15,655 matches
-
totodată una dintre cele mai vechi "insignia" regale ale Europei. Coroana a devenit unul dintre simbolurile Regatului longobard, iar apoi a Regatului medieval al Italiei. În prezent, este păstrată în catedrala din Monza, în apropiere de Milano. Potrivit tradiției, începuturile coroanei sunt legate de împăratul Constantin cel Mare și de mama sa, Helena, care ar fi răspândit cuiele cu care Mântuitorul fusese răstignit pe cruce cu diverse ocazii. Astfel, Helena, creditată de tradiția creștină cu descoperirea Sfintei Cruci, ar fi aruncat
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
folosit pentru o statuie ridicată în onoarea împăratului. Ca și în cazul celor mai multe dintre relicvele sfinților și a obiectelor sfinte, și cuiele au fost, pe parcursul evului mediu, revendicate de mai multe biserici. La fel s-a petrecut și cu confecționarea coroanei regilor longobarzi, care ar fi fost realizată pornind de la unul dintre aceste cuie sfinte. Unele legende o implică în aceasta pe Theodelinda, regină a longobarzilor care a rezidat la Monza în secolul al VI-lea, care ar fi ordonat construirea
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
regilor longobarzi, care ar fi fost realizată pornind de la unul dintre aceste cuie sfinte. Unele legende o implică în aceasta pe Theodelinda, regină a longobarzilor care a rezidat la Monza în secolul al VI-lea, care ar fi ordonat construirea coroanei pornind de la unul dintre sfintele cuie. Legenda spune că respectivul cui ar fi fost acordat drept cadou de către împăratul bizantin de atunci, Heraclius. Pe de altă parte, o legendă romană consideră că Papa Grigore I cel Mare ar fi fost
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
cuie. Legenda spune că respectivul cui ar fi fost acordat drept cadou de către împăratul bizantin de atunci, Heraclius. Pe de altă parte, o legendă romană consideră că Papa Grigore I cel Mare ar fi fost cel care a donat respectiva coroană, gata confecționată, Theodelindei, ca răsplată pentru opera reginei de convertirea a longobarzilor dela arianism la creștinism. În orice caz, odată ajunsă în posesia Theodelindei, aceasta a donat-o bisericii din Monza la anul 628, unde este păstrată și astăzi. Potrivit
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
Theodelindei, ca răsplată pentru opera reginei de convertirea a longobarzilor dela arianism la creștinism. În orice caz, odată ajunsă în posesia Theodelindei, aceasta a donat-o bisericii din Monza la anul 628, unde este păstrată și astăzi. Potrivit unelor consemnări, coroana a fost utilizară la ceremonie de încoronare a lui Carol cel Mare ca rege al longobarzilor; unii savanți însă consideră că ea ar fi fost fabricată abia în secolul al IX-lea, la mai mulți ani după moartea lui Carol
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
moartea lui Carol, apreciind episodul ca simplă legendă. În fapt, nu există relatări contemporane ale ritualului utilizat de Carol cel Mare în momentul în care a devenit rege al longobarzilor; ca atare, există posibilitatea ca să nu fi fost utilizată nicio coroană cu acea ocazie. Edward Twining dă curs ipotezei potrivit căreia Gisela, fiică a împăratului Ludovic Piosul și nepoată a lui Carol cel Mare, ar fi avut în posesie coroana după ce s-a căsătorit cu ducele Eberhard de Friuli, lăsând-o
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
longobarzilor; ca atare, există posibilitatea ca să nu fi fost utilizată nicio coroană cu acea ocazie. Edward Twining dă curs ipotezei potrivit căreia Gisela, fiică a împăratului Ludovic Piosul și nepoată a lui Carol cel Mare, ar fi avut în posesie coroana după ce s-a căsătorit cu ducele Eberhard de Friuli, lăsând-o apoi fiului ei, Berengar I de Italia la moartea ei din 874. Berengar era la acea vreme binefăcător al bisericii din Monza și de asemenea oferise catedralei Sfântului Ioan
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
-o apoi fiului ei, Berengar I de Italia la moartea ei din 874. Berengar era la acea vreme binefăcător al bisericii din Monza și de asemenea oferise catedralei Sfântului Ioan din acel oraș o cruce realizată în același stil cu Coroana de fier, care este de asemenea conservată în tezaurul bisericii. Pe de altă parte, "Encyclopædia Britannica" consideră că prima mențiune credibilă asupra utilizării coroanei de fier este cea făcută în legătură cu încoronarea imperială a lui Henric al VII-lea din 1312
