15,206 matches
-
Depozitele aluviale vechi sunt reprezentate prin nisipuri carbonate. Depozitele aluviale noi sunt formate din aluviuni cu textură ușoară, nisipuri grosiere, aluviuni cu textură medie, etc. Mulțimea dunelor nisipoase, care paralizează podul terasei, determină neregularitatea reliefului de pe teritoriul comunei Poiana Mare. Câmpia se caracterizează printr-o extensiune sporită a luncii, care este acoperită de nisipuri aflate în diferite forme și stadii de evoluție. Între luncă și prima terasă este greu de făcut o delimitare din cauza diferenței mici de altitudine, a dezvoltării dunelor
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
s-au descoperit pentru prima dată acest tip de dune în țara noastră. Teritoriul comunei Poiana Mare se încadrează, din punct de vedere tectonic, într-o arie stabilă, ca tot teritoriul județului Dolj. Comuna Poiana Mare este situată în sud-vestul Câmpiei Olteniei. Rolul cel mai important în modelarea reliefului l-a avut Dunărea, care a generat formele majore de relief. Această zonă se încadrează, din punct de vedere morfologic, în următoarele forme de relief: -Terasa inferioară Această terasă apare la nord
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
Poiana Mare și Tunarii Vechi, la nord de Pisculeț și Seaca de Câmp. În zona Poiana Mare are o altitudine relativă de 14m. - Lunca Dunării Acesta se prezintă sub forma unor șanțuri mai întinse acoperite cu bălți, mlaștini și dune. Câmpia Olteniei face parte, din punct de vedere geologic din Depresiunea Getică. Aceasta s-a individualizat în timpul mișcărilor orogenice din perioada cretacică, odată cu scufundarea fundamentului care ține de cristalinul pânzei getice. Apa a cuprins regiunea, rămânând până la finele pliocenului. În cuaternar
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
cel mai mic număr de zile acoperite (2-4 zile). Zilele senine reprezintă 22-35%, iar zilele acoperite 28-35%. În perioada iunie-octombrie, numărul zilelor senine este de 2-5 ori mai mare decât cele acoperite. Soarele strălucește, în medie, 2300-2600 ore anual. În Câmpia Olteniei, amplitudinea anuală a oscilațiilor presiunilor atmosferice depășește 6,5 mb. Predomină tipul continental de variație anuală a presiunii atmosferice. În lunile august și septembrie se produc cele mai mari creșteri ale valorilor presiunii atmosferice. Valorile sunt cuprinse între 755
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
tânără, nefiind clară legătura dintre cele două. Ramura veche descinde dintr-un anume Berthold, care a fost fondator alături de ducele aleman Hnabi al abației Reichenau din 724. Cel mai renumit descendent al său Cadolah, duce de Friuli, care a protejat câmpiile din Pannonia și din Italia în fața atacurilor avarilor. Ramura tânără a Ahalolfingerilor cuprinde la rândul său două grupuri. Richardis, împărăteasa lui Carol cel Gras, descinde din Erchanger. Sora sa, căsătorită cu contele palatin de Suabia, Berthold I, a fost mama
Ahalolfingeri () [Corola-website/Science/325250_a_326579]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip avifaunistic), situată în județul Cluj, pe teritoriul administrativ al comunei Fizeșu Gherlii. Aria naturală aflată în partea nord-estică a județului Cluj (în Câmpia Fizeșului) și cea vestică a satului Săcălaia (în locul numit "Valea Bontului"), lângă drumul județean (DJ109D) care leagă satul Sic de Bonț. Rezervația naturală (înființată în anul 1966) a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5" din 6 martie 2000
Lacul Știucilor () [Corola-website/Science/325236_a_326565]
-
