17,036 matches
-
bucate și "Sala Dietei", având medalioane pictate pe pereți (printre ele se găsesc și portretele domnilor Matei Basarab din Țara Românească și Vasile Lupu din Moldova). În aripa castelului numită "Matia" se mai deslușește destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de Hunedoara ("Corvini"). În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această
Castelul Hunedoarei () [Corola-website/Science/302217_a_303546]
-
la legenda cu corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de Hunedoara ("Corvini"). În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ținut de cuvânt
Castelul Hunedoarei () [Corola-website/Science/302217_a_303546]
-
În mitologia celtică, i sau enii sunt niște ființe fabuloase care au populat Irlanda, în trecut. Asemănători cu titanii din mitologia greacă, ei au guvernat aceste tărâmuri înaintea zeilor. Ei erau după unele legende celtice niște zei ai haosului și ai naturii sălbatice, în opoziție cu Tuatha De Danann, grupul zeilor ce reprezintă civilizația umană. Fomorii pot reprezenta totodată zeii vechii populații care a existat înainte de poporul "Goidelic" Irlanda. Conform textelor din "Lebor na
Fomori () [Corola-website/Science/302225_a_303554]
-
irlandez Geoffrey Keating prezintă o tradiție celtică care susținea că fomorii au sosit conduși de Ciocal și s-au hrănit cu pești și păsări până la venirea lui Partholon de la care au preluat plugul și creșterea vitelor. Este posibil ca aceată legendă să relateze o transformare a unui popor mezolitic de vânători și pescari într-un popor de agricultori. Partholon l-a învins pe Ciocal în bătălia de la Mag Ithe, dar oamenii au murit mai târziu din cauza ciumei. Mai târziu a venit
Fomori () [Corola-website/Science/302225_a_303554]
-
formează râul Desaguadero, care curge spre sud, prin Bolivia până la Lacul Poopó. Acestuia i se datorează mai puțin de cinci procente din pierderile de apă, restul fiind rezultatul evaporării ca urmare a vânturilor și soarelui, puternice la această altitudine. O legendă povestește că, după Potopul andin, Inti, zeul Soarelui, și-a îndreptat prima rază asupra lacului Titicaca și a trimis din cer pe pământ, un fiu și o fiică pentru ca ei să-i învețe pe oameni să-l cunoască, să-l
Lacul Titicaca () [Corola-website/Science/302235_a_303564]
-
din zilele noastre, unde au fondat o colonie numită Tana. Turcii otomani au pus capăt prosperității coloniei în 1471, când au cucerit zona și au construit o fortăreață puternică. Într-un dintre bătăliile care a rămas una dintre paginile de legendă ale istoriei căzăcești, cazacii de pe Don au cucerit în vara anului 1637 fortăreața apărată de 4.000 de turci cu 200 de tunuri și au stăpânit-o timp de 5 ani. În iunie 1641, cazacii au rezistat unui asediu al
Azov () [Corola-website/Science/302227_a_303556]
-
copacul cu apa din fântână. Astfel, ramurile arborelui rămân verzi. Sub rădăcina ce terce prin Jotunheim se află fântâna lui Mimir, iar sub rădăcina Helheim-ului se află fântâna "Hvergelmir". În vârful copacului se afla un cocoș gigantic sau după majoritatea legendelor, un vultur numit Vidofnir, deasupra căruia zbura uliul Vedrfolnir. Rădăcinile din Niflheim erau roase de dragonul Nidhogg. Veverița Ratatosk aleargă permanent în susul și josul arborelui, de la Nidhogg la vultur, răspândind intrigi între ei. De asemenea sunt patru cerbi care se
Yggdrasil () [Corola-website/Science/302267_a_303596]
-
culturii vestice logice și științifice. Spre deosebire de scrierea cuneiformă, scrierea chineză a folosit, și o face și în prezent, semne picturale. Sistemul de scriere al ideogramelor chinezești, caracterele-cuvinte, împrumutate de cultura japoneză în secolul al VI-lea, ar fi apărut, spune legenda, undeva în China, în anul 2700 î.e.n, fiind creația unei persoane misterioase cu 4 ochi, pe nume Tsang Hsieh, inspirat, se pare, de urmele lăsate de păsări pe nisip. Și mai spune legenda că însuși Zeul cerului, uimit
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
-lea, ar fi apărut, spune legenda, undeva în China, în anul 2700 î.e.n, fiind creația unei persoane misterioase cu 4 ochi, pe nume Tsang Hsieh, inspirat, se pare, de urmele lăsate de păsări pe nisip. Și mai spune legenda că însuși Zeul cerului, uimit de atâta ingeniozitate, ar fi făcut să cadă grâne din cer, în semn de admirație pentru lucrul omenesc înfăptuit. Și azi în China, acele inscripții de pe scoici sau carapace de broască țestoasă, picturi simplificate, interpretate
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
gură”. La 9-10 mai 1860, Convenția Republicană din Statul Illinois s-a ținut la Decatur. Susținătorii lui Lincoln au organizat o echipă de campanie condusă de , , și Jesse DuBois, iar Lincoln a primit aici prima susținere pentru candidatura prezidențială. Exploatând legenda zilelor de la Frontieră petrecute împreună cu tatăl său (desțelenind pământul și despicând traverse cu toporul), susținătorii lui Lincoln au adoptat eticheta de „Candidatul Traversă” (în ). La 18 mai, la Convenția Națională Republicană de la Chicago, prietenii lui Lincoln i-au obținut candidatura
