16,092 matches
-
dogarilor și olarilor, având economie semi-rurală. Aici se află una dintre cele mai vechi fortificații țărănești săsești din Transilvania. Inițiată în secolul al XIII-lea, ea a fost amplificata succesiv, ajungând să aibă, în secolul al XVII-lea, trei incinte întărite cu turnuri. În centrul cetății se află o biserică-hală evangelică cu trei nave (navele laterale cu tribune) și turn vestic (sec. XV, în preajma anului 1409).) La rândul ei fortificata, biserica a suferit numeroase transformări. Cele patru turnuri ale bisericii fortificate
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
blocuri de piatră fasonată. În general grosimea zidurilor complexului defensiv din Munții Orăștiei varia între 2 și 4 m. Cetatea de la Costești era apărată mai întâi de un val de pământ larg de 6-8 m la bază. Creasta valului era întărită cu o palisadă, din trunchiuri groase de lemn; în dosul valului, urma zidul de piatră, gros de 3 m și mai multe bastioane. Între cele două paramente de zid din blocuri tăiate regulat (legate între ele de bârne groase, prinse
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
creșterea vitelor. Industriile cele mai importante sunt textilă, metalurgică și chimică. face parte din centrul economic din jurul orașului Basel, care inculde părți din Franța și Germania, precum și ambele cantoane Basel. Începând cu anii 1960, au fost încheiate acorduri pentru a întări legăturile în cadrul așa-numitei "Regio Basiliensis". Această cooperare economică este adesea considerată ca fiind cea mai intensivă din Europa. Populația este predominant vorbitoare de germană. Creștinismul protestant este religia majorității locuitorilor.
Cantonul Basel-Provincie () [Corola-website/Science/305077_a_306406]
-
aceste documente lipsesc și urmează poate a fi găsite. Totuși cel mai vechi document găsit cu prima atestare incotestabila a Durleștilor datează din 1 iunie 1656, data indicată pe un uric (sau hrisov) domnesc, emis de domnul Moldovei Gheorghe Ștefan, întărind lui Onofrei și lonascu Bucșan mai multe cumpărături din satul Durlești. Biserică Sfinților Voievozi Mihail și Gavriil a fost construită în anul 1783. Din 1861 în Durlesti funcționează o școală parohială bisericească, în 1867 învățau 19 băieți și 3 fețe
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
Cea mai mare parte dintre ei au reușit să scape și să se poziționeze pe aripile a două linii la instrucțiunile lui Hannibal. O luptă furioasă a urmat și hastații români au fost împinși înapoi cu pierderi grele. Scipio a întărit hastații cu două trupe principes. Cu linia consolidată, românii au învins a doua linie a lui Hannibal. Din nou, a două linii nu i să permis să fuzioneze cu linia a treia și a fost forțată să se plaseze pe
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
multă. Istoria scrisă își amintește din nou de Medveja abia în 1527-1546, care ne informează că pîrcâlabul de Hotin, pe nume Toader, avea privilegii de cumpărătură pentru cîteva părți din acest sat de la Petru Vodă Rareș. Apoi Alexandru Voievod îi întărește pe 5 mai 1554 vistiernicului Mogîldea partea dinspre răsărit a s. Medveja, cumpărat cu 600 zloți tătărești de la Grozava, fiica pîrcălabului Toader. Mai aflăm că Mogîldea era pan, dar el era Mogîldea, nu Medvedev. Satul mai este pomenit și într-un
Medveja, Briceni () [Corola-website/Science/305140_a_306469]
-
un ispisoc din 27 iunie 1604, de la Eremia Movilă, pentru diacul Pavel Taban se precizează: Medveja, unde a fost Oanță. Însă cine a fost Oanță și unde anume nu se știe. La 8 noiem. 1616 domnitorul Radu Mihnea Ionașcu îi întărește lui Ionașcu, fiul Bilei, un sfert din s. Medveja. În fine, mai aflăm că în 1665 moșia aparținea unor boieri din neamul Hajdeu, niște înaintași ai lui Bogdan Petriceicu Hașdeu. Secetele din ultimul deceniu al sec. XIX afectează puternic viața
Medveja, Briceni () [Corola-website/Science/305140_a_306469]
-
Halahora de Sus au fost înregistrate 669 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.4 persoane. Prima atestare documentară a satului Holohoreni din ținutul Hotin datează din mai 1573, cînd Ioan voievod întărea împărțirea satului Holohoreni, care a fost a lui Badea paharnicul, între urmașii săi. Ca urmare satul a fost împărțit în opt părți. La puțin timpdupă aceasta, Gavril logofătul căuta să răscumpere părți din acest sat. Astfel în 1577 el cumpăra
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