coborâtori din zona Nilului de Jos aproximativ în secolul al XV-lea se stabilesc la poalele Muntelui Kenya. Originari din Sudan ca și celelalte triburi nilotice ca Kalenjin, Luo, Ateker, Dinka, Nuer, Shilluk ei fac parte din grupul nilotic de câmpie împreună cu turkana și mai cunoscuții masai, reprezentând principalele grupuri nilo-sahariene di Kenya.Sharman, Margaret. Kenya's People: People of the Plains. Evans Brothers Limited, 1979 Împreuna cu populația camus care are aceiași origine, ocupă aceiași zonă și vorbesc aproximativ aceiași
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
Evans Brothers Limited, 1979 Împreuna cu populația camus care are aceiași origine, ocupă aceiași zonă și vorbesc aproximativ aceiași limbă, poporul samburu numără azi între 128 000 și 147 000 de oameni. După numeroase conflicte cu alte triburi pentru ocuparea câmpiilor fertile deasupra ecuatorului la margine deșertului între poalele Muntelui Kenya și Lacul Turkana. Din punct de vedere administrativ localizarea lor este în Districtul Sumburu din provincia Rift Valley din Kenya o zonă de 21 000 m² într-o zonă de
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
punct de vedere administrativ localizarea lor este în Districtul Sumburu din provincia Rift Valley din Kenya o zonă de 21 000 m² într-o zonă de o mare diversitate și frumusețe. Peisajul lor include atât paduri de altitudine, cât și câmpii, dar și deșert. Parte muntoasă cuprinde platoul Leroghi numit de samburu "Ldonyo" (Muntele) aflat între 1600 și 2400 m deasupra nivelului mării. Zonz joasă ("Lpurkel") este toridă și secetoasă, având ca principală vegetație acacia. Samburu este o societate patriarhală. Supremația
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
povestite pe larg de cunoscutul istoric francez, Jules Michelet, într-o emoționantă evocare-portret. (Les Principautés danubiennes. Madame Rosetti, 1848) Iar pictorul C. D. Rosenthal a ales-o drept model pentru celebrele sale tablouri: România revoluționară și România descătușânu-și lanțurile pe Câmpia Libertății. Maria Rosetti va fi alături de soțul ei în anii grei ai exilului, apoi, după revenirea în țară, va susține mișcarea pentru unirea Principatelor Române. În timpul războiului de independență (1877 - 1878), ea se va afla în fruntea Comitetului de femei
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
oraș, traversat de trei poduri înguste, care impuneau trupelor unioniste să se dispună în coloane înainte de a trece. Circa 550 m vest de Fredericksburg se afla creasta joasă denumită Înălțimile lui Marye ("Marye's Heights"), la circa 12-15 m peste câmpie. (Deși denumită popular Înălțimile lui Marye, creasta era formată din mai multe dealuri despărțite de ravene, de la nord la sud: Dealul lui Taylor, Dealul Stansbury, Dealul lui Marye și Dealul Willis.) Lângă vârful porțiunii din creastă ce forma dealurile lui
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
pentru infanterie. Generalul confederat Lafayette McLaws avea la început 2.000 de oameni în linia întâi de pe Înălțimile lui Marye și mai erau 7.000 de oameni în rezervă pe creastă și în spatele ei. Artileria masată acolo acoperea aproape neîntrerupt câmpia de sub ea. Generalul Longstreet fusese asigurat de comandantul artileriei sale, lt. col. Edward Porter Alexander: „domnule general, acoperim pământul acum atât de bine că o să-l pieptănăm ca cu un pieptene des. Nici o găină n-ar scăpa de pe câmpul ăsta când
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
și au încetat repede lupta și s-au predat. În timp ce coloana germană își urma drumul către Ligneuville, prizonierii pe care germanii i-au pus împreună cu alți bărbați capturați de SS mai devreme în aceeași zi, au fost puși pe o câmpie în lungul drumului. Mare parte din mărturiile strânse de la supraviețuitori afirmă că circa 120 de oameni au fost astfel strânși pe câmpie. Pentru un motiv necunoscut până astăzi, germanii au deschis brusc focul asupra prizonierilor. Din partea germană, unii au afirmat
