14,810 matches
-
mai mari figuri pe care le cunosc. Una aparține lumii ideilor, cealaltă lumii poeziei: Socrate și Shakespeare. Cred că în ultimul capitol al cărții Humorul și filosofia, am atras atenția asupra unei chestiuni foarte importante și anume relația dintre stările sufletești ale cercetătorului, în momentele în care este absorbit de munca intelectuală, și cele în care se mișcă în împrejurările vieții obișnuite. Nu se poate conchide fără nici o ezitare, pornind de la caracterul științific al unui cercetător, asupra stării sale sufletești în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
stările sufletești ale cercetătorului, în momentele în care este absorbit de munca intelectuală, și cele în care se mișcă în împrejurările vieții obișnuite. Nu se poate conchide fără nici o ezitare, pornind de la caracterul științific al unui cercetător, asupra stării sale sufletești în micile și marile evenimente ale vieții de toate zilele. Marele humor a apărut în limba daneză în 1916 și a fost tradusă de profesorul Goebel (Hildersheim) în limba germană (sub titlul Humorul ca sentiment vital) ..." (Din autoprezentarea lui Harald
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
stare de hipnoză sau în vis, pacientul poate trăda asemenea trăiri, pe cînd el caută, poate, altminteri involuntar sau voluntar, să le reprime. În special un anumit grup de boli psihice (cele "isterice") sînt explicate ca efect al unor vătămări sufletești (ca nevroze traumatice) și este de datoria medicului să descopere aceste răni și să le vindece, aducîndu-le în conștiința clară și făcîndu-le obiect al înțelegerii. 6 Ambele denumiri se datorează lui Francis Newman (fratele umanist al cardinalului). Amîndouă tipurile sînt
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
secolului al 16-lea. Conform spuselor lui Kr. Nyrop, Grammaire historique de la Langue française, IV, 1913, p. 228, semnificația psihologică este citată de Henri Estienne ca o noutate. 22 Holberg propune, în cazul celor "nestatornici", o schimbare bruscă a stărilor sufletești, fără ca starea precedentă să capete vreo influențăasupra caracterului celei următoare. Trebuie să înțelegem aceasta în sensul că Lucreția se poate lăsa dispusă de cel mai mic motiv și că dispoziția ce-i este astfel provocată dă culoare întregii stări. Johane
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de cel mai mic motiv și că dispoziția ce-i este astfel provocată dă culoare întregii stări. Johane Louise Heiberg, Et Liv genoplivet i Erindringen 3, II, pp. 27-31, a accentuat interesant necesitatea motivării mimice a trecerii de la o stare sufletească la alta, atenționînd asupra micilor indicații ale unor asemenea tranziții pe care le oferă textul, la o cercetare mai atentă. Potrivit descrierii lui Burton, Lucreția ar trebui să fie numită "humorous": "sometimes profoundly laughing and than again weeping without a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
305. 68 A. C. Bradley, Shakespearian Tragedy, p. 324. 69 cf. Aristoteles'theoriy of tragic emotion (Mind, 1914), p. 89. 70 Benn îl intrepreteză pe Aristotel în sensul că mila se transformăîn teamă și că aceasta este potolită apoi, cînd starea sufletească artistică (plot-interest") biruie prin faptul că ne știm noi înșine în siguranță. Nu am putut găsi, în text, nimic în acest sens. Atît teama cît și mila sînt "purificate". 71 Foarte de curînd, "psihanaliza" întemeiată de Freud a susținut că
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de intelectuali snobi își fac apariția „zeii păgâni” Fausta și Konstantinos, ființe semifantastice și iluzioniști ai proiectării temporalității, în care se concentrează fascinația romancierei pentru timpul-clepsidră, deturnabil spre trecut sau proiectabil spre mitologic. Ei joacă rolul de catalizatori ai metamorfozelor sufletești suferite de „cei aleși”, lingvista și romanciera Maria și esteticianul Vizanti, între care ajunge să se țeasă, printr-un intermezzo livresc, o poveste de dragoste. Prin formula romanului în roman - acestea sunt capitolele eliminate de cenzură în prima ediție - se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
petrecute în conștiința țărănimii muncitoare. Poetul nu a reușit însă să pătrundă în adâncime procesul acestei transformări (...). Mihu Dragomir întâmpină însă dificultăți în ce privește crearea imaginii omului nou. El rămâne uneori la portretul fizic al omului, nereușind să dezvăluie lumea lui sufletească. Alteori, poetul apelează la declarații și lozinci (...). Este evident că rămânerile în urmă nu sunt caracteristice pentru volumul Stelele păcii. Caracteristic pentru acest volum este succesul obținut de poet în efortul său vizibil de a răspunde, prin arta sa, celor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
deși semnalează și câteva neîmpliniri - este susținută la Viața românească de Eugen Campus 25: „Scriitorul cunoaște și iubește oamenii, locurile din această împărăție a apelor. Din fiecare pagină, din fiecare rând, din fiecare cuvânt respiră această dragoste, această legătură adâncă, sufletească ce-i îngăduie să vadă lucrurile dinlăuntru, dezvăluind astfel cititorului, dintr-o perspectivă nouă, lăuntrică, priveliști de o nebănuită bogăție de nuanțe (...). În scena aceasta scurtă sunt creionate, prin numai câteva amănunte semnificative, două portrete viguroase. Pescarul obidit e nevoit
