14,789 matches
-
la distanță și expresiile status-ului social (podoabe, obiecte ornate, folosirea de materiale exotice), În timpul și după cea mai intensă fază a ultimei glaciațiuni. Tocmai acum se intensifică celebrarea sistematică a unor activități prelungite și organizate (deci ritualuri) În peșteri adânci. Nu Încape Îndoială că interacțiunea socială crescută Împreună cu mediul au creat un teren propice unei extraordinare elaborări ideologice. Dar nu se poate spune că aceasta a ajuns să fie o religie unitară sau că acele credințe au urmat bipolaritatea propusă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În America. Același tip de moștenire se regăsește și În jurul Mediteranei, unde fuzionează cu diferite culturi născute departe de Eurasia leptolitică. Singurul fenomen de amploare, care pare să se atenueze și, În final, să Înceteze, este frecventarea și pictarea grotelor adânci, aceasta fiind, fără Îndoială, consecința reașezării sociale și teritoriale a vechilor triburi. Este interesant de observat că, În nordul eurasiatic, arheologia și etnologia sugerează apariția străveche a figurii „șamanului”: persoana care, fiind Înclinată spre stări de transă sau posedare, primește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a corpului animal și uman Înflorește timp de milenii de-a lungul țărmurilor de vest ale Mediteranei, de la Provence la Maghreb. În aceleași regiuni se dezvoltă pictura rupestră la vedere, foarte diferită stilistic de cea din mileniile precedente, din peșterile adânci. Scenele de vânătoare cu arcul, figurile dinamice de bărbați și femei, care par să relateze viața obișnuită fără implicații ideologice, pot, la o examinare mai atentă, să nareze mituri sau să Îndeplinească o funcție magică; dar cum am putea afla
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioasă devine tot mai ezoterică și se separă de experiența cotidiană. Nu este Întâmplător momentul În care starea de conștiință alterată, esențială pentru „șaman”, dobândește un rol important, iar omul cucerește - printre alte medii intacte ale planetei - „viscerele pământului”, peșterile adânci. În consecință, schimbându-și modul de viață, omul reinventează non-umanul sau supraumanul, pentru a orândui creșterea animalelor, legătura cu pământul, viața sedentară tot mai aglomerată. Se afirmă religii ale regenerării ciclice, ale anotimpurilor, ale strămoșilor sau religii oculte ( În privința cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ghilgameșxe "Ghilgameș" - distincția radicală care se face, În mintea mesopotamienilor antici, Între zeu și om În lumina contrastului dintre nemurire, pentru primul, și moarte, pentru al doilea, este clar exprimată În mitul (epopeea) lui Ghilgameș, marele poem akkadian, cu rădăcini adânci În tradiția sumeriană (un adevărat ciclu epic), care și-a primit expresia fundamentală În perioadă babiloniană antică și În diversele redactări. Poemul povestește că Ghilgameșxe "Ghilgameș", rege În Uruk, probabil o figură istorică divinizată după moarte (erou), ajunge pradă disperării
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la zeița-Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna", mama ta! (KUB XXI 27 + IV 36’-39’); de cealaltă parte Însă, de exaltarea meritelor personale În devoțiunea față de zeu: Cetatea Nerikxe "Nerik" era ca un coral (?) șîn apăț și șstătea josț În apele adânci. Iar eu am adus deasupra apelor cetatea Nerik asemenea coralului (?) șși am luat ținutul Nerikț pentru zeul furtuniixe "zeul furtunii" din Nerik, fiul tău (KUB XXI 19 + III 14’-18’). Uneori transpare un puternic sentiment de Încredere În zeul spre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epoca elenistică (secolul al III-lea Î.Hr.) În centrul cetății Tarquinia, a furnizat noi și importante informații despre religia primitivă a Etruriei anterioară fazei de elenizare din secolele VIII-VII Î.Hr. Sediul originar al acestui cult este o cavitate adâncă a solului, obiect al unor ofrande sângeroase și nesângeroase, care a restituit documente Însemnate despre posibila existență a unor sacrificii umane infantile, așa cum ni s-a transmis În legătură cu originea sărbătorii romane a Larilor Compitales (Macrobius, Saturnalia, I, 7, 35). Ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest termen (Sfameni Gasparro, 1985), relativă la un complex mitico-ritual centrat pe o figură divină „În acțiune”, protagonist al unei serii de evenimente dramatice care privesc dispariția/moartea, Întoarcerea/subzistența În moarte și celebrarea unei asemenea acțiuni de către credincioși, În adâncă sintonie cu suferințele zeului. Într-adevăr, Attisxe "Attis", În ciuda trăsăturilor foarte umanizate ale mitului său, este o personalitate divină, pe care felul nașterii și al morții o revelează ca fiind legată de nivelul vegetației arborescente și floricole (Pausanias, VII, 17