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
au pus împreună cu alți bărbați capturați de SS mai devreme în aceeași zi, au fost puși pe o câmpie în lungul drumului. Mare parte din mărturiile strânse de la supraviețuitori afirmă că circa 120 de oameni au fost astfel strânși pe câmpie. Pentru un motiv necunoscut până astăzi, germanii au deschis brusc focul asupra prizonierilor. Din partea germană, unii au afirmat că prizonierii ar fi încercat să fugă; alții că, lăsați singuri în câmp, prizonierii ar fi reluat armele abandonate și ar fi
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
expediție din care făceau parte FitzRoy și Darwin a plecat cu bărcile cât mai departe posibil pe râul Santa Cruz, toți cei implicați vâslind pe rând bărcile înspre amonte. Râul trecea printr-o serie abrupturi, apoi prin platouri care formau câmpii largi acoperite cu scoici și prundiș, iar Darwin a discutat cu FitzRoy interpretarea că aceste terase fuseseră țărmuri care s-au ridicat treptat în conformitate cu teoriile lui Lyell. Câteva exemplare de nandu pitic s-au zărit la distanță, dar nu au
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
a rezumat speculațiile în eseul despre "Înălțarea Patagoniei". Deși încă timid, el punea la îndoială ideile lui Lyell. Darwin s-a bazat pe măsurătorile efectuate de ofițerii de pe "Beagle", ca și pe cele ale sale pentru a propune că aceste câmpii se înălțaseră în etape successive sub acțiunea unor forțe ce acționau pe o zonă mai mare, și nu prin acțiuni pe scară restrânsă într-o mișcare continuă. El l-a susținut, însă, pe Lyell prin găsirea de dovezi care infirmau
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
a coloniei franceze trecute sub dominație britanică. El s-a plimbat pe insulă, analizând munții ei vulcanici și recifele de corali de pe margini. Directorul de geodezie, căpitanul Lloyd, l-a plimbat călare pe singurul elefant de pe insulă să vadă o câmpie înaltă de corali. În acel moment, FitzRoy tocmai își termina jurnalul ("Narrative") călătoriei lui "Beagle" și, după ce a citit jurnalul lui Darwin, a propus ca acesta să fie inclus și el în relatare, sugestie discutată de Darwin cu familia sa
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
Alexandru Ioan Cuza” din Iași, urmând cursurile Secției de Geografie din cadrul Facultății de Științe, pe care o termină în anul 1935, când își ia și licența. Se înscrie la doctorat în anul 1938. Pentru realizarea tezei de doctorat, cu titlul „Câmpia Tecuciului-Studiu de geografie fizică” a lucrat mai mulți ani, definitivând-o abia în anul 1965 la Universitatea din Cluj-Napoca, sub îndrumarea Prof. Dr. Doc. Tiberiu Morariu. Această splendidă lucrare nu a fost publicată integral;doar câteva capitole au reușit să vadă
Alexandru Obreja () [Corola-website/Science/324684_a_326013]
-
în lumea geografică din timpul său. Cercetările sale s-au axat preponderent pe Geomorfologie, Geografie Fizică și Economică precum și Geografie Umană sau Istoria Geografiei. Se înscrie la doctorat în anul 1938, lucrând mai mulți ani la teza de dizertație intitulată: Câmpia Tecuciului - Studiu de geografie fizică”. A analizat cu precădere particularitățile Câmpiei Tecuciului, o mică dar originală subunitate a Câmpiei Române. Lucrarea a fost definitivată și susținută în anul 1965 la Universitatea din Cluj, sub conducerea prof. Tiberiu Morariu. Teza de
Alexandru Obreja () [Corola-website/Science/324684_a_326013]
-
