19,447 matches
-
la pensie, învățătorul nu renunță. Abia în 1968 predă direcția colegului Rogojină Nicolae, în vederea ieșirii la pensie pe caz de boală, după 40 de ani de activitate la catedră. Modest, curajos și corect, neplăcându-i să se laude, posedând un simț înnăscut al datoriei, dus până la sacrificiu, afirma de multe ori: “Existența să ți-o asiguri prin muncă”. Întreaga sa viață a fost dedicată școlii și progresului comunității unde a trăit și a muncit, neglijându-și sănătatea și familia, școala devenind
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
cu Maica Domnului; b) Direcția suferințelor personale, cu manifestări profund umane legate de frig, foame, tristețe, durere fizică, de multe ori cauzată de torturi sau umilință. Pe alocuri se mai interpune între cele două direcții și o alta, legată de simțul artistic și înclinarea firească a unor suflete alese spre frumos și sentimentalism. Poezia carcerală n-a constituit doar o formă de rezistență sufletească, ci și un mod de manifestare, un mod de a umple timpul în mod util, dând posibilitatea
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
-mi lanțuri și cătușe Să sune scrâșnetul hain Și mii de lacăte la ușă Eu tot ceea ce-am fost rămân. Aceste versuri mă duc cu gândul la părintele Oprea Crăciun, căruia numeroșii ani de temniță nu i-au diminuat simțul umorului, manifestat pe fondul unei înalte duhovnicii ca și a manifestării neabătute conform principiilor în care a fost educat. La un moment dat, l-am invitat la un eveniment, iar dânsul răspunde: „Știi, am o vârstă (avea 85 de ani
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Atenție și la chestia cu buturuga mică, ce răstoarnă carul mare, adică la posibilitatea ca Natura să se răzbune. Dar treaba e Încă mai Înșelătoare, căci Natura nu e o buturugă mică; mică e doar percepția noastră despre ea, iar simțurile ne Înșeală adesea. Ca și fata morgana. Îi rog de iertare pe aceia născuți În zodia calului, adică 8% dintre noi, că le-am bătut șeaua. „Radioalmanah“, 13 iulie 1996, ora 13,15 4. O binefacere neașteptată - nămolul Îi mulțumesc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trăiesc, adică răspund la stimulii mediului, la fel ca și noi. Asta Înseamnă că ei pot decela mai bine finețurile, se pot dispensa deci de principiul tomografului. Sau compensează “handicapul”, de fapt o servitute a stadiului lor evolutiv, cu alte simțuri, al 6-lea de pildă, care la noi e mult atenuat... E puțin lucru, ca pe această cale, o bacterie să Împărtășească doar prin „simpatie“ soarta alteia, agresate? Sau ca insectele unei specii să-și ia tălpășița dintr’un loc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și Încep cu sfârșitul - chiar dacă delicata noastră prietenă a vrut altfel - măsura, mergând de la simplu la complex, de la ceea ce este integrat la integrator, de la particular la general. Pragmatice, ca viața Însăși, toate ființele trăiesc măsurând: din ochi ori altceva - din simțuri. Măsoară temperatura, lumina, umiditatea, oxigenul, hrana, În sfârșit, dușmanul sau partenerul... și copiii, precum noi le Însemnăm pe tocul ușii câștigul de la o zi la alta, În Înălțime, o dimensiune, nu-i așa? Spre deosebire de animal deci, care și el cântărește
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fruct - unui arbore; distanța - nimic altceva decât accesibilitatea - până la cutare obiectiv; mda... iuțeala proprie - a unui animal... Și, În cele din urmă, a se măsura În luptă... Omul a măsurat deci, rând pe rând, tot ceea ce i-a căzut sub simțuri, dar folosind mereu, drept etalon, ce altceva decât pe el Însuși?, pentru a-și satisface astfel nevoile. Restul, dinafară de el, nu conta Încă. Cu degetul, de fapt prima falangă a degetul mare sau trei boabe de orz, adică 2
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
solidul -, adică fără hrană omul poate rezista destul de mult; nu chiar o legislatură, dar vreo lună-două. Fără apă, doar câteva zile, iar fără aer vreo cinci minute. Se vede treaba că, cu cât elementul devine mai „ușor“, mai nesemnificativ pentru simțurile noastre primare, capătă o importanță vitală tot mai mare. Aerul pare, până acum, a fi esența vieții, a noastre, a acelora care ne facem atâtea gânduri pe pragul unui mileniu, a acelora din jurul nostru. Și, pentru a o demonstra el