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
de asemenea oferise catedralei Sfântului Ioan din acel oraș o cruce realizată în același stil cu Coroana de fier, care este de asemenea conservată în tezaurul bisericii. Pe de altă parte, "Encyclopædia Britannica" consideră că prima mențiune credibilă asupra utilizării coroanei de fier este cea făcută în legătură cu încoronarea imperială a lui Henric al VII-lea din 1312. Istoricul italian Bartolomeo Zucchi numără 37 de încoronări realizate cu Coroana de fier între secolele al IX-lea și al XVII-lea, însă documentație
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
Pe de altă parte, "Encyclopædia Britannica" consideră că prima mențiune credibilă asupra utilizării coroanei de fier este cea făcută în legătură cu încoronarea imperială a lui Henric al VII-lea din 1312. Istoricul italian Bartolomeo Zucchi numără 37 de încoronări realizate cu Coroana de fier între secolele al IX-lea și al XVII-lea, însă documentație credibilă apare doar în următoarele cazuri: Începând din secolul al X-lea, regii romano-germani descindeau spre Roma pentru a fi încoronați ca împărați romani. Pe drum, în
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
documentație credibilă apare doar în următoarele cazuri: Începând din secolul al X-lea, regii romano-germani descindeau spre Roma pentru a fi încoronați ca împărați romani. Pe drum, în mod tradițional ei se opreau în Lombardia pentru a fi încoronați cu Coroana de fier ca regi ai Italiei. Locul tradițional pentru această încoronare era la Pavia, vechea capitală a Regatului longobarzilor, însă începând cu Conrad al II-lea din 1026 înocornările se puteau realiza la Milano. În 1530, Carol Quintul a primit
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
de fier ca regi ai Italiei. Locul tradițional pentru această încoronare era la Pavia, vechea capitală a Regatului longobarzilor, însă începând cu Conrad al II-lea din 1026 înocornările se puteau realiza la Milano. În 1530, Carol Quintul a primit Coroana de fier simultan cu încoronarea imperială petrecută la Bologna. La 26 mai 1805, Napoleon Bonaparte s-a încoronat ca rege al Italiei la Milano. Învestit cu "insignia" regalității de către cardinalul arhiepiscop de Milano, el a luat Coroana de fier, exclamând
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
Quintul a primit Coroana de fier simultan cu încoronarea imperială petrecută la Bologna. La 26 mai 1805, Napoleon Bonaparte s-a încoronat ca rege al Italiei la Milano. Învestit cu "insignia" regalității de către cardinalul arhiepiscop de Milano, el a luat Coroana de fier, exclamând "Dieu me la donne, gare à qui la touche" - "Dumnezeu mi-a dat-o, vai de cel ce se atinge de ea!". Cu acea ocazie, Napoleon a fondat Ordinul Coroanei de Fier, la 15 iunie 1805. După
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
cardinalul arhiepiscop de Milano, el a luat Coroana de fier, exclamând "Dieu me la donne, gare à qui la touche" - "Dumnezeu mi-a dat-o, vai de cel ce se atinge de ea!". Cu acea ocazie, Napoleon a fondat Ordinul Coroanei de Fier, la 15 iunie 1805. După căderea lui Napoleon și anexarea Lombardiei de către Imperiul Austriac, ordinul a fost reinstituit de către Francisc I al Austriei, la 1 ianuarie 1816. Ultimul care a fost încoronat cu Coroana de fier a fost
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
Napoleon a fondat Ordinul Coroanei de Fier, la 15 iunie 1805. După căderea lui Napoleon și anexarea Lombardiei de către Imperiul Austriac, ordinul a fost reinstituit de către Francisc I al Austriei, la 1 ianuarie 1816. Ultimul care a fost încoronat cu Coroana de fier a fost Ferdinand I al Austriei, în calitatea sa de rege al Lombardiei și Veneției, eveniment petrecut la Milano în 6 septembrie 1838. După războiul dintre Austria și Italia din 1859, în urma căruia austriecii au fost nevoiți să
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
Ferdinand I al Austriei, în calitatea sa de rege al Lombardiei și Veneției, eveniment petrecut la Milano în 6 septembrie 1838. După războiul dintre Austria și Italia din 1859, în urma căruia austriecii au fost nevoiți să se retragă din Lombardia, Coroana de fier a fost dusă la Viena, unde a rămas până în 1866, când a fost înapoiată Italiei.