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
vreme îndelungată considerat mai mult o plantă medicinala decât o băutură. În textele europene apare în 1559, la Veneția, sub numele de "chai cătai", ceea ce a dat numele de ceai. Istoria ceaiului începe cu trei mii de ani înainte: conform legendei primul care a descoperit întâmplător efectele lui benefice a fost împăratul chinez Sen-Nung. Ceaiul a fost introdus treptat, dar mai întâi că și condiment, sau fiert în mâncăruri. Cultul ceaiului a aparut doar în timpul dinastiei Han (206-220), atunci au început
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
refăcând Babilonul și îmbunătățind fortificațiile sale. El este cunoscut pentru reconstruirea a mai multor temple, drumuri pavate, canale tăiate, si a unui șanț și zid în jurul orașului. El este, de asemenea, cunoscut pentru construirea Grădinilor Suspendate din Babilon, care, conform legendei, el a construit pentru a o înveseli pe soția sa mediana,căreia îi era dor de priveliștile de acasă. În ciuda distrugerii Ierusalimului și a deportării evreilor, Nabucodonosor apare într-o lumină favorabilă, în cea mai mare parte din Biblie. El
Nabucodonosor al II-lea () [Corola-website/Science/302325_a_303654]
-
grizzly). Aceștia pot fi văzuți pe totemul din aceste zone, sculptați, cu gheare lungi, limba scoasă, nările sugerate prin două cerculețe și mâncând somoni. Grizzly a atras atenția băstinașilor datorită puterii și cruzimii, fiind considerat protector al casei. În unele legende este considerat prințul care se va căsători cu cea mai frumoasă fată din acea comunitate. Ziua ursului: În folclorul românesc ziua ursului este pe 2 februarie sau Stretenia atunci când se practică ritualurile viilor. Se mai numește Martinul cel Mare și
Urs polar () [Corola-website/Science/302329_a_303658]
-
primăvara și nu mai hibernează. Zalmoxis: se presupune că derivă de la "zalmos" care înseamnă "piele de urs". Zeița Artemis: Aceasta avea preotesele îmbrăcate în blănuri de urs și era considerată divinitate a vegetației. Constelații: constelațiile Ursa Mare și Ursa Mică.Legenda spune că zeița Callisto și fiul ei au fost transformați în urși de către Hera deoarece aceasta a avut un copil cu soțul ei, Zeus. Foto
Urs polar () [Corola-website/Science/302329_a_303658]
-
păcatele lor. În unele mitologii ca cea egipteană, ele erau trimiși ai zeilor pe pământ, sau înșiși zeii și trebuiau respectate și adorate. Vrând să explice proprietățile și originile animalelor, oamenii și-au imaginat încă din cele mai vechi timpuri legende și mituri, în care aceste ființe, obișnuite în ziua de astăzi, capătă însușiri fabuloase. În mitologia egipteană, broasca o reprezenta pe zeița nașterii, pe Heket, adesea reprezentată cu capul acestui animal, amintind de fertilitatea deosebită a broaștei. Ea și soțul
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
femeie goală flancată de două bufnițe. În mitologia greacă, bufnița este simbolul Atenei, zeița înțelepciunii. Lilith, vechea zeiță ebraică, diavolița morții infantile era identificată cu această pasăre. Ouăle de bufniță, dimpotrivă, asigurau o viață lungă și o tinerețe durabilă, conform legendelor antichității. Ca orice pasăre răpitoare de noapte, în multe superstiții ale diferitelor popoare, bufnița anunța moartea într-o casă dacă se arăta deseori prin prejma ei. În multe mitologii, calul era animalul călărit de zeul-soare,însă mai târziu apar care
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
în lume. Tot în mitologia celtică, corbul este un simbol al lui Lug, zeu omniscient, și asta datorită faptului că fiind pasăre reprezintă celestul și lumina, iar prin culoarea sa reprezintă terestrul și tenebrele. Corbul mai este întâlnit și în legenda potopului din mitologia mesopotamică. Singurul supraviețuitor al dezastrului, împreună cu familia sa, Uta-Napiștim, trimite din corabia sa un porumbel, o rândunică și un corb, pentru a vedea cine a mai reușit să scape. Din aceste trei păsări, doar corbul a fost
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
greacă, tânăra Mirmex, nemulțumind-o pe zeița Atena, a fost preschimbată în furnică, ființă socotită de greci dăunătoare recoltelor. Totuși, aceste insecte îi uimeau pe antici prin puterea lor de a căra obstacole mult mai mari decât ele. O altă legendă grecească surprinde transformarea de către Zeus a unor furnici, probabil din neamul lui Mirmex, în oameni. Aceștia, printre care se numărau și Ahile și Patrocle erau mirmidonii, cei mai viteji războinici ai Greciei Antice. În tradiția islamică, lăcustele au fost printre
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
al Tunisului, în prezent un cartier al orașului modern Tunis din Tunisia. Limba vorbită de cartaginezi se numea punică, fiind una din limbile semitice antice, care provenea din limba vorbită de fenicieni. a fost întemeiată de către negustorii fenicieni și, conform legendei, de către prințesa Didona (sau Elisa), sora lui Pigmalion. Colonia a ajuns să aibă o mare importanță economică, ce rivaliza cu cea a metropolelor feniciene. Între 650 - 308 î.Hr. forma de guvernament a fost monarhia, iar între 308 și 146 î.Hr.