preponderent pe Geomorfologie, Geografie Fizică și Economică precum și Geografie Umană sau Istoria Geografiei. Se înscrie la doctorat în anul 1938, lucrând mai mulți ani la teza de dizertație intitulată: Câmpia Tecuciului - Studiu de geografie fizică”. A analizat cu precădere particularitățile Câmpiei Tecuciului, o mică dar originală subunitate a Câmpiei Române. Lucrarea a fost definitivată și susținută în anul 1965 la Universitatea din Cluj, sub conducerea prof. Tiberiu Morariu. Teza de doctorat este realizată pe baza unor metode moderne de investigare, metode
Alexandru Obreja () [Corola-website/Science/324684_a_326013]
-
Geografie Umană sau Istoria Geografiei. Se înscrie la doctorat în anul 1938, lucrând mai mulți ani la teza de dizertație intitulată: Câmpia Tecuciului - Studiu de geografie fizică”. A analizat cu precădere particularitățile Câmpiei Tecuciului, o mică dar originală subunitate a Câmpiei Române. Lucrarea a fost definitivată și susținută în anul 1965 la Universitatea din Cluj, sub conducerea prof. Tiberiu Morariu. Teza de doctorat este realizată pe baza unor metode moderne de investigare, metode care abia începeau să pătrundă în epoca respectivă
Alexandru Obreja () [Corola-website/Science/324684_a_326013]
-
cel multiplicat de „Istorie a dezvoltării geografiei în România”, vădesc preocupările didactice și dorința de a oferi studenților surse de informare cât mai utile. În anii postbelici, Obreja s-a concentrat pe probleme de geografie fizică, analizând cu precădere caracteristicile Câmpiei Tecuciului. De asemenea, „a lăsat rezultate de valoare în evidențierea unor aspecte demne de interes ale reliefului Podișului Central Moldovenesc,ale teraselor și albiei majore ale Jijiei și Bahluiului, etc.” Alexandru Obreja a muncit mult și la realizarea unor monografii
Alexandru Obreja () [Corola-website/Science/324684_a_326013]
-
cunoscut, apreciat și a dus mai departe, la cote înalte, aceste preocupări. (1922), Asupra izvoarelor râului Lala (Bistrița românească), Rev.Șt.„V. Adamachi”, IX, 1; (1923), Asupra izvoarelor variațiunilor nivelului apelor Moldova și Bistrița, BSRRG, XLII, p. 153-187; (1924), Climatologia câmpiei dintre Olt și Argeș, Acad. Rom., MSS, Seria III, II, Mem. 5; (1925), Pescuitul în Japonia după război, Rev.Șt.„V. Adamachi”; (1928), Cercetări de geografie economică în Depresiunea Jijiei, An. Șc. Normale „V. Lupu”, 3, Iași, 1927-1928, 36 p.
Iulian Rick () [Corola-website/Science/324694_a_326023]
-
Naț. Iași; (1936), Contribuții la studiul căilor de comunicare în Depresiunea Jijiei, An. Lic. Naț. Iași; (1937), Fenomene obișnuite dar rar întâlnite, An. Lic. Naț. Iași; (1937), Contribuții la climatologia Moldovei (temperatura), BSRRG, LVI, 23 p.; (1938), Mișcarea aerului în Câmpia Română, Noui contribuțiuni, BSRRG, LVII, p. 288-295; (1941), Iarna anului 1939 - 1940 în orașul Iași, Analele Moldovei, I, Iași; (1943), Note asupra vântului de S.E. (Băltărețul) în România, Analele Moldovei, II, Iași; (1973), Vântul de sud-est (Băltărețul) - contribuțiuni la climatologia
Iulian Rick () [Corola-website/Science/324694_a_326023]
-
Polonia), este un codru care se întinde în zona frontierei polono-bieloruse, aflat la circa nord de Brest (Belarus) și la sud-est de Białystok (Polonia). Este una dintre ultimele și cele mai mari rămășițe din imensele păduri virgine care odinioară acopereau Câmpia Europeană. Clasificată ca loc în Patrimoniul Mondial UNESCO și ca rezervație a biosferei, pădurea ocupă unele zone din regiunea Brest (districtele Kamjanec și Pružań) și regiunea Hrodna (districtul Svislač) din Belarus și de partea poloneză a graniței în zona orașului
Pădurea Białowieża () [Corola-website/Science/324705_a_326034]