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
parte dintre punctele deținute de bizantini. Regii longobarzi s-au autointitulat uneori regi ai Italiei ("rex totius Italiæ"). După căderea Regatului longobard în 774 (ca urmare a asediului Paviei), teritoriul a trecut sub dominația francilor conduși de Carol cel Mare. Coroana de fier a regilor longobarzi ("Corona Ferrea") a fost utilizată pentru încoronarea regilor longobarzi, dar și de către urmașii acestora ca regi ai Italiei, vreme de secole. Sursele primare pentru regii longobarzi anterior cuceririi france sunt anonima "Origo Gentis Langobardorum" din
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
în sud până la Roma și Spoleto, restul peninsulei de la sud de acestea aflându-se sub autoritatea Principatului de Benevento sau a Bizanțului. După moartea lui Ludovic al II-lea, în lipsa moștenitorilor direcți ai acestuia au urmat câteva decenii de confuzie. Coroana imperială a fost inițial disputată între conducătorii carolingieni din Francia Occidentală (viitoarea Franță) și Francia Răsăriteană (care va deveni Germania), cu primul rege occidental (Carol cel Pleșuv) și apoi răsăritean (Carol cel Gras) devenind primii doi împărați. Ca urmare a
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
primul rege occidental (Carol cel Pleșuv) și apoi răsăritean (Carol cel Gras) devenind primii doi împărați. Ca urmare a depunerii celui din urmă, nobilii locali — ducii Guy al III-lea de Spoleto și Berengar I de Friuli — și-au disputat coroana imperială, în vreme ce intervenția externă nu a încetat. Este vorba de Arnulf de Carintia din Francia de est Ludovic al III-lea "cel Orb", regele din Provence, care au revendicat pe rând tronul Imperiului. De asemenea, Regatul Italiei era amenințat de
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
raidurile efectuate de sarazinii din Sicilia și din Africa de nord, astfel încât autoritatea centrală era redusă la minimum. În secolul al X-lea situația nu s-a îmbunătățit, dat fiind că diferiți nobili locali sau din Burgundia continuau disputele asupra coroanei Italiei. Ordinea avea să fie impusă doar din exterior, atunci când regele german Otto I "cel Mare" a invadat Italia în 962 și a preluat pentru sine atât tronul imperial, cât și pe cel regal al Italiei. După 962, regii de
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
Italia erau mereu și regi ai Germaniei, iar Italia a devenit astfel parte constitutivă a Sfântului Imperiu Roman, alături de Germania și, după 1032, cu Burgundia. Totodată, se impune tradiția ca regii germani să fie încoronați de către arhiepiscopul de Milano cu Coroana de fier a regilor longobarzi în Pavia, ca un preludiu al vizitei întreprinse la Roma pentru a fi încoronați ca împărați de către papă. În general, faptul că monarhul era de obicei absent, petrecându-și cel mai mult timp în Germania
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
de nord, și recunoașterile imperialilor din perioada 1799-1803 eliminau pretențiile acestora asupra Italiei, chiar și arhiepiscopul de Koln pierzându-și revendicările, principii ecleziastici fiind secularizați. În 1805, pe când Imperiul încă mai exista, Napoleon I, devenit împărat al Franței, a pretins coroana Italiei pentru sine, punându-și deasupra capului Coroana de fier a Italiei, la Milano în data de 26 mai 1805. Sfântul Imperiu Roman însuși a fost abolit un an mai târziu, punând capăt și existenței teoretice a Regatului Italiei.
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
eliminau pretențiile acestora asupra Italiei, chiar și arhiepiscopul de Koln pierzându-și revendicările, principii ecleziastici fiind secularizați. În 1805, pe când Imperiul încă mai exista, Napoleon I, devenit împărat al Franței, a pretins coroana Italiei pentru sine, punându-și deasupra capului Coroana de fier a Italiei, la Milano în data de 26 mai 1805. Sfântul Imperiu Roman însuși a fost abolit un an mai târziu, punând capăt și existenței teoretice a Regatului Italiei.
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
și cu Suppo, conte de Parma, Ăști și conducător al Mărcii de Torino, cu care era văr. După moartea lui Ludovic, Suppo l-a susținut mai întâi pe Carloman de Bavaria pentru tronul Italiei. După ce Carol cel Pleșuv a obținut coroană, Suppo s-a împăcat cu acesta, dar în februarie 876 el a fost deposedat de Ducatul de Spoleto, în favoarea ducelui anterior, Lambert I. Suppo a murit cândva între martie 877 (când este amintit într-un document) și august 879 (când
Suppo al II-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/324879_a_326208]
-
sculptură ornamentală, poleită cu foiță de aur. Deasupra crucii Mântuitorului stă scris motivul osândirii Sale, în limbile ebraică, greacă și latină “Iisus Nazarineanul, regele Iudeilor”. Mai jos, sub picioarele lui Hristos, stă în genunchi în partea dreaptă Matei Vodă cu coroana pe cap, în mantie domnească, cu mâinile rugătoare, având inscripția: “Io Matei Basarab Voevod”. Iar în cea stângă, se afla tot în aceiași porțiune Mitropolitul Ștefan, cu mitra pe cap și cu omoforul pe umeri, cu inscripția tot în slavonește
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]