persecutați și oprimați de naziști. Politicieni sau intelectuali cehi, așa cum a fost fostul prim-ministru Alois Eliáš, au fost uciși sau închiși cu sprijinul informatorilor germani și al colaboraționiștilor cehi. Insurecția din Praga a fost declanșată pe 5 mai 1945, când rezistență cehă, cu sprijinul temporar al unor
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
din Amsterdam. Doctor Honoris Causa al Universităților din Liège, Atena, Montréal, New Delhi, Beijing, Bilkent - Ankara, Sofia, Maribor, Chișinău, Bangkok, Astana și al Ecole Normale Supérieure - Paris. După căderea dictaturii comuniste (decembrie 1989), s-a angajat împreună cu colegi universitari și intelectuali reputați în efortul de democratizare a României, în apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în constituirea societății civile. A fost una dintre personalitățile care au protestat împotriva acțiunilor antidemocratice ale noilor autorități în cadrul unui miting de 42 de zile
Emil Constantinescu () [Corola-website/Science/296802_a_298131]
-
Totoești datează de la începutul secolului XX-lea, iar cel care a pus bazele ei a fost învățătorul Botoșeneanu. Sub îndrumarea acestuia s-a construit prima clădire a școlii și au fost instruite primele generații care au dat și cei dintâi intelectuali ai satului: Ojog Neculai, Costin Dumitru și Simionescu Jan. Între anii 1935-1947, cel care s-a ocupat de educația fiilor satului a fost învățătorul Onica Gheorghe, fiu al comunei. După acesta, a urmat la conducerea școlii un alt fiu al
Totoești, Iași () [Corola-website/Science/301314_a_302643]
-
Munteanu Emilia, Lăzarescu Ecaterina, Ștubei Elena, Cruceanu Elena, Bâlcu Elena, Flămânzeanu Virginea, Butuc Costel., Apăvăloaei Constantin, Adamachi Gheorghe, Bâlcu Maria, Ojog Elena, Ilie C., Beldiman Irina, Nistor Angela, Ciubotaru Cristina, Nistor Lăcrămioara; sportivi- Nistor Mihai(box). După numărul mare de intelectuali ridicați din satul Totoești, cu pregătire în toate domeniile vieții sociale, se poate concluziona că atât sătenii, cât și colectivul de cadre didactice au fost și sunt preocupați de pregătirea temeinică a fiilor satului și de afirmare a acestora. După
Totoești, Iași () [Corola-website/Science/301314_a_302643]
-
un articol dedicat autorului său de către Peter Blake. Încredințarea realizării proiectului sediului general al UNESCO din Paris, în 1953, a fost un punct de cotitură pentru Breuer. A însemnat, printre multe altele, revenirea în Europa, după ce o părăsise, ca atâția intelectuali de valoare, din cauza nazismului, o reîntoarcere la proiecte de anvergură după ani și ani în care a realizat doar proiecte rezidențiale și începutul folosirii betonului pe scală largă în toate proiectele sale. Astfel, Marcel Breuer a devenit unul dintre practicanții
Marcel Breuer () [Corola-website/Science/300017_a_301346]
-
este un cunoscut și longeviv săptămânal de satiră și investigație din România, fondat în octombrie 1991 Revista și-a propus să critice tot ceea ce considera a fi sancționabil la nivel național: guvernul, președintele țării, parlamentul, opoziția, intelectualii, minerii, liderii sindicali, politicianismul, diverse publicații, istoria românilor, naționalismul fad, Biserica etc. A fost întemeiat în octombrie 1991 de către mai mulți jurnaliști proveniți de la săptămânalele "Cațavencu săptămânal incomod" și "Cațavencu Internațional", editate la Editura Cassandra - Doru Bușcu, Liviu Mihaiu, Sorin
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
cu în jur de 150 de membrii stabili. Militează pentru Procesul comunismului, pentru reprezentarea drepturilor victimelor sistemului penitenciar și carceral comunist, pentru aplicare lustrației și pentru reintegrarea lui Paul Goma în drepturile sale cetățenești, redactînd singur sau în colaborare cu intelectualii Ioan Roșca, Valerian Stan, Flori Stănescu, Mircea Stănescu, proteste și apeluri diverse. S-a recăsătorit în Franța a treia oară cu Marie-Claire, ziarista franco-kabylă. Din prima căsătorie - 1971, cu basarabeanca Silvia Culcer (n. Marcu, în 1942), profesoara de muzică și
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
sclavilor aduși în perioada colonială. Spre deosebire de celelalte insule caraibiene, locuitorii beneficiează de un nivel de viață superior, având acces la studii, inclusiv în Franța metropolitană datorită burselor statului francez. Astfel, Martinica este considerată "intelectualitatea" antilelor, numeroși artiști, scriitori și alți intelectuali fie fiind originari din insulă, fie sunt rezidenți ai acesteia.
