14,805 matches
-
secolului al XX-lea Albert Einstein avea să propună o nouă teorie a luminii în care aceasta e atît undă cît și particulă. Fenomenul nu este ușor de observat în mod obișnuit pentru că chiar și în condiții optime intensitatea punctului luminos este abia egală cu cea a luminii incidente pe ecran în absența obiectului, dar în practică e mai slabă, iar dimensiunea în general mică a punctului îl face greu detectabil. Pentru observarea mai ușoară trebuie asigurate următoarele condiții: sursa de
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
centrul umbrei acestuia au aceeași lungime. Ca urmare, undele care parcurg aceste traiectorii au aceeași fază și deci interferența lor este constructivă. Pentru alte puncte din umbra obiectului interferența nu mai este constructivă, deci acestea sînt mai întunecate. Dimensiunea punctului luminos depinde de lungimea de undă a luminii folosite și de parametrii geometrici ai montajului: distanțele sursă-obiect și obiect-ecran și diametrul obiectului. Aceeași teorie a lui Fresnel are încă o consecință, dedusă și aceasta tot de Poisson, și anume că înlocuind
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
a lui Fresnel are încă o consecință, dedusă și aceasta tot de Poisson, și anume că înlocuind obiectul rotund cu o placă opacă în care se face o gaură rotundă, pe ecran se va vedea un punct negru în mijlocul discului luminos care corespunde găurii. Și această consecință este reală, chiar dacă este contraintuitivă, și a fost verificată experimental mai tîrziu de Fresnel și publicată în "Annales de chimie et de physique".
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
dintre cele mai complexe nebuloase cunoscute, iar observații de înaltă rezoluție realizate cu Telescopul Spațial Hubble dezvăluie structuri remarcabile, cum ar fi noduri, jeturi de material, bule și structuri în formă de arc. În centrul nebuloasei se află o stea luminoasă și fierbinte; acum aproximativ 1000 de ani, această stea și-a pierdut învelișul extern, formând nebuloasa. A fost descoperită de către William Herschel pe 15 februarie 1786 și a fost prima nebuloasă planetară a cărei spectru a fost investigat, cercetarea fiind
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
această nebuloasă rămân încă fără înțeles. Observațiile Telescopului Hubble a demonstrat un număr de inele fade în jurul Ochiului, care sunt straturi sferice rămase în urma ejecțiilor; totuși, mecanismul lor este neclar. NGC 6543 este o nebuloasă planetară foarte studiată. Este relativ luminoasă cu o magnitudine aparentă de 8,1, și de asemenea prezintă o luminozitate de suprafață ridicată. Este situată la o ascensie dreaptă de și la declinația . Declinația sa mare reprezintă faptul că este mai ușor de observat din emisfera nordică
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
la declinația . Declinația sa mare reprezintă faptul că este mai ușor de observat din emisfera nordică, de unde majoritatea telescoapelor mari au studiat-o. Întâmplător, NGC 6543 se află pe cer aproape în poziția aparentă polului nordic a eclipticei. Deși nebuloasa luminoasă internă este destul de mică — axa majoră a elipsei interne este de 16,1 secunde de arc, iar distanța dintre condensări este de 24,7 secunde de arc — ea este înconjurată de un halou de materie pe care l-a ejectat
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
15 000 K și o densitate mult mai mică. Steaua centrală a nebuloasei NGC 6543 este o stea de tipul O7 + [WR], cu o temperatură în fotosferă de aproximativ 80 000 K. Este cam de 10 000 de ori mai luminoasă decât Soarele, iar raza sa este de aproximativ 0,65 din cea solară. Analiza spectroscopică arată faptul că steaua pierde din masa sa prin intermediul unui vânt stelar într-un ritm de aproximativ 3,2×10 mase solare per an — cam
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
a fost prima nebuloasă planetară observată cu ajutorul unui spectroscop. Acest studiu a fost realizat de spectrscopistul pionier William Huggins pe 29 august 1864. Observațiile lui Huggins, care au relevat faptul că spectrul nebuloasei este non-continuu și alcătuit din câteva linii luminoase, au fost primele indicații că nebuloasele planetare sunt formate din gaze extrem de rarefiate. Încă din timpul acelor observații timpurii, NGC 6543 a fost observată prin spectrul electromagnetic. Observațiile asupra NGC 6543 în lungimi de undă infraroșii (de aproximativ 60 μm
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
