16,850 matches
-
a omorît Himera și și-a creat singur acest deșert. Și-a irosit anii de tinerețe În isprăvi răsunătoare, dar n-a găsit vreme sa se gîndească la el și să se Întrebe un singur lucru: Încotro alerg? Tot eroismul tinereții sale nu i-a adus nimic În această privință. Alergînd pe urmele Himerei, fugise, de fapt, de sine Însuși. Acum are dovada că Apolo și Dionysos nu epuizează lumea și viața. Melancolia sa nu aparține nici unuia dintre acești zei și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În Corint. Și pe urmă Îmi spun: n-are rost să mă gîndesc Întruna la același lucru pe care amintirea mea l-a Înfrumusețat Într-atît, Încît nu mai știu ce mai e adevărat și ce nu. Îmi pare rău după tinerețea mea, dar și zeii au consimțit că lucrurile au nevoie de legi. Trebuie să ridic ochii spre muntele meu. Să privesc culmile orbite de soare și să mă bucur de urcușul care Începe. Saturn a coborît ca și mine pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
necesară. Dar, fiind foarte ocupat, mi-a spus apoi să i-l reamintesc în fiecare duminică. Așadar, în luna septembrie, nu-mi mai amintesc în ce zi, Părintele mă chemă și începu să-mi povestească viața lui, cu rătăcirile din tinerețe 1, în mod deslușit și fără a lăsa de-o parte împrejurările în care au avut loc. Apoi, în timpul aceleiași luni, mă chemă de două sau de trei ori și ajunse cu istorisirea până la câteva dintre zilele pe care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
bustul monumental Simion Bărnuțiu (1968), montat în orașul Zalău, județul Sălaj; Lăstunul și vântul (1968), oțel inoxidabil, 6 m înălțime, la Ploiești; lucrarea de artă monumentală Șah și matematici (1969), 50 mp, din lemn de paltin și aluminiu, la Ploiești; Tinerețe (1974), bronz, 2 m înălțime, bulevardul Metalurgiei din București; Poezia (1975), bronz, 2,20 m înălțime, la Spitalul Fundeni din București; portret Eminescu (1976), Muzeul municipiului Vaslui; Maternitate (1981), sculptură mică, în București; Hora (1982), piatră; Tinerii (1983), piatră; Muzica
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
țării, fără a fi o hartă, ci mai mult o sugestie“ afirma Gabriela ManoleAdoc. În 1981 sculptorița a primit Premiul „Ion Andreescu“ al Academiei Române pentru această lucrare. O a doua creație a Gabrielei Manole-Adoc existentă în Iași, orașul copilăriei și tinereții sale, este bustul istoricului Nicolae Iorga, realizat în anul 2000 și amplasat în fața bisericii „Sf. Nicolae“ din Copou. De remarcat faptul că în această biserică a slujit ca preot și tatăl artistei, Petru Manole (19001989). În anul 1988, fiind solicitată
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Vasile cel Mare în evlavia credincioșilor ortodocși români; Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc; patru volume de predici și studii, până în 1990, continuate cu Pe treptele slujirii creștine, Mănăstirea Neamț (12 volume, 1980-2003); Slujind altarul străbun, București (1992); Tinerii - Tinerețea Bisericii (2003), precum și numeroase predici, pastorale, cuvântări, sfaturi către credincioși etc. A editat în transliterare Dumnezeiasca Liturghie a mitropolitului Dosoftei (1980) și a tipărit ediția jubiliară a Bibliei de la București din 1688 (1988), lucrare distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu“ al
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
solemne, la care au participat ierarhi din toată lumea. La despărțirea de cel de-al cincilea Patriarh al României, ne sunt încă vii cuvintele sale mărturisitoare: „Numai Dumnezeu știe cu câtă dragoste și iubire mi-am împlinit în viața mea, din tinerețe și până astăzi, îndatoririle legate de Biserica noastră strămoșească“. BARAN, TRAIAN (1923-2009) MEDIC și PROFESOR Personalitate marcantă a medicinii ieșene, prestigios cadru didactic și cercetător remarcabil, prof.univ.dr. Traian Baran a contribuit cu competență și dăruire la formarea a numeroase generații
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
la scară cosmică a spațiului în care se desfășoară „scenariul“ aflat la baza proiecțiilor figurative. În același spirit a realizat și unele lucrări de pictură murală, între care compoziția Nașterea poporului român, realizată la Muzeul Militar Central din București, compozițiile Tinerețe, Omagiu înaintașilor, cele 19 picturi murale (realizate între 1968-1976, care ocupă o suprafață de 270 mp la Sala Pașilor Pierduți de la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iași și o alta (2001) la Aula „Mihai Eminescu“ de la Universitatea ieșeană. În 1964
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
tematica a fost lărgită și, la final, ne-am ales cu o suită de tablouri alegoricosimbolice cu trimitere la mitologia românească. Scenele respective l-au consacrat pe artistul Sabin Bălașa. La Iași a abordat două teme: aceea a cunoașterii, a tinereții, a spiritului universitar liber, dezinvolt și, în același timp, a ales să gloseze pe tema marilor mituri ale culturii românești. Așa s-au născut miturile etnogenezei românești, mitul Meșterului Manole, al Mioriței, mitul eminescian. Tot aici, la Universitatea „Al.I.
