27,810 matches
-
realizare a unei politici penale și sociale față de o anumită categorie de condamnați pentru infracțiuni ce nu prezintă un pericol social ridicat și care au dat dovezi temeinice de îndreptare, oferindu-li-se acestora posibilitatea de a beneficia de clementa legiuitorului. Pe lângă aceste considerente sociale, grațierea colectivă are în vedere adesea și reducerea numărului de persoane condamnate care vor rămâne în continuare în penitenciare, precum și diminuarea supraaglomerării unităților din sistemul penitenciar. Așa fiind, grațierea colectivă creează, printr-un act normativ cu
DECIZIE nr. 86 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148693_a_150022]
-
se pot referi la natură infracțiunilor săvârșite, durata pedepselor, existentă stării de recidiva sau la situația personală a condamnaților, spre exemplu la conduită și vârsta acestora sau la starea lor de sănătate. Cu toate că stabilirea acestor criterii este atributul exclusiv al legiuitorului, actul normativ de grațiere trebuie să respecte prevederile constituționale și principiile de drept general valabile. Astfel, din textul Legii nr. 543/2002 rezultă că beneficiul grațierii este acordat persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de până la 5 ani inclusiv, acelora sancționate
DECIZIE nr. 86 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148693_a_150022]
-
atât incriminarea, cât și aplicarea pedepsei fiind determinate de momentul comiterii infracțiunii. Or, art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu respectă aceste principii. Curtea observa că aplicarea actului de grațiere colectivă în funcție de data săvârșirii faptei a fost consacrată de legiuitor și în Legea nr. 137/1997 privind grațierea unor pedepse, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 25 iulie 1997, care, la art. 11, prevede că "Dispozițiile prezenței legi se aplică numai faptelor comise până la data
DECIZIE nr. 86 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148693_a_150022]
-
170 din 25 iulie 1997, care, la art. 11, prevede că "Dispozițiile prezenței legi se aplică numai faptelor comise până la data de 26 mai 1997". Această lege, ca și celelalte acte normative de grațiere anterioare, reflectă voința constant exprimată de legiuitor de-a lungul timpului, în sensul că de grațiere trebuie să beneficieze cei care au comis fapte penale anterior publicării legii, indiferent de momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. De asemenea, în Proiectul de lege privind grațierea unor pedepse
DECIZIE nr. 86 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148693_a_150022]
-
a hotărârii de condamnare. De principiu, dacă o lege de grațiere intra în vigoare anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, grațierea își produce efectele de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. Aceasta este, de altfel, și soluția consacrată de legiuitorul român în legea-cadru privind grațierea și procedura grațierii [a se vedea art. 13 alin. (2) din Legea nr. 546/2002 privind grațierea și procedura acordării grațierii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 16 octombrie 2002
DECIZIE nr. 86 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148693_a_150022]
-
prevederile art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituție, de a grația numai pedepsele și alte sancțiuni aplicate prin hotărâri judecătorești rămase definitive până la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin deciziile Curții Constituționale această voința a legiuitorului este considerată neconstituțională și se propune un alt criteriu de determinare a obiectului grațierii decât acela impus de lege. Prin această însă Curtea Constituțională se substituie voinței Parlamentului, modificând și completând dispoziția legală supusă controlului de constituționalitate, ceea ce contravine dispozițiilor
DECIZIE nr. 86 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148693_a_150022]
-
determine un tratament juridic diferit față de persoane aflate în aceeași situație, incalcandu-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. Chiar dacă legea de grațiere colectivă are, prin natura ei, caracterul unui act de clementa, la latitudinea autorității legiuitoare, voința legiuitorului nu este cu totul nelimitată, căci în statul de drept, în care Constituția consacră principiul egalității în fața legii, orice diferența de tratament juridic între persoane aflate în situații egale nu se poate justifica decât pe baza unor criterii obiective și
DECIZIE nr. 86 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148693_a_150022]
-
justiției, de gradul de încărcare a rolurilor instanțelor judecătorești ori de exercitarea căilor de atac în conformitate cu art. 128 din Constituție și art. 14 alin. 5 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Considerăm însă că nu Curtea Constituțională, ci legiuitorul pozitiv - Parlamentul României - trebuie să stabilească acele criterii obiective și raționale de care să depindă aplicarea legii în cauză. În consecință, nu putem achiesa la stabilirea prin Decizia Curții Constituționale a criteriului de aplicare a legii de grațiere în funcție de data
DECIZIE nr. 86 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148693_a_150022]
-
depindă aplicarea legii în cauză. În consecință, nu putem achiesa la stabilirea prin Decizia Curții Constituționale a criteriului de aplicare a legii de grațiere în funcție de data comiterii faptei, deoarece stabilirea condițiilor de aplicare a legii este de competența exclusivă a legiuitorului, iar nu de cea a instanței de contencios constituțional. Judecător, Nicolae Cochinescu Judecător, Constantin Doldur -------