bogat în elemente grele. Nebuloasa Ochi de Pisică este din punct de vedere structural o nebuloasă foarte complexă, iar mecanismul sau mecanismele care au modelat și creat această morfologie complicată nu este în momentul prezent înțeleasă cu claritate. Partea centrală luminoasă a nebuloasei este formată dintr-o bulă interioară elongată (elipsă internă) plină cu gaz fierbinte. Aceasta la rândul său este înconjurată într-o pereche de bule mari sferice unite de-a lungul corpului lor. Structura porțiunii luminoase din cadrul nebuloasei este
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
claritate. Partea centrală luminoasă a nebuloasei este formată dintr-o bulă interioară elongată (elipsă internă) plină cu gaz fierbinte. Aceasta la rândul său este înconjurată într-o pereche de bule mari sferice unite de-a lungul corpului lor. Structura porțiunii luminoase din cadrul nebuloasei este în mare parte cauzată de interacțiunea dintre un vânt stelar rapid (care este emis de steaua centrală) și materialul ejectat în timpul formării nebuloasei. Această interacție cauzează emisia de raze X (care a fost discutată pe larg mai
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
cauzat de transferul masei dintre cele două componente ale sistemului ar fi putut da naștere unor jeturi polare, care ar fi interacționat cu materialul ejectat anterior. Cu timpul, direcția jeturilor polare ar fi putut varia, datorită precesiei. În afara porțiunii interne luminoase a nebuloasei, există o serie de inele concentrice, despre care se crede că ar fi fost ejectate înainte de formarea nebuloasei planetare, în timpul în care steaua se afla în ramura asimptotică a gigantelor din diagrama Hertzsprung-Russell. Aceste inele sunt foarte uniform
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
similare. Masa totală a inelelor este de aproximativ 0,1 mase solare. Pulsațiile care au format inelele au luat naștere probabil acum 15 000 de ani și au încetat acum aproximativ 1000 de ani, când a început formarea părții centrale luminoase. Mai departe în spațiu, un halou fad gigantic se extinde la distanțe impresionante, iar formarea sa precede pe cea a nebuloasei principale. Masa acestui halou este estimată la 0,26-0,92 mase solare. În ciuda cercetărilor intensive realizate, Nebuloasa Ochi de
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
realizate prin tonuri cromatice (mai ales cele de fond plin). Nuanțele alese sunt pure și nu frapează pentru a deranja privirea: roșul pal, verdele deschis, albastrul abia perceptibil, tonuri de crem și portocaliu, galben stins, ocru-brun. Alăturarea tonurilor clare și luminoase face ca strălucirea culorilor să devină evidentă. Fondul negru sugerează ideea nopții și o gamă de culori deschise și foarte calde redau luminozitatea. Liniile curbe ondulate păstrează vagi reminiscențe ale artei bizantine. În scenele biblice care se petrec în orașe
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
în centrul lor nu mai mare decât Sistemul nostru Solar. Această radiație este, în mod verosimil, generată de o gaură neagră supermasivă prezentă în centrul lor, cu o masă de ordinul unui milion până la un miliard de mase solare. Puterea luminoasă emisă este de circa o mie de miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui. După toate aparențele, quasarii, blazarii și radiogalaxiile ar fi același tip de obiecte: nuclee active de galaxie (obiecte compacte și extrem de luminoase, care adăpostesc
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]
-
solare. Puterea luminoasă emisă este de circa o mie de miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui. După toate aparențele, quasarii, blazarii și radiogalaxiile ar fi același tip de obiecte: nuclee active de galaxie (obiecte compacte și extrem de luminoase, care adăpostesc o gaură neagră supermasivă), din care scapă jeturi de plasmă, extrem de luminoase și adesea foarte active în unde radio. Jeturile sunt compuse din particule încărcate proiectate de un mecanism încă neînțeles, dar care face, fără îndoială, să intervină
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]
-
mare decât cea a Soarelui. După toate aparențele, quasarii, blazarii și radiogalaxiile ar fi același tip de obiecte: nuclee active de galaxie (obiecte compacte și extrem de luminoase, care adăpostesc o gaură neagră supermasivă), din care scapă jeturi de plasmă, extrem de luminoase și adesea foarte active în unde radio. Jeturile sunt compuse din particule încărcate proiectate de un mecanism încă neînțeles, dar care face, fără îndoială, să intervină energia gravitațională gigantică a găurii negre centrale. Aceste particule sunt îndeosebi electroni, pozitroni, protoni
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]
-