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
satul natal. Ultima lui expoziție antumă de la Cercul Militar Național din București a fost un veritabil elogiu adus Iașului și oamenilor lui. Sabin Bălașa și-a început drumul prin veșnicie la 1 aprilie 2008, la București, având la căpătâi albastrul, tinerețea și iubirea pe care le-a căutat și redat cu măiestrie în întreaga lui operă. Optând să înveșnicească la Iași, ne-a adus un elogiu și, în același timp, ne-a împovărat cu povara neuitării. BĂRA, ION I. (1941-2007) BIOLOG
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
volumul Fantezii critice, pentru care a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru critică (1984). În 1990 a obținut Premiul de critică teatrală UNITER. Este autorul a trei volume de critică: Fantezii critice (Iași, Junimea, 1983), Portret al criticului în tinerețe (București, Cartea Românească, 1984) și Exerciții de îndoială (Iași, 1999), precum și a două volume de versuri: La Belle Époque (Iași, Junimea, 1999) și Domnișoara cu nefericirea la tâmplă (Iași, 2002). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și al
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
rară stirpe, aleasă inspirație și mari profunzimi ale trăirii lirice“, a fost ales, din 1968, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Deși plecat în București prin anii 80, Adi Cusin a rămas sufletește legat de Iași, orașul copilăriei, adolescenței și tinereții până spre maturitate. În răstimpul ultimilor luni, al ultimilor pași pe Golgota acestei lumi, poetul Adi Cusin a lăsat cuvântul testamentar să fie înmormântat la Iași. Trecând în neființă în ziua de 21 aprilie 2008, la București, ultima dorință a
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
atâtea stele sunt pe cer, câte suflete fără pereche există pe pământ! O stea care sclipește de acolo de sus, din oceanul de deasupra noastră, este sufletul meu chinuit. Cine știe în ce colț neștiut se află? Mi-am chinuit tinerețea și existența alături de tine și am pierdut de fiecare dată. N-am reușit să te cunosc. Cine ești tu de fapt?! De ce urăști atât de mult femeile? Am înțeles că fosta ta soție te-a părăsit în ajunul nunții voastre
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
roșii păreau două boabe de fructe pârguite. Avea să împlinească un an cu două zile după Sfântul Ștefan, în sărbătorile de iarnă. Valentin era un tată iubitor. Pentru el Nicky era cel mai de preț și mai plăcut. Își sacrificase tinerețea, fără regrete după ce îl părăsise Tia. Carlina renunțase demult la poziția ei și se gândea că într-o bună zi...cândva...poate o va întâlni pe mama lui Nicky și îi va cere o explicație în legătură cu ceea ce făcuse. O mamă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe Nicky la ea câte două-trei săptămâni după care îl aducea la bunicii lui. Acest lucru se petrecu trei, patru ani. Virginia era o femeie foarte inteligentă iar trăsăturile feței trădau faptul că fusese o femeie frumoasă. Suferise mult în tinerețe. Fusese posesivă și geloasă. Soțul ei trăise o aventură amoroasă, neglijând-o și lăsând-o mai mult pe ea cu grija celor șapte copii. Ochii ei albaștri aveau nuanța unei ape liniștite, iar vocea îi era blândă și bună. Carlina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
amenințări ori de câte ori avea prilejul. Lăsase toate responsabilitățile pe seama Carlinei, iar când se refugia între două pahare cu alcool uita să mai vină la timp acasă. Carlina încerca să ia toate măsurile de precauție în vederea revizuirii comportamentului. Ajunsese la concluzia că tinerețea lor este de vină. Un copil niciodată nu este vinovat, numai adulții sunt de vină. Nu au timp suficient să îi asculte și să le stea mereu în preajmă, să îi supravegheze. Era convinsă că atunci când vor fi adulți și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mama acasă. Era muțumit de tot ce făcuse și primise până atunci. Carlina era orbită de dragostea copiilor și nu le refuza nimic iar când făceau greșeli le trecea cu vederea fără să le mai facă observații, dând vina pe tinerețea lor. Văzându-l cum se îndepărtează îl admira și îl găsi destul de frumos și bine făcut pentru vârsta aceea. Se lăsă dusă de un val sentimental plin de plăcere iar aerul în urma lui era destul de parfumat. Dragostea pentru copii e