DECIZIE nr. 86 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148693_a_150022]
-
relațiilor sociale sau a subiecților supuși jurisdicției Curții de Conturi, activitatea desfășurată de aceasta ar ieși din sfera activității instanțelor judecătorești și ar deveni o activitate administrativ-jurisdicțională. Cuprinderea instanțelor de judecată ale Curții în cadrul acestei instituții a fost concepută de legiuitor că o modalitate de a asigura o înfăptuire rapidă și eficiența a justiției financiare, iar nu pentru a determina o ingerință a administrativului în activitatea acestor instanțe. De altfel, activitatea jurisdicționala este înfăptuita de judecători financiari care sunt numiți de
DECIZIE nr. 90 din 4 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148738_a_150067]
-
lege, și numai în raport cu resursele financiare existente, care pot fi alocate în acest scop, potrivit art. 137 alin. (5) din Constituție". Arată că reglementările internaționale invocate de autorul excepției nu sunt incidente, iar dispozițiile legale criticate nu instituie discriminări, deoarece "legiuitorul are competența de a reglementa în mod diferit și în raport cu posibilitățile financiare existente măsurile de protecție socială ce se acordă unor categorii de cetățeni". Acestea nu restrâng exercițiul nici unui drept și nu încalcă nici prevederile art. 15 alin. (2) din
DECIZIE nr. 112 din 13 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 , ale Legii nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , precum şi a dispoziţiilor art. 80, 81 şi 180 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148857_a_150186]
-
pensie, fiind restrâns exercițiul drepturilor persoanelor pensionate anterior datei intrării în vigoare a legii, ceea ce avantajează persoanele care se pensionează după acea dată. În legătură cu aceste critici, Curtea constată că abrogarea, modificarea sau completarea unor legi intra în competența exclusivă a legiuitorului. Dispozițiile legale criticate nu restrâng exercițiul vreunui drept sau al vreunei libertăți constituționale, nefiind astfel încălcate prevederile art. 49 din Constituție. De asemenea, aceste dispoziții legale nu contravin reglementărilor internaționale invocate, nefiind aplicabile prevederile art. 20 din Constituție. În acest
DECIZIE nr. 112 din 13 martie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 , ale Legii nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , precum şi a dispoziţiilor art. 80, 81 şi 180 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148857_a_150186]
-
782 din 28 octombrie 2002, s-a reținut că "textul de lege criticat este un text de procedură - deci fără efect cu privire la dreptul substanțial al creditorilor - iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, reglementarea procedurilor judiciare este de competența legiuitorului". Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să determine modificarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezența cauza. În ceea ce privește invocarea încălcării art. 11 din Constituție, referitoare la "Dreptul internațional și dreptul intern", cu
DECIZIE nr. 49 din 4 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148856_a_150185]
-
prevederile constituționale respective nu au legătură cu soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești". În ceea ce privește dispozițiile art. 67 alin. (4), care prevăd votarea pe categorii de creanțe, se apreciază de către Guvern că "acestea realizează o punere în practică a politicii legiuitorului de protecție specială a unor anumite categorii de titulari de creanțe, cum ar fi cele izvorâte din contracte de muncă sau din obligații de întreținere, care, datorită cuantumului de obicei scăzut, s-ar afla în pericol de a fi dezavantajate
DECIZIE nr. 22 din 21 ianuarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (3) şi (4), art. 68 alin. (1), precum şi ale art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148866_a_150195]
-
drept. În consecință, în intervalul 9 noiembrie 2010-24 decembrie 2010, dispozițiile art. 35 alin. (1) teza finală din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , au fost suspendate de drept, încetându-și efectele juridice începând cu data de 25 decembrie 2010, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor declarate neconstituționale. Capitolul III Reorganizarea și dizolvarea organizațiilor sindicale Articolul 36 Organizațiile sindicale se pot dizolva prin hotărârea membrilor sau a delegaților acestora, adoptată conform statutelor proprii. Articolul 37 (1) În cazul dizolvării patrimoniul
LEGE nr. 54 din 24 ianuarie 2003 (*actualizată*) Legea sindicatelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147590_a_148919]
-
și inviolabilitatea proprietății private. Cât privește dispozițiile art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, care consacră posibilitatea sancționării contravenționale a angajatorului pentru nerespectarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) din aceeași lege, autorii sesizării susțin că acestea "confirmă intenția clară a legiuitorului de a da și ocroti posibilitatea altor persoane de a se imixtiona în modul de administrare a proprietății", ceea ce contravine art. 41 alin. (2) și art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție. În sensul acestor susțineri se invocă art.