Manuel Rubén Reynoso (n. 3 decembrie 1934) nume conspirativ "Presidente Gonzalo" (Președintele Gonzalo) este un fost luptător revoluționar peruan din perioada insurgenței maoiste. S-a afirmat în timpul conflictului intern din Peru, fiind liderul Partidului Comunist Peruan, numit și Cărarea Luminoasă. A fost acuzat de terorism și trădare și a fost capturat în 1992 și condamnat la detenție pe viață. Tatăl său a fost un comerciant prosper, iar mama sa a murit pe când avea numai cinci ani. Studiază filozofia și activează
Abimael Guzmán () [Corola-website/Science/333560_a_334889]
-
din orășelul Ayacucho. Intră în contact cu partidul comunist, aflat în ilegalitate, și devine adept al maoismului. După o perioadă de câteva luni petrecute în China, în 1978 iese din învățământ și se angajează în lupta politică pentru înființarea Cărării Luminoase, mișcare care promovează ideea unei lovituri de stat. În 1992, în timpul mandatului lui Alberto Fujimori, este căutat de "Grupo Especial de Inteligencia", atât el cât și camarazii săi, acuzați de terorism. Este descoperit în septembrie 1992 și arestat. Aflat în
Abimael Guzmán () [Corola-website/Science/333560_a_334889]
-
de "Grupo Especial de Inteligencia", atât el cât și camarazii săi, acuzați de terorism. Este descoperit în septembrie 1992 și arestat. Aflat în închisoare, în octombrie 1993, propune, sub presiunea lui Vladimiro Montesinos, un acord de pace între membrii "Cărării Luminoase" și stat, care nu se va concretiza niciodată. Este judecat de un tribunal militar ai cărui jurați sunt mascați pentru a se proteja de eventuale represalii din partea teroriștilor. Dar în 2003, Tribunalul constituțional susține că tribunalul militar este anticonstituțional și
Abimael Guzmán () [Corola-website/Science/333560_a_334889]
-
ora 04:30, cele 42 de planoare cu 493 de parașutiști la bord au decolat de pe două aeroporturi din Köln. Convoiul aerian a păstrat o tăcere radio completă, ceea ce i-a obligat pe piloți să se ghideze doar pe semnalele luminoase de la sol, care marcau drumul spre Belgia. Datorită interzicerii comunicațiilor radio, comandanții forței de asalt nu au putut fi informați că s-a rupt cablul de remorcare a unui planor și că acesta a fost obligat să aterizeze pe teritoriul
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
ianuarie/7 februarie 1904 ("Voința națională", București, ediția 3-a, anul XXI, nr. 5639), numele autorului fiind ortografiat Mihaǐ Sadoveanu. Varianta finală a romanului reproduce fidel prima versiune, schimbând nararea acțiunii de la persoana I la persoana a III-a. Imaginea luminoasă a domnitorului Ion Vodă cel Cumplit a fost inspirată din monografia lui B.P. Hasdeu (tipărită în 1865 la București), ce fusese scrisă „sub febra inspirației romantice” și era mai mult o lucrare literară decât una științifică. Prologul, epilogul și adaosurile
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
pe care le-a întâlnit, cu o bărbie mică și ascuțită și cu ochi mari albaștri ca de pisică. Părul de pe cap era lung și alb (oarecum ca un blond platinat), dar părul de sub brațe și cel pubian era roșu luminos. Boas a spus că s-a simțit fost puternic atras de această femelă, iar cei doi au avut relații sexuale. În timpul acestui act, Boas a menționat că femela nu l-a sărutat, dar în schimb îl atingea pe bărbie. Când
Antônio Vilas Boas () [Corola-website/Science/333877_a_335206]
-
un astronom german, care a emigrat în Statele Unite ale Americii în 1931. Cu Fritz Zwicky, a avut pentru prima dată ideea că supernovele pot crea stele neutronice. În al Doilea Război Mondial, a profitat de "blackout"-ul care reducea poluarea luminoasă la observatorul Mount Wilson pentru a observa centrul galaxiei Andromeda și să o rezolve în stele. Aceate observații l-au condus la definirea populațiilor stelare. A descoperit și existența a două tipuri de cefeide. Această descoperire l-a condus la
Walter Baade () [Corola-website/Science/333065_a_334394]
-
de localnici. Alte animale, inclusiv o maimuță, au fost oaspeții acestui original iubitor de animale. Cu toate acestea, medicul suedez nu a trait mult timp in , deoarece o boală de ochi l-a obligat să se retragă în mai puțin luminosul Torre Materita, pe care, de asemenea, l-a restaurat. Între anii 1919 și 1920 Munthe a închiriat vila marchizei Luisa Casați, care a dus acolo o viață extravaganța și uneori scandaloasa. Acest lucru a fost descris de autorul scoțian Compton
Villa San Michele () [Corola-website/Science/333131_a_334460]
-
Regiunea 1, deși neautorizată, la 4 septembrie 2007. Bernard este concediat și este părăsit de către prietena sa în Ajunul Crăciunului, care îi ia tot ce avea în apartament. Tot ceea ce îi rămâne este o lampă veche. Crăciunul devine brusc mai luminos atunci când el freacă lampa.
Bernard and the Genie () [Corola-website/Science/333148_a_334477]