14,775 matches
-
cere; El nu admite-n versuri o tragică durere. Dar rolul seu nu este ca, mârșav, uricios, Pe piață să atragă poporul cel de jos; Ci trebui cu plăcere și nobil să glumească Și intriga pe teatru ușor să se sfârșească; Să meargă acțiunea pe-a judecății cale, Și scena să nu-și piardă aplausele sale. Ear stilul seu în totul plăcut și întocmit, La timp să se ridice de glume împodobit, Și plin de pasiune cu artă-nchipuite, Și scenele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dacă vibrația sunetului Amen / ajunge în dreptul privirii / ce repede se dizolvă / triunghiurile de plumb”) sau ascezei profane („dacă o să înfășori cu răbdare pe mosor / firul de sânge / vei ajunge până la suflet”). Expresie a disperării existențiale și metafizice, versul lui P. sfârșește - cu mențiunea că acesta e un „sfârșit continuu” - în experiența integrării cosmice și a salvării. În plină epocă postmodernă, lirica lui hieratică reabilitează virtuțile fondatoare ale marii poezii. SCRIERI: Furnicile și oglinda, pref. Constantin Abăluță, București, 1993; Războinicul cu ciorapi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
contextul intern și internațional, chiar printr-un „coup déshonorent”, cum caracterizează N. Iorga acțiunea conspirației din 11 februarie 1866, Încheia o situație de provizorat, care Începuse, după expresia lui M. Kogălniceanu, cu declararea Unirii pe viață (24 ianuarie) și se sfârșise cu Unirea pentru totdeauna (11 februarie) <ref id="18">18 Dumitru Ivănescu, Mihai Kogălniceanu despre domnia lui Al. I. Cuza, În Zargidava, Bacău, 2011, an X, p. 70. </ref>. Evenimentele ce au urmat - semnarea Actului de abdicare de către Al. I.
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
construcție de Ianus bifrons: cu o față privește candid către grandoarea și solemnitatea peisajului montan, având nostalgia paradisului natural, cu cealaltă scrutează eseistic misterele logosului, întorcându-se totodată detașat-ironic asupra entuziasmelor și extazelor perechii ei opuse. Călătoria începută printre lucruri sfârșește astfel într-o expediție hermeneutică. După „livada de cremene”, P. părăsește teritoriul prozei spre a se instala în cel al comentariului ei, din competiție ieșind biruitor ochiul exegetic. Prima și probabil cea mai mare himeră a criticului este I. L. Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Un rol esențial revine ficatului în metabolismul glucidelor, proteinelor, lipidelor, vitaminelor și mineralelor. Rolul ficatului în metabolismul glucidic Metabolismul glucidic este influențat pe mai multe căi la nivel hepatic, începând cu depunerea glicogenului, conversia galactozei și fructozei în glucoză și sfârșind cu gluconeogeneza și formarea diverșilor compuși de metabolism intermediar. Glicogenul este cel mai important depozit glucidic hepatic, reprezentând 7-10 % din masa ficatului normal. Reglarea acestor procese se realizează de către insulină prin stimularea glicogenogenezei și inhibarea glicogenolizei și gluconeogenezei; adrenalina stimulează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
istorico-religioase mai specifice, acestea comportă adesea riscul de a plăti un preț prea mare. De exemplu, alegerea criteriului, de altfel fundamental, „religii ale mântuirii” ca principiu clasificator și distinctiv se poate transforma Într-un pat al lui Procust care ar sfârși, mai devreme sau mai târziu, prin privilegierea unui tip de răspuns religios, care să fie măsurat, printr-o judecată de valoare mai mult sau mai puțin implicită și deviantă, cu diferite alte tradiții religioase. Orice istorie a religiilor este, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sqq.) În aspectele lor cele mai variate, aceste câteva decenii (sunt, cu aproximație, doar 150 de ani din mileniile de istorie egipteană) se prezintă ca un creuzet de experiențe felurite și contrare, un moment de disoluție și renaștere: s-a sfârșit cu Împuternicirea dată de „stat” vieții religioase a indivizilor, legăturile dintre cer și pământ se Înmulțesc, devin elemente ale vieții cotidiene. 9. REORÂNDUIREA SOCIETĂȚII. O NOUĂ ESCATOLOGIETC "9. REORÂNDUIREA SOCIETĂȚII. O NOUĂ ESCATOLOGIE" În preajma anului 2 000 Î.Hr., pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