DECIZIE nr. 25 din 22 ianuarie 2003 cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 30 şi ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147598_a_148927]
-
că organizațiile sindicale sunt independente față de partidele politice, ceea ce înseamnă asigurarea autonomiei acestora, înlăturarea oricăror subordonări politice și a oricărei ingerințe. Textul de lege și principiul ce derivă din el se referă la organizațiile sindicale și nu la membrii acestora. Legiuitorul nu a considerat necesară includerea expresă a caracterului apolitic al sindicatului, din moment ce acesta apară drepturi și promovează interese concrete, individualizate în cuprinsul art. 1 alin. (1). În legătură cu art. 10 din Convenția nr. 87 din 1948, adoptată de Organizația Internațională a
DECIZIE nr. 25 din 22 ianuarie 2003 cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 30 şi ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147598_a_148927]
-
fapt indispensabil pentru buna desfășurare a activității unității. De altfel, se considera că delegații organizațiilor sindicale participa în consiliile de administrație la discutarea problemelor ce intră în sfera intereselor salariaților, dar nu au drept de vot, ceea ce înseamnă că intenția legiuitorului a fost de protejare a transparenței decizionale și nu de a conferi acestora atribuții ce contravin protecției proprietății private, garantată în art. 41 alin. (1) din Constituție. Aceste argumente justifica și înlăturarea afirmațiilor privind încălcarea dispozițiilor art. 135 alin. (1
DECIZIE nr. 25 din 22 ianuarie 2003 cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 30 şi ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147598_a_148927]
-
concordanță cu prevederile constituționale ale art. 37 și 49. Se arătă în acest sens că, potrivit art. 9 teza a doua din Constituție, statutul de salariat presupune existența unor raporturi de muncă între angajator și salariat, iar prin dispozițiile criticate legiuitorul a înțeles să dea posibilitatea și celorlalte categorii de persoane, care nu se găsesc în raporturi de muncă, să adere, fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă, la o organizație sindicală. Se mai arată că, pe de altă parte, potrivit art.
DECIZIE nr. 25 din 22 ianuarie 2003 cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 30 şi ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147598_a_148927]
-
8 din Legea sindicatelor cuprinde un singur alineat, critică autorilor sesizării, referitoare la eliminarea, în ședința Camerelor reunite, a alin. (2) al acestui articol "nu este de acceptat", în lipsa textului. Cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 30 din Legea sindicatelor, prin care legiuitorul a înțeles să stabilească cadrul juridic necesar organizațiilor sindicale pentru că ele să-și poată realiza scopul și care, în opinia autorilor sesizării, încalcă art. 134 alin. (2) lit. a) și art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, Guvernul consideră
DECIZIE nr. 25 din 22 ianuarie 2003 cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 30 şi ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147598_a_148927]
-
socială ori medicală de stat sau instituției private legal constituite ori, după caz, altei persoane, în condițiile legii, nu impune recunoașterea, și în ceea ce le privește, a dreptului de a-și da consimțământul la încuviințarea adopției copilului. Sub acest aspect legiuitorul a avut în vedere doar filiația dintre copil și părinții săi naturali, dată fiind finalitatea reglementării în cauză, potrivit căreia adopția se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7
DECIZIE nr. 308 din 12 noiembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147631_a_148960]
-
faptul că nu reglementează asistență copilului și nu impune necesitatea consimțământului instituției în a cărei ocrotire se află copilul, pentru cazul în care este imposibilă obținerea consimțământului părinților. Această lipsă de reglementare ar putea fi considerată că o omisiune a legiuitorului, omisiune care nu poate fi suplinita de Curtea Constituțională. Considerăm că nici omisiunea de reglementare nu poate fi susținută fără rezerve, având în vedere că, potrivit alin. (1) lit. b) al art. 7 din Ordonanță de urgență a Guvernului nr.
DECIZIE nr. 308 din 12 noiembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147631_a_148960]
-
Oficial al României. 2. Susținerea din sesizare referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii se considera că este neîntemeiată, nefiind încălcată prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 23 alin. (8) din Legea fundamentală, întrucat legiuitorul a avut în vedere o situație care privește un conflict de interese. Angajatorul nu poate fi obligat să mențină în funcție salariatul împotriva căruia, în condiții legale, a acționat pentru a-și apăra interesele legitime. Dacă legiuitorul nu ar fi
DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147597_a_148926]
-
Legea fundamentală, întrucat legiuitorul a avut în vedere o situație care privește un conflict de interese. Angajatorul nu poate fi obligat să mențină în funcție salariatul împotriva căruia, în condiții legale, a acționat pentru a-și apăra interesele legitime. Dacă legiuitorul nu ar fi reglementat această situație, s-ar fi încălcat dreptul de proprietate al angajatorului, întrucât acesta ar fi constrâns să mențină în funcție salariatul "a cărui muncă ar fi putut avea efecte negative asupra activității angajatorului". De aceea este
DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147597_a_148926]
-
fi reglementat această situație, s-ar fi încălcat dreptul de proprietate al angajatorului, întrucât acesta ar fi constrâns să mențină în funcție salariatul "a cărui muncă ar fi putut avea efecte negative asupra activității angajatorului". De aceea este justificată opțiunea legiuitorului de a lăsa la latitudinea angajatorului suspendarea contractului individual de muncă. Nu este încălcată prezumția de nevinovăție, întrucât nu angajatorul apreciază cu privire la vinovăția sau nevinovăția salariatului, ci instanță de judecată, iar suspendarea contractului de muncă se întemeiază pe conflictul de
DECIZIE nr. 24 din 22 ianuarie 2003 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. d), art. 52 alin. (1) lit. c), art. 53 alin. (1), art. 69, 70, 71, 129, 164 şi 223 din Codul muncii, adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 9 decembrie 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147597_a_148926]