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gândurile care i se ghemuiau fără voia ei și nu-i dădeau pace, cotrobăind nemiloase prin toată ființa ei. O dată cu trecerea timpului descoperea încet și sigur o parte din ea pe care nu o cunoscuse. Anii cei mai frumoși ai tinereții ei se ascundeau fațarnic, ghemuinduse undeva în capul ei. Trecuse de mult de patruzeci de ani, cu ce preț avea să treacă toți anii ce-i rămăsese de parcurs? Numai Dumnezeu știa ce plan avea cu ea. Se lăsă în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru asta o cuprindea mereu dorul. Alin era destul de înalt, bine făcut, cu mâinile și picioarele lungi și musculoase, buzele îi erau cărnoase și roșii, iar sprâncenele groase și negre aveau o linie frumoasă ce exprima hotărâre. Era în floarea tinereții și se plângea neîncetat de captivitatea din casă, foindu-se ca un leu în cușcă. I se părea că trăiește ca un greier într-o gaură întunecată, avea multe restricții precise. Spera ca cineva să-i dea într-o bună
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Vreau să trăiesc această experiență cu tine, mi-ar plăcea foarte mult. Ce spui tinere, accepți să jucăm o partidă de poker? Nici unul nu rostise vreun cuvânt în legătură cu prima lor întâlnire. Acest bărbat care vorbea o engleză perfectă simțea că tinerețea lui Alin era în favoarea sa, dar nu știa că el era antrenat în acest joc încă de când era un adolescent. Fiecare dintre ei devenise conștient de prezența celuilalt lângă masa rotundă care avea să fie martora finalului decisiv. Pentru Alin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce agonisise până acum. Jocul așa zis „de noroc” trebuia să fie doar un hobby al său, iar afacerea să se constitue într-un plan minuțios pentru viitor, pentru acel ideal al său, începutul unui nou capitol din viața sa. Tinerețea lui îi permitea să viseze la o afacere proprie. Nimeni nu-l putea opri, nimeni nu-i putea scoate ideile din cap. Trebuia să privească lucrurile cât mai obiectiv. Trecuse mult timp de când se afla pe acest teritoriu străin, încât
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o fântână cu apă limpede în fața căreia te puteai apleca să bei. Vas, fusese campion sportiv de nenumărate ori la aruncarea discului și a ciocanului. Se lăsase de acest sport din cauza veniturilor prea mici. Nu mai voia să își irosească tinerețea așteptând schimbări în lumea sportului. Nicky părea că se felicită în sinea lui de cum stăteau lucrurile. Găsea că era mult mai convenabil să umbli prin lume fără muieri după tine. Deși mintea lor era ocupată cu altceva, nu le scăpă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Speranțe și decizii Când plecase de acasă, Nicky împumutase o sumă de bani dintr-o bancă. Nu reușise să își plătească ratele la timp, rămânând restanță. Banca îi luase aproape toate lucrurile de valoare din casă. Era o nesăbuință a tinereții lui, să facă împrumut fără nici o bază de restituire. Îl lăsase să se descurce singur. Nestatornicia lui confirmată de-a lungul timpului, o obliga să-l facă responsabil, ca pe viitor să nu cadă întrun gol fără ieșire. Viața este
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Sunt fericit! - În sfârșit te-ai gătit? Arăți forbidabil! Hai să mergem, când ajungem ne așteaptă cineva. Această întâlnire îl avantaja pe Nicky simțea că are mai multă putere și mai multă viață. Umerii largi și trupul musculos emanau multă tinerețe și vigoare. Își simțea sufletul revigorat, gata să înceapă un nou capitol din viața sa alături de fiica sa, Victoria. Sub soarele toamnei, în această lună extrem de aglomerată când toți tinerii se pregăteau de un nou an de școală, mulțimea se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
împrăștiau o mireasmă plăcută în toată casa. Fumul lor blând nu irita ochii și semăna cu unduirea unor petale în bătaia vâtului cu sclipiri purpurii. Privindu-le cum se întrec în arderea lor, Julia făcu repede o comparație: la vremea tinereții suntem asemenea acestor bețișoare, apoi ne uscăm, ne transformăm în schelete uscate lipsite de mireasmă. Sau suntem ca florile care înfloresc, apoi se scutură în vânt rămânând fără petale, fără viață. Nicky interveni, întrerupându-i aceste gânduri care conduceau spre
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]