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de purificare a trupului pneumatic asumat de suflet În coborârea lui spre materie. În acest fel, sufletul se obișnuiește cu condiția de imaterialitate și cu unirea cu zeii. Acestea sunt figurile diferitelor panteonuri tradiționale față de care Proclus manifestă cea mai adâncă devoțiune, Înțelese ca expresii ale acelei unice esențe divine care Își are prima origine În Unu, inefabil și incognoscibil. La acest Unu omul aderă cu o credință „unitivă”, superioară oricărei facultăți raționale, Înțeleasă ca putere teurgică ce transcende dimensiunea umană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de fond. În timp ce Miron Costin spune „nesățioasă-i hirea Domnilor, spre lățire și avuție oarbă” (Letopiseț, vol. I) și „Fost-au acest Domn, Radu Vodă, deplin la toate și Întreg la hire”, precum și „om deplin, cap Întreg, fire adâncă, cât poți zice că nasc și În Moldova oameni”, Dimitrie Cantemir se exprimă Încă mai precis „așezământul, astâmpărarea firei, Întregirea sănătăței”, sau chiar cu Înțeles mai concret medical (definind funcția de „fizic” drept cel care „știe știința firei” și „fizionomic
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
așa-numitele „Lacuri Amare” sau laguna vecină cu Mediterana numită Lacul Menzaleh (sau, în antichitate, Lacul Serbon). De obicei se vorbește de „trecerea Mării Roșii”. Totuși e puțin probabil ca israeliții să fi ales acest itinerar, pentru că Marea Roșie este prea adâncă. De altfel, traducerea „Marea Roșie” nu corespunde cu expresia ebraică ce desemnează această mare. Cu mai multă precizie se traduce astăzi prin „Marea de papură”. Precum am afirmat, regiunea unde se află actualmente Canalul de Suez, în antichitate era o regiune
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
A compus povestiri, nuvele și romane și din nevoia, așa cum mărturisește el însuși, de a dezvălui una „dintre cele mai triste și mai sângeroase pagini din istoria Basarabiei”. Romanul Rugăciune pentru cei morți (inclus în Scrieri alese, 1993), alcătuit „în adâncă ilegalitate” în iarna 1972-1973 și trimis clandestin peste graniță, se remarcă tocmai prin caracterul realist al descrierii unor tablouri și episoade ale vieții românilor și evreilor basarabeni (războiul, deportările care au urmat etc.), prin verosimilitatea prezentării personajelor. SCRIERI: Anicuța, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290611_a_291940]
-
de Fier care l-au asasinat). Am inclus și cîteva materiale relevante pentru actuala tragedie din Balcani. Aceasta deoarece importanța vieții lui Iorga în zilele noastre constă în faptul că el a fost un istoric și politician naționalist cu rădăcini adînci în tradiția balcanică. Cel de al douăzeci și unulea secol trebuie abordat pe baza înțelegerii trecutului. NAȚIONALISMUL ȘI SCRIEREA ISTORIEI Istoricul este un fenomen social, el este atît produsul cît și purtătorul de cuvînt conștient sau inconștient al societății căreia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
noastre" (clopotele au proclamat mobilizarea și războiul pe tot cuprinsul țării). "Ce nu poate îndura omul pentru sosirea unui asemenea ceas? Iată că a sosit. S-ar părea că el a adus pînă și în văzduhul țării noastre o tăcere adîncă, deoarece un potir sfînt plin de sînge și lacrimi a fost înălțat spre binecuvîntare". Iorga evoca memoria sacră a martirilor și eroilor care au luptat și au căzut în timpul îndelungatei suferințe pentru sosirea ceasului libertății 43. Întrucît intervenția României a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dictatură. Dar, dacă Iorga era ostil față de Hitler, cum putea el să facă un compromis față de fascismul italian? În primul rînd, deși Iorga fusese (parțial) educat în Germania, și vorbea foarte bine limba germană, el era un latin, cu rădăcini adînci în cultura franceză, de asemenea un prieten al Franței, cu tot ceea ce presupunea această țară din punct de vedere cultural. Iar acțiunile germane din anii 1914-1940 n-au făcut nimic să schimbe această viziune. Apoi, el considera de multă vreme
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o remarcabilă schimbare de ton: "și (prin opera lui Iorga) se poate observa inutilitatea capriciilor anumitor bărcuțe de hîrtie, indiferent de cine le-a lansat. Acestea (bărcuțele de hîrtie) vor (putea) naviga, conduse de copilăroșii lor autori în apele puțin adînci de la marginea trotuarelor, dar, cînd curentul va deveni mai puternic și apa mai adîncă, se vor răsturna. Anumite mode noi se impun la fel de ușor pe cît de puțin timp durează. Insolența îndrăzneață a pretențiilor lor le ajută la fel de puțin ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
capriciilor anumitor bărcuțe de hîrtie, indiferent de cine le-a lansat. Acestea (bărcuțele de hîrtie) vor (putea) naviga, conduse de copilăroșii lor autori în apele puțin adînci de la marginea trotuarelor, dar, cînd curentul va deveni mai puternic și apa mai adîncă, se vor răsturna. Anumite mode noi se impun la fel de ușor pe cît de puțin timp durează. Insolența îndrăzneață a pretențiilor lor le ajută la fel de puțin ca și vehemența polemicilor. Nici acceptarea docilă de către un public prostit o vreme nu le