boier Coste Bucioc. În 1624 Zalnițchi, un dregător polonez care stăpânea la acea vreme Corjeuții, transmite satul vornicului Nicoară în schimbul la 300 de ughii roșii, haine și alte lucruri. În 1654 o hotărăre de judecată a lui Gheorghe Ștefan voievod întărește închinarea satului către Andreiaș, fost mare medelnicer. La 1661 Radu stolnicul, un urmaș al lui Andreiaș, lăsa moștenire moșia Corjeuți, soției sale, Elena. Aceasta din urmă, se învoiește în 1692 cu ginerii ei Preda Palade și Gheorghe Moțoc, pentru a
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
care stăpâneau pământurile. În acea vreme stăpân pe satul Mălăiești și vadul lui Vodă era familia boierului Sicarda. Cele mai răspândite nume erau Timciuc, Calancea, Ivanov. Rămâne de studiat documentul de la 10 octombrie prin care Mihai Racoviță domn al Moldovei întărește lui Iordache Roset satul Bălăbănești din vecinătate. Așa apare satul Malîi Tohatin căruia localnicii neputânduse obișnui cu denumirea rusă au zis simplu malu (astăzi Mălăiești). Pe aceași moșie Bălăbănești apare și cătunul Coada Malului, pe care îl aflăm în 1825
Bălăbănești, Criuleni () [Corola-website/Science/305153_a_306482]
-
localnicilor care povestesc despre acest viteaz Uță Maciciul. Primul document care menționează moșia în cauză datează din 17 iulie 1436, este vorba de un hrisov emis de cancelaria domnilor Țării Moldovei, Ilie și Ștefan, către logofătul Oncea, căruia i se întărea o seamă de localități rurale. În data de 9 noiembrie 1819, este sfințită noua biserica din piatră cu hramul Sf. Voievozi a satului, ctitorită de proprietarul acestui sat, comisul Alexandru Panaiate. Satul Mașcăuți este așezat în centrul Republicii Moldova, în partea
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
bursucului, vulpelor, cârtiților, iepurilor de câmp, bufnițelor, cocostârcului alb și alte specii. Satul Zăicana a fost pentru prima dată atestat documentar în iunie 1501, într-un hrisov emis de domnul Țării Moldove Ștefan cel Mare în care se spune, că întărește panului Iancovici spătarul, fiul boierului Gligorașco Iancovici vornic de Suceava, votcina tatălui său, satul Ișnovăț, iar apoi sunt descrise hotarele acestei moșii și se spune: „"Iar hotarul începe pe vechiul hotar din primul hotar din veac folosit, hotarul care pe
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
amintit de către domnitorul Gașpar Grațiani, care ea făcut danie acest sat lui Costea Buceac, care era mare Vornic de Țara de Jos. Satul mai este amintit și ca punct pe hotar pe valea Racovățului, în 1664 cînd domnitorul Gheorghe Duca întărește o mărturie hotarnică a sat. Ocăuți din Ținutul Hotin. Apoi se mai face o împărțeală de sate în ramura Canta a neamului Cantucuzino în sept. 1693. După aceasta aproape un secol nu sa mai citit despre Hlinaia. Până cînd administrația
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se, ca pe această adevărată slugă a noastră Petrea și sora lui Mărie, copiii Stanei, nepoții lui Ignat stolnic, i-am miluit cu milă noastră deosebită și le-am dat și le-am întărit, de la noi, în țara noastră Moldova, ocinele și dedinele lor drepte, din uricele lor drepte cu privilegii ale bunicului lor Ignat Stolnic, ce lea avut de la străunchii noștri... satul pe Prut, unde a fost Ștefan Negrul, si o seliște la
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
Prut, numită Fântâna Veprovei/Fântâna Porcului (vepri în limba slavă înseamnă mistreț, porc), deasupra râulețului Sărata. Mai târziu, în uricul lui Ștefan cel Tânăr voievod (1517-1527) este menționat că urmașilor lui Vlad Dolhici, în persoana lui Sima Dușăscul, li se întărește satul Ivereni de peste Prut, " la obârșâe Saratii", în baza "a lor drept uric..." pe care moșul lor l-a avut de la Alexandru voievod. Următorul document despre satul de pe râul Sărata, ținutul Lăpușna, este uricul lui Constantin Movilă (1607-1611) de la 16
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]
-
a rămas să trăiască în ea. În ambele legende ce conțin elemente factologice reale, găsim trei elemente: omul, pădurea și barda. Din documente mai aflăm câteva date, care menționează despre vânzarea și cumpărarea unor moșii. De exemplu, în 1644 era întărit lui Neniul Vornic o gloată, danie ce a primit Hrizea și soția lui Vambula (sora lui Ienachi Postelnic) două sate pe Botna - Ulmeni și Diaseni. Primii răzeși din Bardar au fost frații Tonu. În 1796 bărdărenii încep construcția unei biserici
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
daco-roman. În secolele III -IV valul a fost folosit pentru apărare de romani, șanțul din partea de nord fiind acoperit, iar dinspre sud fiind săpat un nou șanț. Se pare că în sec. IV (anul 379), goții lui Greuthungi l-au întărit pentru a se apăra contra atacurilor hunilor. În preajma satului au fost găsite vestigii romane: vase de ceramică, monede ș.a. Satul este atestat documentar cu actuala denumire în anul 1772 ca o localitate formată preponderent din țărani răzeși. Denumirea satului comportă