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pisica mănâncă, ia și tu; dacă o face câinele nu e sigur“. Altfel spus, pisica nu mănâncă alterat, precum câinele, descendent din hoitarul șacal. Dar pisica nu mănâncă orice carne, chiar Încă vie. Precum noi, oamenii, cu al 6-lea simț abolit de rațiune, de știința care spune că tot ce mișună În jur e de mâncare - à propos de alge, proteina unicelulară și câte vom mai inventa -, Înghițim orice nu ne interzice cultura, educația primită de copil. Căci carnea, adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Îndoieli În privința hranei. Dar, atenție! Pisica poate refuza ceva cât se poate de bun, precum o midie, doar pentru că biocâmpul acelei cărni e oxidativ, adică nu-i e pe plac. Eu o aflu cu un aparat, căci al 6-lea simț mi-a adormit... Dar se dă În vânt după un pește, ca și mine, și din același motiv: acela e reductiv. Pisica ghicește viitorul. Dacă În copilăria mea era un singur motan negru În tot cartierul, acum acesta e plin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un progres, o face cercetătorul, acela pe care-l definesc acum În câteva sentințe. Cercetarea e cea mai pură muncă manuală. Ca să ai succes, trebuie să faci totul cu mâna ta, să pipăi „opera“ (cum Îi spuneau alchimiștii) cu toate simțurile, căci ești mereu pe un teren necunoscut. Și, de aici, riscul... Dacă-l eviți, adică te cantonezi (doar) lângă realitatea imediată, nu spui nimic nou, iar dacă-l accepți, ducându-te mai departe, te expui atacului celor care au adoptat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care nu agreează agresiunea, ci pacea? Se face una cu pământul. Precum ciocârlanul ori prepelița a căror penaj imită solul. Doar că ea e verde. Și atunci Își face gustul una cu pământul, adică devine insipidă. Gustul nu e un simț infailibil, ci poate fi „umbrit“. Să exemplific cu o substanță simplă, apa. Dacă ea Își schimbă proprietățile, Începând să semene cu hidrogenul ori cu oxigenul, simțul gustativ, chemat să perceapă de pildă zahărul dizolvat, diminuează drastic. Asta face urzica, de la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atunci Își face gustul una cu pământul, adică devine insipidă. Gustul nu e un simț infailibil, ci poate fi „umbrit“. Să exemplific cu o substanță simplă, apa. Dacă ea Își schimbă proprietățile, Începând să semene cu hidrogenul ori cu oxigenul, simțul gustativ, chemat să perceapă de pildă zahărul dizolvat, diminuează drastic. Asta face urzica, de la Înflorire și până târziu În vară: biochimismul ei se schimbă drastic orientându-se după hidrogen. Și este ignorată, evitată, ca neinteresantă, deși calitățile nutritive Îi rămân
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cele trei minute ale mele, pisiceștile mele gânduri, imprevizibila amfitrioană trebuie să rostească sacrosanctele formule de Încheiere ale „Meridianului“ de astăzi. 24. Mă cheamă Moti. IX Ce să faci cu 9 vieți? Doar puțină ordine. Sau orientare. Și am un simț de orientare cu totul deosebit, pentru că-mi iubesc locul În care m’am aciuiat; și fac drumuri lungi pentru a mă Întoarce dacă vreun rău mă Îndepărtează. E drept, tot așa și părăsesc un loc dacă ceva nu mi-e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
alta, agresând iarăși... Dar să revin la somn, când doar un ageamiu poate crede că ignor ce se Întâmplă În jurul meu. După cum voi vă odihniți activ, schimbând o activitate cu alta, o agresiune cu alta, eu dorm activ, schimbând un simț cu altul, o neagresiune cu alta... În concluzie, În Natură nu există defecte, ci doar calități. Dreptu-i, unele nu vă convin, subiectivilor, ca venind În contradicție cu interesele voastre, la fel de subiective. Și să exemplific, dar asociind calitatea cu avantajul, iar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
culoare Cucuteniană, n’ar fi nimic altceva decât pământul, adică biotopul, Întregind astfel un ecosistem. Asta mai zic și eu ecologie, avant la lettre. Dreptu-i, Moti. Și mai adaug ceva, vânzând castraveți grădinarului, adică ție, acela cu al 6-lea simț atât de ascuțit: Planta și animalul, mai general autotroful și heterotroful, nu trăiesc Împreună - singura șansă de supraviețuire pentru fiecare - În bună pace, ci alternându-și inițiativa, implicit hegemonia, În cicluri mai scurte sau mai lungi. Iar dacă, prin reducere