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era ceea ce își dorea Iorga. El i-ar fi primit bucuros pe evreii care voiau să se alăture României sămănătoriste. Îl ataca pe orice român (pe Caragiale, pe Maniu și pe alții) care nu iubea România cu o dragoste "destul de adîncă" (sămănătoristă). Acesta este motivul pentru care Brătianu și liberalii îl urau din tot sufletul. După 1918, Iorga a devenit susținătorul evreilor (mai bine zis, al asimilării evreilor). Atunci cînd se referea la asimilarea evreilor, el se gîndea la Franța. Din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ascultându-l pe remarcabilul Victor Perez-Diaz. Le datorez, lor și lui Annette Wieviorka - a cărei analiză magistrală privind reacția ambivalentă a Franței postbelice la Holocaust din Déportation et génocide a marcat profund propria mea versiune a acestei povești nefericite -, mulțumiri adânci. Concluziile mele despre „Europa ca mod de viață” au fost influențate În mare măsură de scrierile unui strălucit avocat internațional, Anne-Marie Slaughter, ale cărei lucrări despre „statele dezagregate” pledează convingător pentru forma de guvernare internațională practicată de Uniunea Europeană, nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
perioadă a implicării și a credinței politice, culminând cu iluziile și viețile pierdute În războiul civil din Spania. Era vara târzie a viziunilor radicale de secol XIX, investite acum Într-o eră mult mai sumbră, cu angajamente ideologice violente: „Ce adâncă tânjire după o nouă ordine umană a existat În era interbelică și ce eșec mizerabil În a-i da viață!” (Arthur Koestler). Dezamăgiți de Europa, unii au fugit: mai Întâi spre celelalte democrații liberale de la extremitatea vestică a continentului, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comise de nemți. Tratamentul aplicat de Wehrmacht prizonierilor de război, civililor, partizanilor și, În general, oricui le ieșea În cale (când au avansat spre Volga, până la porțile Moscovei și Leningradului, precum și Înapoi, În retragerea lor cruntă și sângeroasă) lăsase urme adânci pe fața pământului și În sufletul oamenilor. Când Armata Roșie a ajuns, În sfârșit, În Europa Centrală, soldaților epuizați li s-a arătat o altă lume. Contrastul dintre Rusia și Vest fusese dintotdeauna puternic - țarul Alexandru I regreta odinioară că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu folosește la nimic. Adenauer era sincer Îngrijorat. În opinia lui, confruntarea germanilor cu crimele naziste - prin procese, tribunale sau proiecte de reeducare - risca mai degrabă să exacerbeze naționalismul decât să inspire căință. Tocmai pentru că nazismul avea rădăcini atât de adânci În această țară, viitorul cancelar considera mai prudent să permită și chiar să Încurajeze tăcerea pe această temă. și nu se Înșela prea tare. În anii ’40, germanii nu aveau habar cum Îi vedea restul lumii. Nu realizau ce făptuiseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o anomalie izolată. Ministerul de Interne german avea să interzică până În 1957 filmul Der Untertan (Supusul), realizat În 1951 de est-germanul Wolfgang Staudte după romanul lui Heinrich Mann, nefiind de acord cu mesajul său potrivit căruia autoritarismul are rădăcini istorice adânci În Germania. Deși acest fapt pare să confirme ideea că Germania postbelică suferea de amnezie colectivă, realitatea era totuși mai complicată. Germanii nu uitaseră, ci mai degrabă Își aminteau selectiv. De-a lungul anilor ’50, oficialitățile vest-germane au Încurajat o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că e necesar ca scriitorii să spună adevărul. Asta Înseamnă că, În anii din urmă, ei nu au scris adevărul... Acest capitol este de-acum Încheiat. Duhul rău a fost alungat”. În Cehoslovacia, ai cărei lideri comuniști păstrau o tăcere adâncă asupra propriului lor trecut stalinist, amintirea terorii era prea vie pentru ca zvonurile venite dinspre Moscova să determine o acțiune politică 13. Unda de șoc a destalinizării a avut un efect foarte diferit asupra Poloniei vecine. În iunie s-a apelat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europa, În 1945, Într-un punct de plecare extrem de modest. Chiar și fără interesul contemporan pentru modernizare și tehnologii Îmbunătățite, performanța economică nu putea decât să se amelioreze. În spatele creșterii constante a productivității se află totuși o mutație permanentă, mai adâncă, În natura muncii. În 1945, cea mai mare parte a Europei era Încă preindustrială. țările mediteraneene, Scandinavia, Irlanda și Europa de Est erau Încă predominant rurale - și, după orice etalon, Înapoiate. În 1950, trei din patru adulți activi din Iugoslavia și România
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]