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
Dicționarul statistic al Republicii Moldova (DSRM), trebuie combătută, ea fiind surprinzătoare prin lipsa oricărei prudențe științifice cu care s-a facut această constatare. Editorii DSRM s-au bizuit pe uricul lui Ștefan cel Mare din 14 ianuarie 1447, potrivit căruia voievodul întărește panului Șandro (Alexandru, Șandru, Șandre) spătar mai multe sate pe Nistru, inclusiv satul Vișneuți. Un indiciu mai sigur pentru localizarea satului Vișneuți este fluviul Nistru, pe când satul Susleni, după cum rezultă din actul pe care îl vom examina puțin mai jos
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
asemenea, constatarea cercetătorului chișinăuean Vladimir Nicu, precum că satul Susleni apare pe arena istorică la 18 martie 1494 sub denumirea Chiuleni. Drept argument pentru această dată este adus uricul lui Ștefan cel Mare emis la Suceava, prin care domnul Moldovei întărește lui Sima (Sema) Gureș lui Necora și fraților lui, Morzinco, Roman și Cristina, satele de pe apa Răutului, anume "Miciulenii", "Peticenii" și "Chiulenii", din privilegiul lui Alexandru voievod și pe Nistru, satele "Samoleuca" și "Tilișeuca", cu toate prisăcile, cumpărate cu 170
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
Vodă cînd au răzbit țara noastră, cînd el însuși Ioan Vodă au perit, deci și noi văzîndu a lor mare jalobă și multe mărturii, ce au jăluit și au mărturisit înaintea noastră așișderea și de la noi am dat și am întărit lor pre acel de mai sus zis satu ce se cheamă Beliciu...” La 20 august 1588, cînd Petru Vodă dăruiește Zavodinele lui Andrei Hatmanul, e pomenit ca punct de hotar Beliciul, stăpînit de vatag. S-a mai păstrat un zapis
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
Mănăstirii Bistrița. Draga din Biliceni apare la 13 iulie ca martor în zapisul prin care Drăgan și fiul său vând lui Matiaș Sturza o parte de moșie la Sămășcani drept 60 taleri. Iar la 5 august 1646 domnitorul Vasile Lupu întărește stăpînirea lui Andrei, căpitanul de curteni, asupra unor părți de ocină din Biliceni, Horodiște, Dereneu și Prihodiște „cu fînaț și cu loc de mori în Ciuluc și pe Cula”, „cu vie și cu pomînt și cu tot venitul”, vândute de
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
începe de la satul Rublenita și merge paralel cu traseul Soroca- Otaci pînă la satul Bujorauca.( Lungimea văii este de 5 km.) Prima mențiune documentara e cea din 28 iulie 1569 , cînd Bogdan Voievod, domn al Moldovei , a dat și a întărit urmașilor lui Iuga, strănepoții lui Petras “ o seliște cu numele vîrful Liubeniti ce de curînd se numește Liublenita în ținutul Sorocii.” Documentele asupra Liubeniti , deținute de strănepoții lui Petras, datau de prin 1432-1433 , ceea ce înseamnă că pe atunci există și
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
Nicu, autorul îndrumarului bibliografic în două volume «Localitațile Moldovei în documente și cărți vechi », scrie despre Chișcăreni: «Sat vechi, apărut pe moșie boierească cu o denumire și mai veche: Zimbraoani și Chișcani. La 6 martie 1560 Alexandru Voievod, domnul Moldovei, întărește proprietatea lui Frimu, Ignat și Simion asupra unei părți de moșie din satul Zimbraoani de pe Ciulucul de Mijloc, ce au cumpărat-o de la Ion, feciorul lui Ivancu, care avusese drepturi de la Ștefan Vodă cel Bătrân, rămase lui de la moșul său
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
După trei zile de urmărire inamicul înfrânt a dispărut din fața noastră, astfel că regimentul a continuat înaintarea, cu avangarda în față, fără a mai fi în contact cu acesta. În capul regimentului, după avangardă, urma compania 1 pușcași care era întărită cu un pluton de mitraliere din care făceam parte și eu. Atunci când compannia trecuse aproape în întregime peste rambleul căii ferate Bălți, Râbnița, la imediat sud de satul Mateuți, asupra ambelor flancuri ale acestei subunități s-a declanșat un foc
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
satul Zagarancea n-au fost clasificate la nicio categorie. (sursă- Бессарабия в момент присоеденеия ея к России, 1812 под ред. И. Н. Хлиппа) pagina 110. Numele localității Zagarancea provine de la numele unei persoane ( 1640 august 28, Iași- Vasile Lupu voievod întărește mănăstirii Sfântă Vineri, din Iași vadul cu podul plutitor de pe Prut, din dreptul satului Socani, în urma judecății cu Petrea nepotul Zagarancei, și alții din satul Grindesti, care-l revendicau), mai înainte de acest nume satul s-a numit Laslaoani, dar nu
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]