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sunt redate în mod plat, neconvingător. Romanul nu are eroi puternic conturați, nu are o construcție închegată, armonioasă. Referatul a precizat că rădăcina gravelor deficiențe ale romanului rezidă în greșita orientare ideologică a scriitorului, în necunoașterea vieții oamenilor, a însușirilor sufletești ale oamenilor noi. În cadrul discuției a fost criticată părerea greșită a lui Petru Vintilă care a susținut că romanul lui Colin este reușit pentru că «sugerează cititorului geografia fastuoasă a deltei». Participanții la discuții, tov. Mihail Novicov, Petre Iosif, Maria Rovan
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
făcut-o «amabil», fără ca el însuși să-și fi scos în prealabil mănușile. Realism cu... mănuși? Imposibil. Nu mai suntem «în pragul Orientului unde nimic nu se ia în serios». *** S.DAMIAN 41: „Încercând să ascundă schematismul, lipsa de conținut sufletesc a acestor personaje, unii scriitori introduc scene care să «umanizaze» personajele, să le apropie artificial de cititori. Neavând destulă încredere în marele izvor de artă care este realitatea, manifestând încă o poziție intelectualistă față de viață, unii autori apelează la procedee
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în sat se rezolvă adeseori fără participarea sa. Dar pentru a-l apropia de cititor, pentru a-l face mai uman, autorul descrie viața de familie: nevasta lui, Maria, femeie harnică și tăcută, față de care Alexe își dezvăluie toată căldura sufletească, micuțul Răducu pentru care tatăl lucrează în orele libere un pătuț etc (...). Iată, de pildă, figura bătrânului Remeș din poemul lui Dan Deșliu Minerii din Maramureș. Remeș se remarcă prin spiritul său combativ, prin inițiativa lui nedomolită, trăsături caracteristice eroilor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
distinct, unitar. Grănicerul Andrei Constantin, fire pasionată, nedomolită, profund atașat poporului, se sacrifică în mod eroic pentru a contribui la prinderea dușmanului (...). Uneori scriitorul, pentru că nu reușește să descopere în muncă, în lupta socială, chipul adevărat al omului, creează conflicte sufletești artificiale, în care eroul este pus să ducă o luptă individualistă plină de frământări searbede, pentru depășirea propriilor sale suferințe (...). Astfel apare de pildă Mladin, eroul central al romanului Cumpăna luminilor de N. Jianu. Mladin este secretarul organizației de partid
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
luptă individualistă plină de frământări searbede, pentru depășirea propriilor sale suferințe (...). Astfel apare de pildă Mladin, eroul central al romanului Cumpăna luminilor de N. Jianu. Mladin este secretarul organizației de partid de pe un șantier unde se construiește o hidrocentrală (...). Procesele sufletești, sterile, artificiale, inventate, nu sunt în fond altceva decât încercări de a acoperi lipsa reflectării conflictului esențial al realității, conflictul de clasă, în care se conturează puternic personalitatea caracterelor eroilor (...). Iată, de pildă, nuvela Prietenie de Traian Coșovei. Organizatorul de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Toma, D. Deșliu, M. Beniuc, V. Porumbacu, E. Frunză, E. Jebeleanu, Horvath Imre ș.a. au reliefat în poezia noastră lirică idei și sentimente tipice ale oamenilor noi, lumea lor spirituală. Cu toate acestea, în ce privește scoaterea la iveală a înaltelor calități sufletești ale omului simplu, educat de partid - chiar și cei mai buni scriitori ai noștri rămân considerabil în urma vieții (...). Astfel, eroii pozitivi, de o reală frumusețe morală din poemul Minerii din Maramureș de Dan Deșliu sunt - datorită faptului că scriitorul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
analizând problema tipizării - a dezvăluit esența ei filosofică și a chemat pe creatori pe tărâmul literaturii și artei la muncă, la studiul aprofundat al vieții, a făcut apel să luptăm fără cruțare împotriva putregaiului, minciunii, să scoatem la iveală calitățile sufletești și trăsăturile tipice pozitive ale caracterului cetățeanului sovietic de rând, să creăm imaginea sa clară, artistică, vrednică de a sluji drept exemplu și obiect de imitare pentru oameni». Un lucru se cade să fie subliniat. Opera educativă a literaturii nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în primul rând natura, în genere, așa cum recomandă acad. G. Călinescu, ci participând la viața socială (...). După acad. G. Călinescu oamenii prin natura lor sunt buni sau răi sau șovăielnici, nesinceri sau tenebroși. De aceea când autorul, exemplificând, înfățișează caracteristicile sufletești ale unui chiabur rezultă limpede că ele pot foarte bine aparține unui negustor din vremea feudalismului, unui funcționar slugarnic în vremurile noastre (...). Din întreaga argumentare s-ar putea înțelege că acad. G. Călinescu admite eternitatea caracterelor omenești, despărțirea lor în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