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rău, doar nevoile biologice, ca o pomană - ne ajută aici și religia - În loc de a dirija resursele, câte sunt după un caragialesc buget, spre a valorifica taman cutare beteșug. À propos: orbul, chiar parțial, este compensat de ascuțirea incredibilă a celorlalte simțuri. Și sunt mulțime de nevoi sociale care, Întru satisfacere, cer altceva decât de văzul. Adevărul e unul singur, În schimb erorile alcătuiesc o infinitate. Poate că așa vrea suprema lege a lumii, entropia. Și ce-am acuzat În acest exemplu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Mă ocup cu ecologia, nesuferind Însă ecologiștii, dar trag pisicește spuza pe turtă, adică fac lobby, ori de câte ori redactorul nu bagă de seamă, mai precis se preface. Ca acum. Eu, pisica, am ascuțite nu doar gheruțele, dar și al 6-lea simț. Și astfel, „văd“ zisul de voi biocâmp a tot ce mă Înconjoară. Și, Întotdeauna mă acordez, adică mă oploșesc acolo unde găsesc ceva invers decât sunt eu. Cum sunt? Întotdeauna, indiferent de sex și ani, sunt - pe chinezește - Yang. Ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
laptele capătă exact biocâmpul meu, grație bacteriilor lactice. Opresc aici exemplificarea cu o nedumerire: cum puteți voi Înfuleca orice, pentru ca adesea să resimțiți asta ca indigestie, deși e doar o incompatibilitate energetică? Poate pentru că nu mai aveți „al 6-lea simț“ care v’ar fi avertizat. Aveți În schimb știința, așa Încât completați-vă tabelele de calorii: chiar dacă asta va naște Încă o specialitate medicală. Aceea care să caracterizeze pe fiecare și să-i recomande dieta și ambientul. Cam ceea ce Încerc eu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ceea ce Încerc eu vinerea, la amiază, la Radio Iași. 7. Nu „mănânc ciuperci“ Rămân În termenii precedentei mele „zgârâieturi“. Dar ca să vă necăjesc, amintindu-vă un păcat, de fapt o servitute a condiției umane: atrofierea celui de al 6-lea simț. Deh! compensație a dobândirii rațiunii... Și pe care o plătiți adesea, uneori cu viața, alteori doar cu o toxiinfecție. Atunci când postiți, dedulcindu-vă la ciuperci. À propos: Ciupercile nu’s plante, chiar dacă Învățați despre ele la botanică. Căci aristoteliana nemișcare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lui și norocul meu, dar asta e altă poveste. Ce are aripi, adică pasărea, nu vede decât În culori. Dreptu-i, sunt și excepții, precum concurența mea hu-hu-hu..., care vă cobește moartea. À propos: biata cucuvaie doar simte - al 6-lea simț! - că sub acel acoperiș cineva-și dă duhul și-și cheamă suratele la ospăț, fără să știe - proasta de ea - și că acela e menit viermilor țintirimului... Dar ea nu e gustoasă pentru mine. În schimb, vrabia... Săraca de ea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și veți vedea de ce. 10. „Cruzime“ Cristi e supărat pe mine. Nu pentru că a măturat penele Împrăștiate prin toată casa, dar cică am chinuit vrabia prinsă, În zori de zi, pe balcon. Deh! era Încă „oarbă“. Dar a avut bunul simț s’o calmeze pe „pisica“ lui, la fel de contrariată de „cruzimea“ mea, dar și săritoare Întru salvarea vrăbiei, cu cuvintele: „E munca lui Moti și prostia ei“. Dacă va citi rândurile astea, va vedea că a procedat corect Împăcându-se cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care aspirăm. Ceilalți ne-am risipit în toate colțurile, parcă pretutindeni și nicăieri, așa cum își construiseră lumea străbunii noștri; eram peste tot și parcă niciunde, dar viața ne-a oferit fiecăruia matca necesară, pentru a sădi aspirații sănătoase, de bun simț, și ne-a recompensat cu așteptări viabile. Oriunde voi merge, orice voi întreprinde, am credința în bunul Dumnezeu că undeva acolo sus, între pulberi de stele sunt sufletele și energiile străbunilor noștri, care veghează atent pașii noștri, datoria fiecăruia fiind
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
la poartă, mă așezam pe bancă și acolo, în liniștea serii, savuram miresmele amestecate de stânjenei, salcâm și ciulini ce apăreau ad-hoc pe marginea șanțurilor. Cred că o astfel de notă florală mi-ar stimula în mod cert trăirile și simțurile, iar dacă ar fi să definesc, i-aș spune simplu „ploaie mov”. Casele sunt construite în marea lor majoritate cu dispoziția cardinală spre vest, dar a noastră este ușor atipică deoarece atunci când s-a turnat temelia, s-a respectat întru-totul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și suficient de insistentă, reușeam să picur îndoiala în mintea aceea așezată, parcă ordonată analitic a fratelui meu. Râdea și tata, se amuza și-i relata mamei cu lux de amânunte „deliciile noastre verbale”, mai ales că avea un deosebit simț al umorului: - Bine, s-a făcut grăsunelu’, duci tu „Prâslea cel voinic și merele de aur”, da fii atent, să nu scapi vreun măr pe jos până acasă. Doamne, era atât de cuminte, relaxat și docil, încât prelua orice informație
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]