Martinica () [Corola-website/Science/300156_a_301485]
-
la alfabet latin. Cu acest prilej, în 1932 a trecut la alfabetul latin și „limba moldovenească”, renunțîndu-se la gramatica lui Leonid Madan (ale cărui cărți au fost scoase din biblioteci și distruse) și folosindu-se limba română literară. În 1937, intelectualii români și activiștii comuniști de etnie română din RASSM au fost acuzați de către autoritățile sovietice că ar spiona și ar organiza sabotaje și aproape toți au fost îndepărtați din funcțiile publice, deportați sau executați. Conform unei noi tendințe generale din
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300193_a_301522]
-
RSS Moldovenească a fost una dintre cele mai fidele Moscovei. Una dintre dovezi este și redenumirea multor orașe și comune după diferiți lideri comuniști de la centru. Cea mai mare parte a elitei românești-moldovenești de dinaintea celui de-al doilea război mondial, intelectualii, orășenii, ca și sute și mii de țărani de rând au fost uciși sau deportați (în special prin deportările organizate în 1940, în 1949 și în 1951). Chiar și în zilele noastre sunt zeci de mii de români-moldoveni trăitori în
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
deși mulți locuitori se ocupă cu agricultura și creșterea animalelor, o bună parte lucrează în oraș, făcând naveta cu tramvaiul care leagă Cicirul de municipiu. Cicirul nu mai este acum un sat de plugari, ci aici s-au format și intelectuali - doctori, cadre didactice, ingineri etc. Evoluția demografică în satul Cicir a fost urmărită pe parcursul anilor: 1752 - 175, 1875 - 621, 1869 - 1025, 1880 - 941, 1890 - 904, 1910 - 971, 1922 - 996, (Dicționar istoric, p. 86). Recensamântul din anul 2002 a înregistrat 952
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
Anderson, cu ajutorul căruia îi va apare primul roman "Soldier's Pay" (Plata soldatului), 1926. Călătorește în Europa, vizitând Italia și Elveția și rămâne câteva luni la Paris. Reîntors publică un roman "Mosquitoes" ("Țânțarii"), 1927, o imagine amară a mediului de intelectuali snobi și superficiali în care se învârtea. La Oxford va trăi din tot felul de munci ocazionale și va scrie. În anul 1929, publică romanul "Sartoris", moment crucial în creația sa, o reîntoarcere către istoria legendară sau reală a locurilor
William Faulkner () [Corola-website/Science/301542_a_302871]
-
precum cel Constituțional Democratic (Kadeții). Socialiștii Revoluționari (Eserii), inspirându-se din tradițiile narodniciste, luptau pentru împărțirea pământului celor care îl lucrau de fapt —țăranii. Alt partid radical era cel al Social-Democraților, exponenți ai marxismului în Rusia. Bucurându-se de sprijinul intelectualilor radicali și al clasei muncitoare orășenești, social-democrații luptau pentru reforme sociale și economice radicale. În 1903, PSDMR s-a rupt în două facțiuni - menșevicii, sau moderații, și bolșevicii, sau radicalii. Meșevicii credeau că socialismul se va dezvolta treptat și pașnic
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
agricolă. Noile politici au îmbunătățit nivelul de trai, deși au continuat să existe lipsuri în ceea ce privește bunurile electrocasnice, îmbrăcămintea și alte bunuri. Sistemul judiciar, deși aflat încă sub controlul total al Partidului Comunist, nu s-a mai caracterizat prin teroare, iar intelectualii au căpătat mai multă libertate de expresie. Pe 4 octombrie 1957, Uniunea Sovietică a lansat primul satelit artificial al pământului, Sputnik 1. Pe 12 aprilie 1961, Iuri Gagarin a devenit primul om care a călătorit în cosmos în capsula spațială
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
toate suferințele, i-a rezervat o soartă mai blândă decât cea a multor contemporani. Începând de la jumătatea anului 1916, situația în Rusia se înrăutățise sensibil. Începutul Revoluției Ruse în februarie 1917 și abdicarea țarului Nicolae II au constituit pentru mulți intelectuali ruși un semnal de alarmă și unii dintre ei, care considerau că situația nu mai avea nici o ieșire, au început să părăsească țara. După Revoluția Socialistă din Octombrie, în 1918, a început o emigrație masivă, care a continuat mulți ani
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
ei de amintiri lucruri pe care nu putuse să le împărtășească vizitatorului: Sunt gânduri care reflectă separația ei totală de un occident pe care îl știe incapabil să conceapă și să priceapă drama internă profundă a unor generații întregi de intelectuali a căror vlagă și creativitate a fost distrusă de un regim represiv. Anii următori ai vieții Amatovei, după întoarcerea din închisoare a fiului ei au fost relativ fericiți. Ahmatova n-a avut niciodată o casă mare - toate poeziile ei au
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]