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
de vechea colonie Utica, ei au numit noua așezare "orașul nou" - în feniciană "Kart-Hadașt". O tradiția antică fixează întemeierea orașului în anul 814 î.Hr. Cele mai vechi vestigii arheologice pot fi datate în prima jumătate a secolului VIII-lea î.e.n. Legenda întemeierii orașului Cartagina ne relatează cum prințesa feniciană Elisa, cunoscută la romani sub numele de Didona, regina si sora lui Pygmalion al Tyr-ului, a fugit de fratele ei însetat de putere care îi ucisese soțul, și a ajuns cu corăbiile
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
Linia marcată de aceste fâșii a mărginit Byrsa, cetățuia în jurul căreia s-a dezvoltat mai târziu orașul Cartagina. După întemeierea orașului, Eliza s-a jerfit zeilor pe un rug de foc pentru a garanta bunăstarea orașului. O versiune a acestei legende este redată de poetul Vergil în lucrarea "Aeneis". În primele două secole de la întemeiere, Cartagina era încă dependentă de Tyr, orașul-metropolă de unde proveneau coloniștii care o întemeiaseră. Când teritoriile feniciene au fost cucerite de persani în secolul al VI-lea
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
astfel autonomia. Celebra lozincă a lui Marcus Porcius Cato cel Bătrân ("Ceterum censeo Carthaginem esse delendam" - „Mai ales eu sunt de părere că trebuie distrusă Cartagina") a fost pusă în practică și construcțiile orașului dărămate una după alta până la temelii. Legenda potrivit căreia pe întreaga suprafață a fost presărată sare din belșug pentru a face terenul neroditor provine din secolul al XIX-lea și nu a fost dovedită până acum de izvoarele antice. Suprafața orașului a fost totuși pentru un secol
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
într-o zonă împădurită de la poalele Munților Stânișoarei, pe valea pârâului Suha Mică. Numele Mănăstirii Slatina provine de la un izvor cu apă sărată (slatină) aflat în apropiere, care a secat în timp. Istoria zidirii mănăstirii se pierde în negura timpului. Legendele spun că aici trăia un sihastru cu numele de Pahomie care l-ar fi sfătuit pe domnitorul Lăpușneanu să zidească o mănăstire pe locul unde creștea un paltin. Până atunci, sihastrul se nevoia într-o bisericuță de lemn. Ctitorul Mănăstirii
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
fi fost condus în acest loc de către sihastrul Pahomie. El l-a numit ca întâiul egumen pe Iacob zis și Molodeț, adică cel vrednic. Cronicarul moldovean Ion Neculce (1672 - circa 1745) relatează în lucrarea sa "O samă de cuvinte" următoarea legendă despre întemeierea Mănăstirii Slatina: ""Alexandru-vodă Lăpușneanul, fiind domnu, au făcut mănăstirea Slatina. Și așè dzicu oamenii că, trăind un săhastru acolo și fiind un paltin, copaciu mare, unde este acum prestolul în oltariu, vidè acel săhastru spre duminici și spre
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
pungă nu au mulți prădători și paraziți, dar sunt amenințati de numeroși agenți patogeni, cum ar fi bacteriile din familia Chlamydiaceae și retrovirusul Koala. Pe lângă asta, mai sunt amenințati și de incendiile de pădure și de secetă. Au apărut în legendele și picturile rupestre ale aborigenilor de mii de ani. Prima întâlnire cunoscută dintre un european și o koala a avut loc în 1798, și o imagine a animalului a fost publicată în 1810 de către naturalistul . Botanistul a scris în 1814
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]