menționat. Textul lui Berossos afirmă explicit că, astfel, se obține „o ființă rațională, participantă la conștiința divină”. 6. Limitele concepției despre divintc "6. Limitele concepției despre divin" a) Absența veșniciei Nemurirea zeilor, adică ideea că viața lor nu se va sfârși niciodată, se află În acord perfect cu un alt punct al doctrinei sumero-akkadiene conform căreia zeii au avut un moment de Început În timp. Cu alte cuvinte, zeii mesopotamieni nu sunt veșnici (cf. subcapitolul 3.1). Este adevărat că unele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însuși ajunge să fie socotit unul dintre patronii riturilor și ai preoților care le exercitau (³șipu etc.). În același timp, din En¿ma eliș reiese că zeul nostru stăpânește peste apsû cu ajutorul unei vrăji puternice. Ca zeu al Înțelepciunii, Ea sfârșește prin a fi considerat patron al tuturor științelor și meșteșugurilor, precum și al tuturor celor care le practică. Literatura și practica religioasă Îl amintesc cu plăcere că Enkixe "Enki"/Ea pentru bunăvoința sa față de oameni. Conform mitului Atrahasșs, el este cel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de vedere militar, abili lucrători ai fierului, Filistenii au avut mai multe confruntări cu Israel din care au ieșit Învingători mai des decât povestesc tradițiile (Shamgar, Samson etc.). După o perioadă de influență egipteană, filistenii au suportat parțial dominația aramaică, sfârșind apoi sub influența asiriană ca stat-tampon Între Asiria și Egipt. După o nouă dependență de Egipt, regiunea a fost cucerită de Nabucodonosor al II-lea, care a distrus Ascalonul În 604 Î.Hr. Istoria sa coincide apoi cu istoria Palestinei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
compromis În polemica lui În favoarea vegetarianismului, astfel Încât Întreg ritualul complex și artificial al bufoniilor să poate fi considerat o mistificare conștientă a unui gest simțit ca delict. Simularea procesului intentat În pritaneon Împotriva participanților la banchetul de jertfă, care se sfârșește cu condamnarea cuțitului ca unic responsabil, „Învierea” boului sacrificat, a cărui piele umplută de paie este legată de plug anulând crima, sunt elemente contradictorii și echivoce care conduc oricum tot În cadrul spațiului juridic al cetății și al pretinsei sale unități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunoaștem din disciplina augurală, a corespondenței Între templa, in caelo, in terris și sub terra, adică a analogiei existente În prezența zeilor În sfera cerească, pe fața pământului și În infernuri, și trecută de aici În arta auspicială, care a sfârșit prin omologarea cerului și pământului pe suprafața ficatului victimei. Născută nu fără influențe mesopotamiene (datând, poate, din marea fază de orientalizare dintre secolele al VIII-lea și al VII-lea Î.Hr.) din trunchiul panitalic al doctrinei augurale, arta auspiciului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
marital cu un fiu, ci pe bază funcțională: ne aflăm deci În prezența unei trăsături comune, de această dată, Etruriei și Umbriei, care are cu siguranță origini preistorice. În orice caz, „normalizarea” culturii etrusce, realizată prin continua influență elenizatoare, a sfârșit prin a face mult mai precisă fizionomia acestui panteon etrusc, la origine atât de mobil și de plastic: zeii etrusci, supuși grelei condiționări a divinităților grecești corespondente, au dobândit acele puteri și acele profiluri teologice stabile, implicite În caracterizările preponderente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caz elenizarea a jucat un rol de primă importanță, În special sub presiunea doctrinelor orfice și pitagoreice, răspândite În Etruria deja din secolul al V-lea Î.Hr., cu rezultatul că Hadesul etrusc, cunoscut nouă din atâtea documente iconografice, a sfârșit a-și asuma un aspect exterior puternic grecizant. Dar Învelișul grec nu trebuie să ne Înșele: deja În veacul al V-lea Î.Hr. Etruria cunoaște, de exemplu, o multitudine de Caronixe "Caroni", cu desăvârșire necunoscută lumii grecești de la care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caracterului lor licențios (Festugière, 1972, pp. 89-109). Cu toate acestea, eforturile represive nu vor reuși să oprească un proces de expansiune (Bruhl, 1953; AA.VV., 1986) care, de altfel, comportă În paralel o reglementare a elementului entuziasto-orgiastic a dionisimului care sfârșește prin a intra și el, În epoca imperială, În schemele liniștitoare ale asociațiilor religioase cu caracter profesional, ca În cazul acelor Iobacchoi atenieni (Syll.3 1109 din 176/177 d.Hr.), ori aristocratic-familial, ca În cel al comunității din Torre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cooperează la vătămarea vieții, preferând, chiar și În cadrul ritualului, tenebrele În locul luminii. De asemenea, este verosimil ca dregvant (literal „cel care aderă la druj”), termen fără o paralelă vedică, să fi fost o invenție a limbajului gathic, care a sfârșit prin a influența Însăși noțiunea de așavan Într-o accepție mai largă (Gereshevitch, 1959, p. 156; Gnoli, 1987a, p. 706) Este deci evident că inovația gathică nu se limitează la un simplu conflict ritual, ci implică puternic și alte sectoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dincolo ca o parte integrantă a dramei vieții pământene, concepută ca o luptă continuă Împotriva puterilor malefice: existența trupească, În care adesea fericirea nu este pe măsura virtuților, ci se dovedește a fi plină de durere, nedreptate, violență, se va sfârși, cel puțin temporar, odată cu moartea; Însă existența gândirii, a spiritului, a sufletului va supraviețui și va continua În așa fel Încât să permită dreptății să triumfe, Împărțind răsplata așteptată celui care va fi urmat preceptele religiei bune. Iată un fragment