comparate în mod static (...). Înțelegerea a ceea ce înseamnă exagerarea conștientă, reliefarea figurii, are o deosebită importanță pentru reflectarea tipicului în literatură. Academicianul G. Călinescu înțelege prin exegerarea conștientă în primul rând îngroșarea la un personaj a unei trăsături fiziologice sau sufletești de amănunt, accidentale (...). După acad. G. Călinescu, Caragiale, îngroșând pe alocuri la Cațavencu unele accidente (sentimentalism, galanterie, o anumită probitate în necinste) a dat personajului un «nescio quid personal», indefinit, fugind astfel de media statistică. A reduce exagerarea personajului la
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prezinte. Imaginea deformată a modului în care se desfășoară procesul luptei de clasă e accentuată și de felul nesatisfăcător în care sunt zugrăviți oamenii cei mai înaintați de pe șantier. În general, ei sunt înfățișați ca niște ființe cu o viață sufletească extrem de săracă (...). Deși asistăm la nenumărate ședințe de partid, rolul partidului, izvorul puterii comuniștilor, nu apare în carte. Reușește oare autorul să ne arate că Mladin, secretarul organizației de partid de pe șantier are tăria să înfrunte cu succes imensele greutăți
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ar fi Poveste de dragoste de Ieronim Șerbu, Cântecul uzinei de Cella Serghi, sau volumul de nuvele Din cremene nouă de Maria Rovan (...). Este necesar ca portretul moral al muncitorului înaintat să fie înfățișat în toată bogăția și adâncimea lui sufletească (...). Există, de asemenea, la unii scriitori, cum ar fi N. Jianu, părerea dăunătoare că se pot «descurca» în acest domeniu complex și fără o pătrundere a problemelor construcției socialiste”. Orientată serios cu fața spre literatură, Scânteia dezvăluie alte Căi neprielnice
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
concentrat trăsăturile lor în persoana câtorva eroi. Figurile acestora au dobândit astfel mai multă profunzime (...). « Forța și însemnătatea artei realiste - spunea tov. Malencov - constă în aceea că ea poate și trebuie să descopere și să scoată la iveală înaltele calități sufletești și trăsăturile pozitive tipice ale caracterului omului simplu, să creeze în culori vii chipul său artistic, demn de a fi exemplu și obiect de imitare pentru oameni» (...). Organizația de partid a Canalului este înfățișată într-o continuă ofensivă politico-organizatorică; munca
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
inegală provocând nemulțumire, aruncarea pământului excavat din nou în albia canalului (...). Și în tratarea altor personaje se remarcă uneori discontinuitate sau o prezență convențională de pură verbialitate. Maftei, spre exemplu, care trebuie să reprezinte conștiința cea mai înaltă și amplitudinea sufletească cea mai largă, intră uneori în penumbră sau în moliciune, ori în fine în loc să dea însuși exemplu viu al entuziasmului socialist se limitează la moralizări, devenind un soi de «raisonneur» și psihanalizator: «Ce nu spui unde este, bă Florică băă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
țărani. A urmat, în creația lui Marin Preda, Întâlnirea din Pământuri. S-a discutat despre momentele naturaliste, despre descrierile de aspecte brutale, aproape neomenești, despre preocuparea pentru forme de conștiință inferioare, sau bolnave, pe marginea nebuniei, a disperării, a stărilor sufletești fără nume, neliniștitoare, întunecoase, la eroii unora din povestiri. Dar nu acelea erau elementele de viitor, germenii dezvoltării de mai târziu a scriitorului. Nu din Colina sau Calul, s-a dezvoltat autorul Desfășurării. În primele lui nuvele, alături de o vădită
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de viitor, germenii dezvoltării de mai târziu a scriitorului. Nu din Colina sau Calul, s-a dezvoltat autorul Desfășurării. În primele lui nuvele, alături de o vădită și puternică tendință spre naturalism, de un interes exagerat spre analiza psihologică a stărilor sufletești întunecate și bolnăvicioase, există, bine desenată, fizionomia unui puternic scriitor realist. Chiar în schițele și nuvelele naturaliste există un element sănătos, așa cum există un element sănătos în însăși metoda naturalistă, la un Zola, la un Hemingway. Acest element este descrierea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
însușire atât de valoroasă a scrisului său - și încă atât de rară în epica noastră nouă - cum este humorul. Îl îndrăgim pe Ilie Barbu și pentru calitățile care vădesc în el un conducător politic în formare, dar și pentru bunătatea sufletească pe care o dovedește, bunăoară, în timpul scurtei și atât de originalei «convorbiri» cu caii săi (...). Gheorghe Anghel nu a fost zugrăvit atât de multilateral ca Ilie Barbu; el rămâne totuși o figură foarte veridică, una dintre cele mai vii figuri
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]