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
subcapitolul 1.2) - o evoluție aparte a dualismului iranian, care după ce a realizat o opoziție simetrică Între Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" și Angra Mainyuxe "Angra Mainyu" (Øromasd¶s vs Areimaniosxe "Areimanios"; Gershevitch, 1964, pp. 29 sqq.; Gnoli, 1984b) a sfârșit prin a pune deasupra celor doi principi antitetici Timpul-Destinxe "Timpul-Destin", Zrvanxe "Zrvan" (În limba pahlavi, Zurw³nxe "Zurwa>n", Zam³nxe "Zama>n"), modificând un punct esențial din dualismul originar din G³th³ (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastru”, subcapitolul 2.6). Se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
principal, a descendenților unei vechi comunități de credincioși care, Împinși de nevoie, și-au părăsit patria și s-au așezat Într-un pământ nou, unde timp de secole au Încercat prin orice mijloace să-și conserve identitatea etnică și culturală, sfârșind prin a se integra asemenea unei caste Închise, de rang mijlociu, pe scara socială indiană (Kulke, 1978, p. 238). Există diferite elemente care leagă această comunitate de cea a coreligionarilor rămași În Iran. Sunt evidente, de exemplu, diferențele apărute În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religia lui Zoroastruxe "Zoroastru" nu ar fi altceva decât „propria noastră religie”, cât și diferite tendințe laice, al căror exponent sugestiv este eseistul S. Laing (1888), care, deși vede În zoroastrism o Învățătură perfect rațională, În armonie cu progresul științific, sfârșește prin a-l expune oricărei interpretări care face totală abstracție de tradiția care l-a Însoțit În mod concret de milenii. Mișcarea reformistă și teozofia nu i-au desprins pe parsi de religia tradițională; dimpotrivă, i-au determinat să o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
niciodată să se integreze În nucleul credinței „oficiale” - care rămâne, așadar, În continuare de natură mundană și antimetafizică. Acestea exprimă mai degrabă speranțe, spaime și temeri care nu și-au găsit niciodată un loc legitim În cadrul teologiei dominante și care sfârșesc prin a deveni elemente ale credinței populare (În opoziție deci cu credința mundană preferată, nu fără motiv, de clasa dominantă). Mărturiile figurative ale lumii galice lasă să se Întrevadă o imagine profund tragică a morții și a destinului omului. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fragmentară și nu pretinde în nici un fel să fie exhaustivă, ci să spună esențialul despre lumea noastră. Afirmă că știe cum a fost creată, cum s-a constituit, de ce există, care este vocația umanității în univers și cum se va sfârși universul pe care îl cunoaștem. Istoria povestită în Biblie este istoria acestei lumi, a noastre, și este istoria noastră. În special, ne povestește cum a căutat îndelung mântuirea care i-a fost oferită în Isus Cristos. Secole de-a rândul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
se apropie de șoaptă - își dispută întâietatea de-a lungul întregii sale opere, regăsindu-se, într-un chiasm semnificativ, în poemele de celebrare a iubirii universale: „Nimic din ceea ce am pierdut / n-am avut / cu astfel de vorbe trebuie să sfârșească / viața unui om // [...] mă întreb astfel dacă în această / săracă viață am pierdut ceva / și-mi răspund cu barba albă în piept / nu te speria ai pierdut totul ai cucerit / ceea ce este peste puterile tale / n-ai avut niciodată nimic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
cât să simtă că dorește ca eu să dorm pe spate” [Sen, 1970b, p. 152]. Această idee fundamentează încercarea de a introduce drepturile individuale în preocupările Teoriei Alegerii Sociale. Prima încercare de acest fel, aparținându-i lui Sen (1970a), (1970b), sfârșește cu un nou rezultat de imposibilitate. În primul rând, relaxăm cerința lui Arrow de a avea o preferință socială tranzitivă la aceea de a avea o preferință socială minimal rațională (aciclică). În al doilea rând, admitem că preferința unanimă a
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este inversarea ierarhiilor și rămânem cu paradoxul în forma dată de Sen; b) putem considera că fiecare cunoaște preferințele reale ale celuilalt și fiecare este empatic tare. Problema însă persistă, fiindcă, atâta vreme cât empatia tare presupune „oglindirea” preferințelor reale ale celuilalt, sfârșim în paradox. 6.1.2.* Restricționarea domeniului universal la preferințe liberale slabe [d.6.1.2.1*]: Domeniul universal restricționat prin preferințe liberale slabe ( ) FU : Dacă un individ este decisiv asupra unei perechi (x,y) și preferă strict pe x
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]